KorAP: Find »[drukola/base=miră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...89 >

2,220 matches

Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970

prin cap nu i-ar fi trecut să meargă pe jos două stații ca să... Și gura de metrou era la două stații de tramvai, iar până acasă mai avea... Atunci era aproape toamnă și începuse o ploaie rece-rece și grea. Mira, trezită la realitatea a bună, cum își zicea uneori cu o nuanță autopersiflantă, de impactul cu răceala ploii, se precipită spre stația de tramvai, având norocul să și sosească imediat unul. Ajunsă acasă, intrase în pâinea de gospodină, preparase cina

CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448178304.html [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
acceptase. Erau rudele... Unicele... Fuseseră așa... Așa rămăseseră... Dar cine nu greșește?! De la povestea cu peștele, nu se mai văzuse cu Marieta decât la înmormântarea Aurei, apoi, a lui Costin. Pretextând că cei tineri erau plecați, trecuse numai ea. Atunci, Mira înțelesese că n-avea de la cine să aștepte o mână de ajutor la nevoie. Nu exista nimeni. Nici măcar aceste neamuri... Zâmbise amar, încercând să uite încrederea Aurei în Marieta și ai ei. La nunta lui Renée veniseră toți, dar înfășurați

CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448178304.html [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
veniseră toți, dar înfășurați într-o mantie de distanță, de aroganță, de parc-ar fi asistat siliți. Stătuseră de formă și plecaseră rapid. Pieriseră toate punțile de comunicare. Era clar. Plecaseră și gata! Nu mai sunaseră! Se afundaseră în neant?! Mira își reamintea, doar atât. Le acceptase atitudinea, întrucât înțelesese că doar așa puteau ei să se comporte. Așa se făcea că nu le mai trecuse pragul. Iar acum, poftim, o chemau! Încrezătoare în ea și în flori, Mira sună scurt

CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448178304.html [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
în neant?! Mira își reamintea, doar atât. Le acceptase atitudinea, întrucât înțelesese că doar așa puteau ei să se comporte. Așa se făcea că nu le mai trecuse pragul. Iar acum, poftim, o chemau! Încrezătoare în ea și în flori, Mira sună scurt. Cu siguranță, florile vor fi un adevărat passe-partout pentru a ajunge la sufletul ferecat cu o mie de lacăte fără chei al Marietei! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 3 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția

CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448178304.html [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558

DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 4 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mira așteptă îndelung până ca Mira-Mică să desferece cu cele trei chei ușa apartamentului și, nici nu intră bine, că și află cât se bucurase mătuși-sa când auzise cine avea să stea cu ea. Să fi trecut un minut ori

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
Mira-Mică să desferece cu cele trei chei ușa apartamentului și, nici nu intră bine, că și află cât se bucurase mătuși-sa când auzise cine avea să stea cu ea. Să fi trecut un minut ori mai mult de când intrase?! Mira nu știa. N-o mai asculta pe vară-sa. La ce bun?! Se conectă la realitate abia când se găsi în fața odăii Marietei. Deschise ușa încetunel, pitulată în spatele imensului buchet. După salutul firesc, înaintă spre pat în vârful picioarelor, să

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
o bucurase, își mișcă ușurel degetele. Fluturarea lor nu-i aminti cu nimic degetele grosuțe și prielnice pregătirii bunătăților gastronomice, pentru care Marieta era vestită altădată. Nu! Acum, degetele aveau o subțirime imaterială, semn și ele al spiritualizării prin suferință. Mira își scutură capul de tumultul observațiilor și-i întinse Marietei un caiet dictando și un creion uriaș, gros tare și cu o mină ca a celor de tâmplărie. Era încredințată că, indiferent de cât ar fi fost de slăbită, Marieta

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
cât ar fi fost de slăbită, Marieta ar fi putut scrie mai bine decât cu un pix obișnuit, în caz că ar fi avut ceva de spus. După ce se încredință că mâncase, își începu scenariul proiectat pentru prima zi. După reacțiile dintâi, Mira fu convinsă că Marieta era mai aproape de recuperare decât îi fusese spus. La asta avea să se gândească pe drumul spre casă. Acum trebuia să se poarte firesc, va monologa, replicile Marietei fiind presupuse, ori mimate, ori scrise, nu?! Va

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
La momentul ăsta, scoase din poșetă o fotografie. Având o atenție distributivă forte, văzu la Marieta semne firești de interes. Cum ar fi vrut să o vadă pe Renée, duse o mână spre ochii mijiți, de parcă ar fi cerut ochelarii. Mira se execută. Și, în timp ce poza era studiată, ea trecu ușor de la prezent la timpurile de odinioară. Apucând florile aduse, rememoră cu voce tare duminica aceea de iulie, când Artemie se dusese în pețit la Marieta acasă. Își putea aminti, căci

