605 matches
-
trosnitură grozavă/ O să plouă și vrăbiilor le va veni o veste mediocră/ Laptele și mărarul vor reintra în texte? (Tumul). Ioan Moldovan analizează Textul universal cu ajutorul propriului său text, instrument de investigație precum un microscop sub lentilele căruia se ivesc mirabilele "ideograme ale mainimicului" (Plăcuța de uraniu). E o confruntare pe viață și pe moarte între texte, agravată de circumstanța că o parte a lumii rămîne, orice am face, ilizibilă: "Cum să mai fii liniștit/ sub timpul stufos/ necitit-necitibil, ca tigrii
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
orgă Valentina Kohonicz, iar concertmaestru este Paula Banciu. Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile. „Ca sticla, zidul“ l Retrospectivă cultural-jurnalistică Dacă Timișoara culturală este astăzi o lume cu totul aparte - și chiar este! - vie și spectaculoasă, uneori chiar mirabilă, acest har al ei se datorează în covârșitoare măsură celor care o populează trăindu-și necondiționat, adesea exemplar, viața în interiorul ei, respirându-i aerul cu devotament și nesaț. Cine sunt ei, cetățenii Timișoarei culturale, puteți afla acum simplu și frumos
Agenda2004-11-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282171_a_283500]
-
de pe pământ. Mi-am permis, la o primă lectură, să observ micile defecte de topică, și care se pot remedia ușor. Apoi, slăbiciunea de a vă sprijini textele pe un motto, pe celebritatea unui adevăr mare, ori dedicând cu nume mirabile, la care cititorul poate că nu vibrează convins, că acelea chiar merită atenția pe care dvs. le-o dați. Așadar, mi-ar fi plăcut cu mult mai mult să găsesc mottoul excelent de la pagina 74, din Pavel Florenski: "Nu știu
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
descria la cursul său "stânca temporalului" a acelui os de forma unei scoici rotunjite, ce închide lateral, de o parte și alta, cutia craniană, fiind situat între parietal, occipital și sfenoid. Urmăream în adâncul acelei stânci explorarea melcului, a acelei mirabile construcții osoase spiralate ce adăpostește labirintul urechii interne. Nu era decât un fragment dintr-o parte, ea însăși doar un capitol dintr-o carte, și aceasta în multe, în nenumărate tomuri. Dar simțeam că pătrunzând în labirintul din acea stâncă
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
mici avea deșchise tîmplele lor cele de argint..." Se pare că Antim vibra intens la dimensiunea cosmică a existenței, rezultatul fiind o particulară disponibilitate pentru receptarea sensibilă, estetică a lumii. Succesiunea prosopopeică, prin care soarele, cerul, luna și stelele capătă mirabile atribute însuflețitoare, prilejuiește un cert efort poetic. Ceea ce însă îl individualizează deplin pe Antim, definind, tocmai datorită contrastului asumat, calitatea artistică a temperamentului său rămîne forța discursului moralizator, cu care sînt denunțate vituperant moravurile decăzute ale contemporanilor - de cele mai multe ori
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
vei află/ tăiat de cuvinte, desfigurat, hăcuit/ eremit" (De pe un umăr pe altul). Uneori consista în exacerbarea fabulosului provincial: "Va scriu din lumi postjunimiste:/ că luna are sîni de ceară,/ că luna are lăzi de zestre// Țarina e un cer mirabil:/ ea are pivniti și bordele/ și subterane paralele// Va scriu din lumi extraterestre:/ că luna are lăzi de zestre/ și sîni de ceară./ Aleluia,/ dinspre Pogor spre Cetățuia..." (Misiva po(d)goreană). Alteori e fantomatic dionisiaca: "Prietenii vin și se
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
este cel puțin excesivă, oricum ar privi relația tată-fiu. Dar validabilă, cred, în planul modelului romanesc, dacă este să privim lucrurile din unghiul de vedere al postmodernismului în ofensivă, Ziarist vibrant, cu cărți despre revista „Tribuna”, despre calatorii prin Italia mirabilă sau doar cenușie, Radu Mareș devine, în perioada sa postdecembristă, un scriitor tradițional pentru care familia, iubirea, fertilitatea ținuturilor atât de ofertante sunt destrămate de somațiile istoriei. Deplasarea spre roșu începe cu deplasarea ziaristului către un orfelinat copleșit de daruri
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
