3,438 matches
-
candelabre și scaune plușate: „E-atât de mult de când ne-am cunoscut...! / Eram copii, în nopți târzii, la poartă, / Am cântărit cu tine lumea toată / pentru-o clipă, parcă, ne-am plăcut. // Suntem la fel și acum, ca-ntâia oară, / Mireasma șoaptelor e peste tot. / Iar amintirile încet coboară,/ În turma lor, să le opresc, nu pot. // Ai fost un înger ce mi-a stat în cale / Și m-a ferit de nverșunate ape. // iubirea ce ți-o port e-atât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de furtună; stânci despicate de trăsnet, buzele; fântâni săpate în soare, ochii; tot corpul îi ardea ca un munte cu venele înfundate de lavă. Cătălina a luat tămâie și cărbune în podul palmei și s-a întâmplat minune fără foc, mireasma ca o lumină s-a înălțat la cer. Îngerii, alergici, strănutau la fereastră. Domnișoara director, trezită ca din hipnoză, și-a șters ochii, a îngânat o scuză, a mimat o amețeală, un echilibru cu punct de sprijin, o cădere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. În sfeșnice s-au aprins lumânări. Îngerii au început să cânte prohodul: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus. Când te-ai pogorât la moarte, cel ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; și când ai înviat pe cei morți din cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia, antirimul, cămașa, pantalonii, sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suiam la deal cu Vilmoș ca să ne mai dăm o dată, m-a Înhățat tata confiscîndu-ne și sania. Dracu’ ne pusese să ne alegem traseul chiar pe lîngă crama În care-și exercita el autoritatea locală. Era pălincia comunală. Cald și mireasmă tare În beciul acela, bărbați Îmbujorați la față, voioși că nu mi se Întîmplase nimic rău, fiindcă pare-se că, de multă vreme, se chinuiau să ne dibuie. Tata a ieșit pînă la crama vecină să aducă pentru odorul lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o făcea și el, potrivit unui mixaj de reguli de pronunție: germană pentru grupul de litere „ei“, maghiară pentru grupul „sz“. Omul s-a stins departe, la Ashdod, sub briza orientală a Mediteranei, printre măslini și, așa visez eu, sub mireasma portocalilor În floare. Văduva lui, Mari néni, care nu Împlinise Încă patruzeci, s-a recăsătorit după cîțiva ani, devenind doamna Miriam Nizzani alături de un brăilean cu chef de viață. CÎnd, revenind de peste mări și țări, ne-a vizitat pentru prima
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îndrăznească și să se mire. E o rostire de sine această femeie și de necuvîntare, o expresie, o prezență, nu e nevoie să o ating, e de ajuns că se Învăluie În aura pro priului ei surîs ca-ntr-o mireasmă. Nu Înseamnă că pot s-o descriu În amănunt și nici nu Înseamnă că are de fiecare dată exact, dar exact aceeași Înfățișare. Detaliile, o aluniță, o gropiță În obrazul stîng, trei pistrui, o bătaie gînditoare din gene apar dacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
simț necesar. Iar atingerea, pipăitul nu are ce să mai descopere. La rîndul lui, nasul n-ar avea ce să mai adulmece pe la corpurile subtile ale altora, cu toate că exuberanța florală a Paradisului clasic nu e de lepădat. „Un holocaust de miresme“, cum ar spune Flaubert contem plîndu-l. Dar bine că veni vorba de flori: ce se alege de natură de cealaltă parte a liniei orizontului? E și ea tot materie vie... N-or fi avînd plantele tocmai suflet, dar s-ar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme, dar unde orbii nu trăiesc În Întuneric după cum Își Închipuie tembelo-mulțimea, ci Într-o «ceață luminoasă», cum nu contenește de a spune fratele Borges, dar nu-l aude nimeni. M-aș tîrÎ Înapoi din fața acelei lumini pînă În mlaștina zilei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
stare de „trezie extatică”, prototipul îl constituie Daniel 10,2-6: În zilele acelea, eu, Daniel, țineam doliu trei săptămâni de zile: pâine după pofta inimii n-am mâncat, carne și vin nu s-au apropiat de gura mea și cu mireasmă nu m-am uns până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. În ziua a douăzeci și patra din luna întâi, mă aflam lângă râul cel mare - acesta este Eddekel. Mi-am ridicat ochii și m-am uitat și, iată, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
eu să fac totul ?! Și se ridică să aprindă lumina. Dar când se uită la copil, ei da acolo unde stătea copilul era o zi senină de primăvară, soarele strălucea, prin fereastra din spatele lui, larg deschisă, copacii în floare revărsau miresme dulci-amărui, ba chiar și păsările veniseră în stol să ciugulească cine știe ce pe pervaz. Nu-i veni să-și creadă ochilor. Se întoarse să-i spună ceva mamei, dar ea, cu fața spre fereastră, rămăsese fără grai : o jumătate de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nici noi nu știam... Dar locul acela și asta v-o spun sigur ne chema. Cum stăteam noi pe pod și ne uitam așa, în apa limpede a râului, se stârni vântul. Era o adiere ca oricare alta, plină de mireasma apei și dulce... cum e primăvara aerul pe la noi. Soarele strălucea, dar era încă rece vremea se vede că ninsese la munte... Ne-am uitat unul la altul și am avut același gând : hai să vedem ce e acolo. "Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acelui copil crește odată cu el dar nu înțelege. Nu întotdeauna iubirea te face să înțelegi. Dar nici nu-i nevoie. Iubirea își ajunge ei însăși. Dacă faceți liniște în inima voastră, îl puteți auzi. Uneori cântă, alteori șoptește, alteori răspândește