1,104 matches
-
we-lo’ ’aqza>et"m (Neh 9,17): „Nici n-au vrut să audă, nici să-și aducă aminte de minunile pe care le-ai săvârșit pentru ei s...ț. Și fiindcă tu esti Dumnezeul iertării, îndurător, milosârd, mărinimos și mult milostiv, nu i-ai părăsit.” (G-R) Sall "ƒ este adjectiv, SolQah, participiu activ Q"l, iar ’Eloah sel ƒÄÖ, o expresie tipic semitica alcătuită din numele generic ’Eloah în anexiune cu substantivul feminin selƒ"h în formă de plural cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
atitudini religioase autentice și care se împletește cu iubirea de Dumnezeu. Semnificație: iertător generos care îl și vindeca pe cel iertat de răul pricinuit de păcat. 3.1.15.2. s’Qlț NoœQ’: „rădicând”, „bun iertătoriu” (SC); „Cel ce ștearge”, „milostiv”(Blaj); „Cel ce șterge”, „bun și iertător” (BVA, „iertător” (G-R; BS); „te-ai milostivit” (C); euilatós, aphairÄÎn(LXX); „propitius” (Vg); „Dieu de pardon” (BJ); „forgiving” (RSV). NoțQr ƒese: l"-’al"pm noœQ’ ‘"won w" peša‘ we-ƒatt"’"h... (Ex 34
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
LXX); „patiens” (Vg); „lent à la colère” (BJ); „slow to anger” (RSV). Reluăm câteva contexte: ... we-’att"h ’Eloah sel ƒÄÖ ƒannón we-raƒóm ’erek ’appayim we-ra> ƒese:... (Neh 9,17): „... iar tu esti Dumnezeul iertării, îndurător, milosârd, mărinimos și mult milostiv...” (G-R) YHWH YHWH ’Pl raƒóm we-ƒannón ’erek ’appayim we ra> ƒese: we-’emeÖ (Ex 34,6; Ps 86/85,15): „Domnul! Domnul este Dumnezeu îndurător și binevoitor, zăbavnic la mânie și bogat în bunătate și credincioșie.” (G-R) ‚annón we-raƒóm YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
6; Ps 86/85,15): „Domnul! Domnul este Dumnezeu îndurător și binevoitor, zăbavnic la mânie și bogat în bunătate și credincioșie.” (G-R) ‚annón we-raƒóm YHWH ’erek ’appayim ó gedol ƒase: (Ps 145/144,8; cf. Iona 4,2): „Binevoitor și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult îndurat.” (t.n.) Sensul literal al acestei expresii este „lung la nări”: evreul a observat că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
El va și împlini această” (1Tes 5,23-24). Aceeași calitate o are și Hristos 264. La 1Pt 4,19, întâlnim expresia pistòs ktístQs, „Creator credincios”, cu aceeași semnificație. Semnificații de bază: vrednic de încredere, fidel. 3.2.1.10. Iubitor, Milostiv 3.2.1.10.1. agápQ: „iubire” (SC, Blaj, BVA, G-R, BS); „dragoste” (C); „caritas” (Vg); „Amour” (BJ); „love” (RSV). Întâlnim acest nume în celebra afirmație din 1In 4,16, ce rezumă întreg Noul Testament: ho theòs agápQ estin (1In 4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
calchiate după ebraică, în care al doilea termen este un substantiv la plural, forma de marcare a intensității. Au fost preluate ca atare atât în traducerile românești, cât și în cele alese de noi pentru comparație. Semnificații de bază: cel milostiv prin excelență. 3.2.1.10.4. theòs pásQs parakaleseÄs ho parakalÄÎn: „Dumnezău a toată mângâiarea, Cela ce mângâie” (SC); „Dumnezeul a toată mângăiarea, Cel ce șneț mângâie” (Blaj); Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce șneț mângâie” (BVA, G-R, BS
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.1.13.3.), al-Barr (2.1.13.4.), ′alm (2.1.15.4.) și Raƒm, meraƒQm (3.1.14.2), respectiv ploúsios en eléei (3.2.1.10.2.). Cu felurite nuanțe, toate au semnificația de „Binevoitor”, „Milostiv”, „Blând”. 4.1.25. 9ó șl-țFaðl (2.1.13.9.) și ‚annón, gr. eleemÄn (3.1.14.1.) definesc amândouă divinitatea că binevoitoare în mod gratuit și nu i se aplică decât ei. Pot fi traduse ambele cu „binevoitor”, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sens intensiv; mai rar, aceste nume se înșiruie că o „lista” în miniatură, cum este cea de la capitolul 59, vv. 22-24: El este Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El. El este Cel ce cunoaște tăinuitul și mărturisitul. El este Milosul, Milostivul! El este Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El. El este Regele, Sfanțul, Pacea, Credinciosul, Oblăduitorul, Puternicul, Tarele, Preamăritul... El este Dumnezeu, Creatorul, Alcătuitorul, Plăsmuitorul. Ale Lui sunt cele mai frumoase nume. s...ț El este Puternicul, Înțeleptul. (GG) Astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1) - wa-yare‘em baššamayim YHWH we-‘Elyon yitten kolÄ. „Și a tunat din ceruri YHWH Cel Preaînalt a dat glas.” (Ps 18, 14) - ‚annón YHWH we țaddq we’lohQynó mer"ƒem. „Îndurător și drept e YHWH, Dumnezeul nostru este milostiv.” (Ps 116, 5) Cele două procedee au un efect similar: conferă muzicalitate textului și au puternice virtuți mnemotehnice. La traducere se observă totuși o diferență majoră: Coranul pierde foarte mult din frumusețe deoarece sonoritățile, date mai ales de schemele adjectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