Soarele, lacrima Domnului, cade în marile somnului. Ziua se curmă, și veștile. Umbra mărește poveștile. Steaua te-atinge cu genele. Mut tălmăcești toate semnele. Ah, pentru cine sunt largile vremi? Pentru cine catargele? O, aventură, și apele! Inimă, strânge pleoapele! MIRABILA SĂMÎNȚĂ Mă rogi cu-n surâs și cu dulce cuvânt rost să fac de semințe, de rarele, pentru Eutopia, mândra grădină, în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalțe tăcutele seve-n lumină. Neapărat, mai mult decât prin orașul rumorilor, c-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ce sporește și crește-n izvornită. Mi-ai ghicit încîntarea ce mă cuprinde în față puterilor, în ipostaze de boabe, în fața mărunților zei, cari așteaptă să fie zvârliți prin brazde tăiate în zile de martie. Am văzut nu o dată sămânța mirabilă ce-nchide în sine supreme puteri. Neînsemnate la chip, deși după spiță alese, îmi par semințele ce mi le ceri. Culori luminate, doar ele destăinuie trepte și har. În rânduri de saci cu gura deschisă - boabele să ți le-nchipui
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în același timp, propriile mâini și îi mulțumește lui Dumnezeu, într-o rugăciune emoționantă, pentru acest dar minunat: darul mâinilor. Povestirile Mariei Doina Leonte au acea simplitate și gingășie necesare literaturii pentru copii, au acel inefabil și spontaneitate cu adevărat mirabile care se regăsesc doar la cei mici care nu au învățat, încă, ce este răutatea. Și mai au parfumul suav al aducerii aminte, pe fondul căruia se derulează cu mult tact, blândețea și dragostea maternă, care se simt în orice
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
predipozițiile pomenite mai sus - pe cea metafizică, estetică, tehnică, ludică și pe cea religioasă - nu poți fi decît un gînditor optimist și deopotrivă meliorist, a cărui părere despre semeni mustește de iubire. Numai că o omenire alcătuită exclusiv din făpturi mirabile, înzestrate congenital cu daruri pe care nu ar trebui decît să le scoată din latență pentru a le exersa spre binele colectiv, o astfel de omenire aduce cu un uriaș falanster al deliciilor culturale. E greu de crezut că un
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
sofisticărie savantă. El nu face știință pentru colegii de breaslă, ci pentru intelectualii umaniști. Mai mult, el face știință pentru a-și lămuri propriile obsesii muzicale, și de aceea se analizează uneori pe sine încercînd să-și explice de unde efectul mirabil pe care muzica îl are asupra sa. Urmarea este o colecție de cazuri bizare extrase din analele psihiatriei, un fel de antologie stranie ai cărei protagoniști se definesc prin una și aceeași trăsătură: resimt muzica într-alt fel decît oamenii
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
în funcție de tempo sau titlu." (p. 124) E limpede că starea acestei doamne nu este de invidiat. Alături de aceste trei mari categorii umane - iubitorii de muzică, respingătorii ei și indiferenții -, mai putem distinge o clasă specială: cei care și-au descoperit mirabile aptitudini muzicale în urma unui accident: de exemplu, cei care au fost loviți de trăznet sau care au trecut prin moarte clinică și care, după ce și-au revenit, au căpătat o uimitoare ureche muzicală și un neașteptat elan creator. Așadar, oameni
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
Svonul din Eneida virgiliană, căruia îi căzu pradă însuși Poetul iubirii, rău-făptaș... Portretul pe care Virgiliu îl face acestui Monstru care e Svonul, Faima publică (până la radio-Televiziunea actuală): ,,Monstrum, horrendum, ingens, cui quot sunt corpore plumae/ Tot vigilas ocului subter, mirabile dictu/ Tot linguae, tot dens ora sonant, tot subrigit aures... Tam ficti pravique tenex quam nuntia veri." ,,Monstru fioros, uriaș, care câți fulgi are pe trup, Tot atâția ochi veghetori are sub fiecare, și, nemaiauzit, Tot atâtea limbi și guri
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
veți ierta egoismului meu". Mă conduse în cabinetul său interior. Aceasta era o cameră mică, însă naltă și mobilată cu un gust cu cât se poate mai sinistru decât celelalte. Păreții, îmbrăcați în catifea închis roșie, contrastau într-un mod mirabile cu pilastrii alți și ornați cu aur ce-i despărțeau. În mijlocul camerei sta o masă, și un joc de șac și-avea locul între două luminări mari de ceară. Șezurăm pe-o sofa, și Caldero părea cufundat în gândiri. În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a căuta compensații în scris pentru neajunsuri concrete. Pentru Mariana Codruț, poezia nu e o țară promisă, ci o „ultimă patrie“ inconfortabilă și poate la fel de trivială ca și lumea căreia i se opune: „ohe, ohe, țară de sensuri hăcuite/ și mirabile, eu sunt slab, tu fă-mă tare -/ de nu,/ primește-mă,/ hrănește-mă/ și mă ascunde/ sub poalele tale de vivandieră“. Poemul confruntarea numește din nou, cu o violență de-acum caracteristică, splendoarea și mizeria scrisului: „poezia nu e măgarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e vala bil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: „Această lucrare era un adevărat scan dal, pentru că miracolele și confuzia sunt lucruri ce țin numai de Dumnezeu, și nu de oameni.