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
ea trecu ușor de la prezent la timpurile de odinioară. Apucând florile aduse, rememoră cu voce tare duminica aceea de iulie, când Artemie se dusese în pețit la Marieta acasă. Își putea aminti, căci era împreună cu părinții în vacanță, la bunici. Mira continuă evocarea, accentuând asupra atmosferei. Toți - bunica, tata Vidu, mama Geta, Artemie, Aura, Costin și Mira - se aflau în jurul mesei rotunde, în chioșcul din fața casei. Terminaseră de mâncat, iar Costin îi tot făcea insistent semne cumnatului. Vidu observase și ceruse

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
duminica aceea de iulie, când Artemie se dusese în pețit la Marieta acasă. Își putea aminti, căci era împreună cu părinții în vacanță, la bunici. Mira continuă evocarea, accentuând asupra atmosferei. Toți - bunica, tata Vidu, mama Geta, Artemie, Aura, Costin și Mira - se aflau în jurul mesei rotunde, în chioșcul din fața casei. Terminaseră de mâncat, iar Costin îi tot făcea insistent semne cumnatului. Vidu observase și ceruse fiului explicații. Cum acesta se codea, intervenise, ca soră mai mare, Aura, precizând ce ar fi

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
s-ar fi temut să nu piardă vreo vorbă. Aceasta accentuă că toți fuseseră încântați de alegerea lui Artemie, că preoteasa avea să fie chiar fiica unor oameni de toată isprava ca, de altfel, și neamul lor, neamul Răzeșenilor. Și Mira se trezi cum îi răspunde mătușii la întrebarea presupusă: cum de ține minte? Păi, cum să fi uitat?! Era așa frumoasă amiaza aceea, se auzeau albinele și bondarii zburând prin crengile pomilor încărcați de roade și... Marietei îi picurară lacrimi

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
Era așa frumoasă amiaza aceea, se auzeau albinele și bondarii zburând prin crengile pomilor încărcați de roade și... Marietei îi picurară lacrimi șiroi. Ca să le ascundă, apucă vasul cu flori, dovedind o nebănuită putere. Rămase așa, aspirând mirosul florilor, până ce Mira termină de povestit. Trecuse timpul. Era mai mult de ora două. Mira întrerupse terapia rememorării cu gândul ca Marieta să mănânce. Când îi propuse, aceasta dădu ușurel, dar categoric din cap, a nu. Mira se așeză în fotoliul de lângă ușa

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
crengile pomilor încărcați de roade și... Marietei îi picurară lacrimi șiroi. Ca să le ascundă, apucă vasul cu flori, dovedind o nebănuită putere. Rămase așa, aspirând mirosul florilor, până ce Mira termină de povestit. Trecuse timpul. Era mai mult de ora două. Mira întrerupse terapia rememorării cu gândul ca Marieta să mănânce. Când îi propuse, aceasta dădu ușurel, dar categoric din cap, a nu. Mira se așeză în fotoliul de lângă ușa camerei. O lăsă pe Marieta să opteze: ori somn, ori continuarea discuției

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
Rămase așa, aspirând mirosul florilor, până ce Mira termină de povestit. Trecuse timpul. Era mai mult de ora două. Mira întrerupse terapia rememorării cu gândul ca Marieta să mănânce. Când îi propuse, aceasta dădu ușurel, dar categoric din cap, a nu. Mira se așeză în fotoliul de lângă ușa camerei. O lăsă pe Marieta să opteze: ori somn, ori continuarea discuției. Se ocupă câteva secunde de ochelari, scoțându-i și punându-i iar. În vremea asta, Marieta așezase vaza cu flori la locul

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
ei, își ștersese ochii tacticos, apoi își găsise un loc mai sus, cu pernă cu tot. Deci, alesese continuarea povestirilor. Parcurseră în același mod și evenimentul nunții desfășurate tot în sat, dar cât de altfel totuși! Și Marieta subscrise părerii Mirei, dând cu nădejde de câteva ori din cap, aproape să și zică ceva... Mira îi descrise rochia de mireasă, palura, accentuând cât de frumoasă și făloasa pășise în cea mai fericită zi a ei! Ca un căpitan, adăugase, amintindu-i

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
cu tot. Deci, alesese continuarea povestirilor. Parcurseră în același mod și evenimentul nunții desfășurate tot în sat, dar cât de altfel totuși! Și Marieta subscrise părerii Mirei, dând cu nădejde de câteva ori din cap, aproape să și zică ceva... Mira îi descrise rochia de mireasă, palura, accentuând cât de frumoasă și făloasa pășise în cea mai fericită zi a ei! Ca un căpitan, adăugase, amintindu-i că așa i se păruse și bunicului, mândru, de, că-i devenea noră. Urmase