invidia este mai bună decît milostenia.” (P. Syrus) Desigur, numai dacă Înțelegem aici „invidia” ca pe o stare de autoreproș, și anume că nu putem fi și noi binefăcători, ca alții; pentru o bună milostenie, trebuie să fii un bun milostiv. * „Numai un mediocru este Întotdeauna În mare formă.” (Somerset) Prin opoziție, Emil Cioran ne sugerează, În cunoscutu-i stil metaforic, cît de Îndoielnic, de nesigur În „sinele” său poate fi un suflet aflat sub presiunea unei curiozități maxime: - „Ce-ai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe cînd „antipatia” este o stare mai elaborată, mai apropiată de atitudinea intelectuală. În același context se Înscrie și maxima: „Lingușirea e mai periculoasă decît ura” (B. Gracian). * „De-am fost crud, am fost pentru că am vrut să fiu și milostiv.” (W. Shakespeare) Cum altfel decît pe calea „cruzimii” am putea Înțelege, apoi, În ce ar consta binefacerile „milosteniei”? În mod paradoxal, uneori nu ne rămîne altă cale de a ne arăta bunele intenții, față de cineva decît pe calea cruzimii (verbale
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
susținut aceleași idei, Giordano Bruno a fost ars pe rug în 1600, condamnat de Biserică, iar Galilei a scăpat de puțin aceleiași pedepse grație unei retractări cât se poate de clare. A fi creștin, susține Montaigne, înseamnă a fi, „drept, milostiv și bun”. în afară de aceasta, nu-i nici o nevoie să credem că trupul e detestabil, că femeile trebuie să-și păstreze virginitatea ca pe o comoară, că Dumnezeu se ocupă de destinul fiecăruia în amănunt, că sufletul este nemuritor, că Paradisul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ceea ce permite reducerea mesajului creștin la puțin lucru - în ce-l privește, Montaigne redusese și el la niște moșteniri religia Regelui său, și a doicii sale, afirmând în Apologia lui Raymond Sebond că a fi creștin înseamnă a fi drept, milostiv și bun... Suficient pentru a se putea vorbi de demarcarea sa de teologie și de o tentativă de secularizare a moralei evanghelice. De altfel aceeași Marie de Gournay animă în locuința ei de la Paris un cenaclu în cadrul căruia se întâlnea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decesului, nici originea lui geografică, nici rangul social, nici înfățișarea fizică, nici caracterul, nici temperamentul, nici relațiile, nici aventurile amoroase, nici angajamentele politice, nici ascendența sau potențiala lui descendență, nici măcar locul sau locurile sale de reședință... Totuși, nu lipsesc sufletele milostive care să umple aceste spații albe cu presupuneri una mai extravagantă ca alta. Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri extrapolează plecând de la poezia lui; cei mai puțin frecventabili dintre acești paraziți, creștini angajați în luptă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
barbaria“33. Patronajul domniei asupra multor realizări culturale din epocă reiese destul de limpede din predoslovii și, în general, din tipăriturile apărute în cele trei țări. Astfel, Vasile Lupu este, ca și contemporanul său muntean, Matei Basarab, „prea luminat și cinstit milostiv“. De asemenea, versurile la stemă, o caracteristică a tuturor scrierilor timpului, sunt adresate celor doi voievozi ai epocii. În aceeași ordine de idei se înscrie și aprecierea gestului făcut de domnul Moldovei de a susține publicarea primului cod juridic din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acesta nu reduce nici libertatea și nici bunătatea naturală și, în consecință, nici puterea de a face binele. De aceea, tot potrivit lui Pelagius, harul de la Dumnezeu nu influențează voința omului, ci constă doar în iertarea pe care Dumnezeu, ca judecător milostiv, o acordă pentru păcatele noastre (cf. Augustin, Harul și liberul arbitru 14, 27). Libertatea lui Adam rămăsese totuși intactă după căderea lui în păcat. Augustin s-a ridicat împotriva acestei concepții, chiar dacă trebuie să admitem că afirmațiile lui nu coincid
