994 matches
-
pentru a scăpa de podeaua tare. Bem câte un suc de platan uitându-ne la râu și admirând reflexia soarelui în apa liniștită. Deși accesibilă doar pe calea râului, casa este departe de a fi izolată, tot timpul apar canoe mititele cu diverși veri și verișoare care vin să stea de vorbă. În mod normal vorbesc între ei în Secoya (indigenii mai bătrâni nici măcar nu știu spaniola) deci posibilitățile mele de comunicare cu ei sunt reduse la zâmbete și gesturi. Petrec
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
largi, prăfuite și al culturii cowboy (gaucho). Către seară, șoferul autobuzului oprește în fața unei porți mari, arcuite, pictate cu pume, lei și maimuțe care îmbie trecătorii să viziteze El Eden Flora y Fauna Nu am cu mine decât un rucsac mititel, majoritatea bagajului l-am lăsat în Cordoba, în schimb am o plasă mare plină cu cărnuri și sticle de vin (fripturile argentiniene sunt, cu adevărat, divine, iar podgoriile sunt atât de numeroase încât ar fi de-a dreptul un păcat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plictisită pe cealaltă parte iar Pancho decide că acum poate acționa fără să-și păteze onoarea și dispare sus, pe acoperiș. Mergem în grădina din spatele casei și dăm de câteva țarcuri unde suntem studiate de câteva lame, doi ponei negri, mititei și sfioși, o căprioară cu ochi mari și urechi alerte și, într-un țarc noroiat, către ieșire, doi pecari murdari (bine că măcar ăștia sunt înțărcuiți!). Maria îmi spune că am timp să văd restul a doua zi, îmi arată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
organizatorii l-au pus la dispoziția cursanților și unde cazarea este gratuită. Ajung la hotel, o clădire mare, coșcovită, cu o piscină fără apă în curte; dau de un bătrânel vorbăreț și după cinci minute sunt instalată într-o cameră mititică la primul etaj și încerc să scap de bătrânelul dispus să-mi spună istoria vieții lui și să o asculte pe a mea. Rămân singură, este ora unu noaptea și oboseala mi-a dispărut ca prin magie. Deschid ușa și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
loc a condus la apariția unui lapsus generalizat în mintea barcagiilor). După cam douăzeci de minute de plutit liniștit pe râu în jos, într-un peisaj similar cu cel din El Oriente în Ecuador, canoea se apropie de un intrând mititel, oprește, ajutorul de barcagiu sare pe mal și se oferă să meargă cu noi să ne arate drumul. Pornim pe o potecă șerpuitoare, mergem cam zece minute printre copaci și plante tropicale, acompaniați de zumzetul strident al pădurii care, în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
înșelat în atitudinea față de substanțele care expandează conștiința și mai ales în etichetarea drept degenerate a popoarelor care folosesc astfel de substanțe. La mulți dintre cititori, din nefericire, aceste schimbări nu au mai ajuns. Templul Luminii Debarcăm pe un mal mititel după care urmează o bucată de mers printr-o pădure virgină, prin noroi, până la destinație. Unii din grup, printre care și eu, am fost prevăzători și avem cizme lungi de cauciuc cumpărate special din Iquitos. Restul înoată desculți prin noroiul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
un sătuc curat și liniștit, Panacocha, cu căsuțe din lemn presărate de-a lungul unor poteci cimentate. Mergem cam cinci minute pe alei străjuite de tufișuri în culori vii și ne oprim în fața unei case din lemn, cu o portiță mititică la intrarea în curtea largă, acoperită cu iarbă și flori. Strigăm și apare Clara, o femeie înaltă, cu părul roșcat până la umeri, cu un accent puternic australian. Suntem invitați în casă și gazda ne dă câteva detalii tehnice. Casa este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
umeri, cu un accent puternic australian. Suntem invitați în casă și gazda ne dă câteva detalii tehnice. Casa este simplă, constituită dintr-o cameră mare, rotundă, cu câteva saltele așezate de jur împrejur. În centrul camerei se află un cuptor mititel, cu câteva oale acoperite, lângă care toarce liniștit o pisică neagră; lângă unul dintre pereți este o masă veche iar spre altul o banchetă din lemn acoperită cu perne. Clara vorbește spaniola fluent și devine translatorul oficial pentru ceremonia de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mici, injectați (poate de oboseala nopților pierdute în ceremonii) și privirea pare să îi fugă din colț în colț. După vreo zece minute de condus intrăm pe un drum prăfuit, nepavat, șerpuind într-o pădure și oprim în fața unei colibe mititele, construită din lemn. „Asta este casa mea” ne spune Cindy cu mândrie. Cindy și tatăl ei au început munca la construcție cu un an în urmă și muncesc oricând au timp Cindy de la facultate iar Sebastian de la hotel și restaurant