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
mai fericită zi a ei! Ca un căpitan, adăugase, amintindu-i că așa i se păruse și bunicului, mândru, de, că-i devenea noră. Urmase, apoi, un eseu despre atracția bunicului pentru poezie, în general, pentru poezia coșbuciană, în special. Mira sublinie faptul că nunta Marietei și-a lui Artemie fusese gândită de bunicul, s-ar fi zis, după Nunta Zamfirei. La remarca asta, se înșiră iar lanț de lacrimi de o parte și de-alta a obrajilor Marietei. Ca și

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
și-n poezie, mirii avuseseră mulți nuntași, mult popor/ Cu muzici multe-n fruntea lor. Cântaseră cu această ocazie lăutari craioveni și, mai presus, fusese adus chiar marele clarinetist al timpului, Iliuță Rudăreanu! Biata Marieta era atât de emoționată! Și Mira se gândi că emoția îi venea nu doar din cele reamintite, ci și din faptul că ea, nepoata, ținuse minte nunta, bucurând-o cu pomenirea desfășurării ei. Însemna mult pentru Marieta faptul că nu se găsea singură acum, tocmai în

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
retrăia, alături de ea, clipe care contau mult în lupta cu boala, cu depresia inerentă vârstei și situației sale. Se vedea clar că figura Marietei exprima acum altceva decât de dimineață! I-au făcut bine cele povestite, își zicea cu nădejde Mira. Oricum, ceva se întâmplase... Și o bănuială îi mușcă suflet și minte: nu cumva era așa de supărată pe viață, că simula neputerea articulării?! Vom vedea ! Toate la timpul lor... Să-i pomenească doar de întâmplări, oameni și lucruri ce

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
și lucruri ce i-ar putea bucura inima. Da, așa va face, se legă față de sine Mira. În tot acest timp, Marieta îi lua seama și ochii săi mici, cafenii păreau s-o îndemne la povestit. Momentul ăsta îi aminti Mirei de durerea bunicului Vidu, care suferise ani buni din pricină că nepoții și nora nu-i vorbeau. Degeaba avea de toate, dacă ceilalți uitau să-l întrebe de vorbă. Cum era mândru, nu se plângea oricui, nu! Îi spusese odată lui Costin

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
durerea bunicului Vidu, care suferise ani buni din pricină că nepoții și nora nu-i vorbeau. Degeaba avea de toate, dacă ceilalți uitau să-l întrebe de vorbă. Cum era mândru, nu se plângea oricui, nu! Îi spusese odată lui Costin, tatăl Mirei. Și ginerele îi zisese Aurei; fiica oftase ușurel, ducând mâna dreaptă la inimă și murmurase ceva de genul o să i se povârne! Atunci Mira nu înțelesese cine avea să reia suferința bunicului. Dar, fiindcă Artemie era mereu dus, copiii, cu

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
de vorbă. Cum era mândru, nu se plângea oricui, nu! Îi spusese odată lui Costin, tatăl Mirei. Și ginerele îi zisese Aurei; fiica oftase ușurel, ducând mâna dreaptă la inimă și murmurase ceva de genul o să i se povârne! Atunci Mira nu înțelesese cine avea să reia suferința bunicului. Dar, fiindcă Artemie era mereu dus, copiii, cu învățatul, rămânea doar Marieta, pe care bătrânul o iubea ca pe o fiică și o respecta mai mult decât pe toți. Oare, Marieta? Mira

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
Mira nu înțelesese cine avea să reia suferința bunicului. Dar, fiindcă Artemie era mereu dus, copiii, cu învățatul, rămânea doar Marieta, pe care bătrânul o iubea ca pe o fiică și o respecta mai mult decât pe toți. Oare, Marieta? Mira își scutură capul ca și când ar fi vrut să gonească amintirea asta. Nu reuși. Cu greu își strânse energiile pentru a demara spre un alt moment al terapiei intenționate. Tocmai când voia să creioneze un alt episod ce ar fi putut

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
un alt episod ce ar fi putut-o bucura pe mătuși-sa, se auzi telefonul. Stridența soneriei o necăji pe Marieta, care începu să clipească des-des și să-și agite mâinile încercând, parcă, o defensivă... Noroc că telefonul tăcuse. Totuși, Mira nu putu să nu observe precipitarea asta; nu înțelegea reacția asta la telefon... Avea să afle odată și asta, cu siguranță! își promise în gând ea. După intermezzo-ul cu telefonul, în odaie se lăsase iar liniște. Se auzea doar

CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1448781227.html [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]