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii. Draconțiu nu uită nici măcar aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgână și ia ca model pentru cântul său Poeziile triste (Tristia) ale lui Ovidiu, dar și Scriptura și în special Psalmii. De aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Dumnezeu, adică Facerea lumii, de aceea prima carte conține o amplă secțiune dedicată tocmai acestui motiv fundamental al religiozității creștine, și subliniază că trebuie proslăvită înțelepciunea creatoare a lui Dumnezeu. În al doilea rând, Dumnezeu este minunat pentru că este milostiv și bun. Însă nu prezentarea acestor motive previzibile și, până la urmă, banale (alte teme, mai serioase, au la bază un augustinism popularizat) face interesant poemul. Poetul se comportă și aici ca un literat care experimentează mijloace noi. Prima carte, dedicată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lasă să plece cu ordinul de a reconstrui Templul; Chiril ne dă întâi o interpretare literală (historia), adăugând-o apoi pe cea alegorică (pneumatika theôrêmata), bazată pe asemănarea structurală dintre condiția evreilor oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției divine prin intermediul lui Cristos. Agheu 1, 7-9 aduce un mesaj de speranță cu porunca de a construi Casa Domnului: Chiril îl consideră ca o profeție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a îndemnat Pavel (I Cor. 7, 32); în acest scop, trupul trebuie să primească cele de trebuință pentru ca sufletul să fie liber să se îndrepte spre Dumnezeu (36-37). Viața trebuie să fie dedicată imitării lui Dumnezeu, care este bun și milostiv, prin rugăciuni continue și meditație. Scrierea se încheie cu îndemnul de a-l imita pe Cristos prin exercițiul ascultării și al smereniei. Doctrina imaginației care stimulează „gândurile” (logismoi), pericol ce poate fi preîntâmpinat tocmai prin sărăcia voluntară care nu lasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nivelul expresiei un prim termen-pivot, semnificativ atât din punct de vedere tipologic, cât și din perspectiva arhitecturii structurilor lirice. Satul „de sub munte” e înconjurat de livezi și grădini, de poiene cu otavă, de lanuri, holde și miriști. Matricea lui este „milostiva glie”, din care cresc „spicele grele”, „spicele de aur”. Oamenii satului sunt plugari și cosași, moșnegi „cu genele tremurătoare”, dar și feciori ce „strâng prăseaua cuțitului din cingătoare”. Ei au cultul străbunilor și al legii, adică al religiei și al
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
literară a operelor celor doi cronicari, are o fizionomie distinctă, caracterizată prin bogăție portretistică și amănunte semnificative, creatoare de atmosferă. Începe cu domnia lui Eustratie Dabija, urmărind în continuare prezentarea tuturor domnilor moldoveni care i-au succedat. Iliaș Alexandru, domn milostiv, care nu de puține ori plătea datoriile săracilor reclamați la judecăți, moare probabil, otrăvit de Gheorghe Duca. Ștefan Petriceicu fusese un domn slab și influențabil. Antonie Ruset, cel pârât la turci de boierii grupați în jurul lui Gheorghe Duca (între ei
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
pe ascuns de doamna lui, aflată la Constantinopol. Morții lui Duca cronicarul îi consacră o pagină sarcastică: în trupul domnitorului s-ar fi găsit pietre prețioase. Constantin Cantemir este lăudat pentru că, deși necărturar, știa bine turcește, avea limba dulce, era milostiv și nelacom. Domnia lui a fost tulburată de incursiunile pline de cruzime ale podgheazurilor leșești și de bandele de tâlhari. Când mitropolitul Dosoftei a fost luat de Jan Sobieski în Polonia, un leah a prins-o pe Ruxanda, fiica lui
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
nepotrivit; acesta nu reduce nici libertatea și nici bunătatea naturală și, în consecință, nici puterea de a face bine. De aceea, tot potrivit lui Pelagius, harul lui Dumnezeu nu influențează voința omului, ci constă doar în iertarea pe care Dumnezeu, judecător milostiv, o acordă pentru păcatele noastre (cf. Augustin, De gratia et de libero arbitrio 14, 27). Libertatea lui Adam a rămas totuși intactă după căderea lui în păcat. Augustin s-a ridicat împotriva acestei concepții, chiar dacă trebuie să recunoaștem că afirmațiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul îi propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa, pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii. Draconțiu nu uită nici aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgînă și ia ca model pentru cîntul său Tristele (Tristia) lui Ovidiu, dar și Scriptura, în special Psalmii. De aceea, Fontaine a vorbit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]