miresme de flori și apă și soare... Dar nu înțelege. Nici nu are cum : îngerii sunt fără păcat cum să-i spui că Iisus se jertfește pentru păcatul omului și că nimeni nu-I ia viața, ci El și-o dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sunt ținut în mână de mulți sfinți și sfinte, ba chiar Maica Domnului m-a mângâiat iar soțul ei mă ține în brațe, alături de Iisus și nu mă mai laud atâta." Și de pe tulpina lui înaltă, trimise un val de miresme spre cer. Alături, trandafirul tăcea. Avea prea multă treabă. Până mâine, toți bobocii trebuiau să fie deschiși, ca să fie sărutați de prima rază de soare (de aceea petalele lui sunt atât de parfumate și catifelate). Da, dar toată lumea știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aceea, lumina era altfel în biserică (se spunea că e de la vitraliu, dar vitraliul era întotdeauna acolo, în timp ce lumina nu. Lumina aceea, aurie și caldă ca bucuria, izvorând de pretutindeni și de nicăieri, plină și dulce, delicată și unduitoare ca mireasma grâului lumina aceea era numai atunci și ca s-o mai vezi când nu era nimeni în biserică (ei, da ! mă strecurasem când nu era nimeni în biserică vezi că orbul știa și asta ?!) trebuia să te uiți mult, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cea mai mare parte a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din lume. Dar vedeți, vajataia, că drumurile lor sunt mult mai bune ca cele de la noi! Ce părere aveți despre traseul de pe Valea Bistriței de la Dorna la Bicaz? Încântător... Apă cristalină, năvalnică, munți falnici, păduri fără de sfârșit, aer ozonat, cu miresme de rășini și cetină... Da! Colț de țară minunat!... Încântător! Se minunau copiii, amintindu-și câteva repere ale excursiei. Dar la stalița județului ce v-a plăcut mai mult? I-a întrebat Simion Simionovici pe copii. Curățenia, tavarisci Simion, curățenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din urmă detaliu, din interioare și de la anexe, grădină, livadă, împrejmuiri. Că doar nu în zadar toți nepoții așteptau cu nerăbdare vacanțele ca să mai petreacă și ei măcar câteva zile în raiul de la poala pădurii al bunicilor, cu flori, cu miresme, cu zumzete, cu fructe, legume și bucate ecologice, cu ozon berechet, cu hârjoană și mijoarcă prin livadă și hambare; cu patine pe lac în timpul iernii și cu săniuș pe derdeluș. Dar și feciorii împreună cu nevestele reveneau cu mare drag la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îndepărtat resturile vegetale și gunoaiele din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și a floare de cireș de pe versanții gazde ale arborilor înveșmântați în straie de mireasă. Spectacolul naturii este completat de simfonia albinelor culegătoare, de trilurile privighetorilor și de chemările insistente la nuntire ale păsărilor fără cuib. Și bogăția asta de mireasmă și culoare durează câteva săptămâni că, odată cu încheierea stadiului de maturizare, încep ninsorile cu petale dalbe ale florilor de cireș ce albesc zările și cărările. Cu îndreptățită mândrie oamenii locului amintesc oaspeților ori de câte ori au ocazia că aici s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vasile ceva de neacceptat, mai ales că începuse să-l bată gândul că până la urmă va fi nevoit să culeagă ce rămâne de la alții și atunci a decis: Bine mamă! Îmi voi construi casă deoparte pe parcela din preajma pădurii, cu mireasmă de cireș în toată primăvara, primită ca zestre de la Dobari. Întocmai așa să faci, dragul mamei! Dacă nu îți este pe plac gospodăria părinților tăi unde te-ai născut și unde ai supt țâța mamei! Ba îmi este și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
proprietarul! Într-un termen destul de scurt a trecut cu ușurință și peste refuzul unor angajați de a se implica în procesul de prelucrare a buștenilor de cireș care veneau în fabrică non stop, ca pe bandă rulantă, aducând în secții miresme de cleiuri și rășini ca la o morgă ticsită cu cadrave în conservare. Dar ce mai conta dezastrul săvârșit cu atâta cruzime împotriva unui spațiu de poveste, atâta vreme cât mobila executată urma să amintească de florile suave de cireș prin locuințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
inodore. Lângă mine stă culcată o adiere, Iar sub mine e prinsă o tăcere, Pe când pe pielea-mi descoperită Jocuri electrice înlemnesc plecând, Cu aerul veșnic frecând Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mă așteaptă cu masa. Să fim amândoi cu inima împăcată mergem mâine că-i duminică. —Bine! —Să-mi spui unde locuiești. —Pe strada Teilor, lângă cinematograf. Te dirijez eu. Știu strada cu acei copaci care te îmbată cu o dulce mireasmă atunci când sunt în floare. Nu m-am înșelat când ți-am spus că ești un romantic incurabil. —De ce? Folosești expresii care te definesc, fiind impresionat de frumosul din natură. Ajunși în fața casei, Matei coboară, deschide portiera Ceciliei, îi sărută mâna
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cumva Cecilia să se răzgândească și să coboare. Ajungând lângă parcul în care obișnuiau să se plimbe, oprește în parcare, o ajută să coboare și intră amândoi în parc. —De cine îți este rușine? De florile care te îmbie cu mireasma lor, de vrăbiile jucăușe care merg să se culce, de... — Ajunge! romanticule incurabil, îl oprește ea punându-i același deget cu drept de veto pe buze. De clarul lunii mi-e rușine. Mă prezint în fața ei, eu fată în toată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]