“ Sa voit a fi, prin urmare, mai mult decât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că o asemenea explicație corespunde construcției extravagante și povestirii ciudate, dar nu și impre siei pe care o lăsa omul.“<ref id="29">Ibidem, p. 297. </ref> Ceea ce a decis maurul să facă se plasează mai degrabă în vecinătatea celor mirabile. Edificiul ridicat uluiește mintea și o înfricoșează. „Îndată ce zidarii au ter minat lucrul, acesta [maurul] sa instalat în centrul labirintului. Nimeni nu la mai văzut plimbându se [...]. Noaptea, vântul aducea urletul leului și oile se strângeau de spaimă lângă zid
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vorbi despre labirintul maurului fugar. „Allaby sa gândit că maurul era nebun și că labirintul absurd era un simbol și o dovadă limpede a acestei nebunii.“ Ceea ce a voit maurul să edifice pentru sine se plasează iarăși în vecinătatea celor mirabile. Scandalul se reface, întrucât voința omenească nu mai recunoaște nimic altceva dincolo de sine. În cazul pustiului însă, toate acestea ajung nesemnificative. Nu mai este loc nici pentru scandal și nici pentru iluzii. Dacă poate fi văzut în felul unui labirint
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
atare, dintotdeauna și în ea însăși. Vorbim ușor despre viața APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 125 122. din adâncul ei sau despre acele lucruri care își au proveniența în natură. Ne atrage elementaritatea ei atemporală. Ne lăsăm absorbiți de priveliștile ei mirabile și necuprinse, de acele energii uriașe pe care le ascunde. Însă, la o privire mai atentă, se poate vedea că natura este descoperită în preocupările noastre obișnuite, cotidiene, prin lucrurile de care ne folosim și mai ales „prin folosirea însăși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absurdum, cum știm, poate desemna atât ceea ce apare potrivnic sensului, cât și ceea ce nu se supune unor criterii obișnuite ale sensului. Poate desem na, de exemplu, ceea ce este realmente straniu. Sau, întro altă privință, ceea ce este în sine incomprehensibil, eventual mirabil, minunat. Nu ar trebui confundate aceste accepțiuni, mai ales că ele pot privi atât unele moduri omenești de expresie, cât și ceea ce este străin acestora. Aș dori să aduc în atenție un exemplu de absurditate minunată, chiar strălucitoare. Îl găsim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
56-62 reducția celor ~ 79 refugiu ~ 40-45, 74 reprezentare ~ 31, 37, 40, 45-47, 48-54, 73, 75, 95, 117, 192-194 sens ~ 87, 129 sentimentul celor ~ 92, 94, 148-149 voce ~ 9, 21, 145 voință ~ (vezi „voință“) absurditate ~ a celor naturale 127-129 ~ a celor mirabile 35-37, 42- 46, 53, 64-65, 74, 141, 142, 160, 191 ~ a unor credințe 74, 90-94, 116, 119, 158 ~ a dogmei 147-148, 154 ~ a intelectului 164- 175 ~ a misterului 145, 193 (n. 199) INDEX RERUM 203 ~ ca specie a erorii 77
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
J joc ~ gratuit (sau pur) 14, 28, 50, 127, 134, 136, 161, 163, 196 ~ al minții 192 ~ de limbaj 62 (n. 49), 108, 111, 116, 119, 136 ~ secund 17, 28, 142, 178 L labirint ~ absurd 40, 44, 49, 51, 53 ~ mirabil 35-37, 42, 44-46, 53 idei ~ice 48 (n. 53) lumea ca ~ 36, 51 pustiul ca ~ 36-39, 42-46, 51-54 tipuri de ~ 47-54 libertate 28, 30, 47, 67, 89 (n. 81), 106 (n. 98), 140, 163, 176, 180, 181 ~ de limită 47
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
80, 82-83, 93-95, 99- 103, 116- 117, 119, 191 paradoxuri ~e 65 presupoziții ~e 61, 81, 89- 90, 108, 166, 194 ~ și privire speculativă (vezi „speculativ“) (a se) minuna, minunat 35, 36, 60, 64-67, 114, 157, 161, 179, 180-181, 191-192 mirabil 42, 44, 53, 64-65, 75 (n. 59), 119, 126, 191 miracol 35-37, 42, 44-46, 53, 74, 141-142 mirum 43, 141, 160 mister 47, 117, 145, 193 (n. 199) moarte 21, 32, 37, 38, 44-46, 54, 90 ~ a Fiului 148, 154
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din Bagaj sau adolescentul din Întâmplările lui Blecher îi sunt frați buni, globe-trotteri ai propriilor universuri provinciale (Bucureștiul lui Fântâneru este, cu siguranță, un oraș de provincie), evazioniști care nu mai au unde să fugă. Ei deambulează haotic, visând întâlniri mirabile și lansându-se în aventuri improbabile, așteptând să li se întâmple ceva. La fel, naratorul din Circul nostru vă prezintă: își umple zilele trecând de la un program TV la o revistă porno și de la o plimbare în tramvai la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]