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
le respectă și după care trăiește, lucru pe care nu l am observat la foarte multe persoane, mai ales atât de tinere. Ne așezăm în cerc în jurul încăperii, pe jos sau pe niște scăunașe din lemn. Eric are o măsuță mititică lângă el pe care depune o sticlă de plastic cu ayahuasca, câteva flacoane mici, prăfuite (agua florida, îmi trece prin minte), niște mapacho (țigări naturale peruane) și o lumânare aprinsă. Rămânem într-un întuneric dens, cu excepția colțului lui Eric, iluminat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Săi dau drumu să mă duc, Să mă ducă la Câmpulung Să-mi aleg un cal porumb Să pun șeaua să mă ducă ...* Foaie verde, foaie lat Dragă mi-e lelișa-nalt Că-mi dă gura peste poart De era mai mititea, Se-ntindea și m-ajungea Mai mare ciudă-mi făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și tot nu se mai mărită. Cine dracu’ s-o mai ia Că-i urâtă ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dinspre Sud, începea de lângă Curtea lui Sterian și se întindea, în Nord, până la Vasile a Luchii (Bârgăuanu). Pârâul l-a apucat curgând pe unde curge și acum. Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țel Dar alunec, iar mă trage Spre rele vreun „acel“ Mă cheamă și mă Îndeamnă Schimbat În chip și fel Eu plec, mă duc departe.... Nu vreau să aud de el Și-mi iese altul În cale Parcă-i mai mititel. Tot strigă după mine... Să nu-l las singurel... Nu-mi lasă nici o clipă Să cuget și altfel! Așa este vrăjmașul Din negrul lui castel. Răsar În calea noastră Capcane de oțel! O, Sfântă Cruce! Cu putere Te strig acum
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
inscripțiile de pe icoane. Pe cele mici și candelele mai frumoase le ridicaseră și le ascunseseră. Biata stariță plângea, tremura, la fiecare se oprea, o săruta cu foc. Își făcea cruce, le mângâia: „Mă cunoști de când eram copilă, uite așa de mititică. M-ai văzut crescând. Și acum vor să te ia! Ce-ar zice biata Maică? Ea te-a îmbrăcat în argint“. Și plângea și le săruta din nou, apoi se închina: „Doamne, preaputernice, arată-ți mila de noi. Arată-ți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
carne de porc cu varză, brânzoaice de cozonac; țuica însă n-ar fi trebuit tolerată, dar Lili Fălcoianu nu îndrăznea să fie severă, de frica revoltelor. [Pentru cei doi copii și mai ales pentru dădaca lor elvețiană, Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și au încremenit înaintea bradului. Sandu, îndată ce a primit o jucărie, s-a dat în lături, iar fetița, cât au fost lumânările aprinse, nu a înce tat să-i dea ocoale și să fluiere
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oară. Îi evită ochiul căutător și îi inspectă restul făpturii. Oh, dar ce micuț este!, își dădu ea seama. Mâini micuțe și picioare micuțe, cum de încăpeau toate de care avea nevoie - o inimă, plămâni, rinichi, ficat - în acel corp mititel? Unde mai pui că era vorba de un bărbat și nu de un copil. O barbă neagră era tăiată până sub bărbie. Purta un costum uzat, cu mânecile și pantalonii tăiați scurt și tiviți. Fără să își dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Zoia, te rog! Eu nu înțeleg nimic. Trebuie să începi de la început. În ordine. ă I-am găsit pe amândoi. Amândoi morți. Piticul. și celălalt spânzurat. S-a spânzurat singur. De rușine. ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Eu nu înțeleg nimic. Trebuie să începi de la început. În ordine. ă I-am găsit pe amândoi. Amândoi morți. Piticul. și celălalt spânzurat. S-a spânzurat singur. De rușine. ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr negru și cu barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare. ă Cum arăta, piticul? ă Mititel! Mărunțel! ă Era negricios? Păr negru și cu barbă? ă Da! ă și altceva? Altceva despre el? Zoiei scoase pachetul de cărți obscene de sub haine și spuse: ă Era un nemernic, dacă te iei după astea. Le-am găsit asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai fost ceva acolo, orice, pe lângă banii pe care i-ați luat? ă Am mai fost un pachet de cărți porcoase pe care l-am găsit asupra pit-... Zoia se opri și își mușcă buza de jos cu căință. Asupra mititelului. ă Stepan Sergheievici, oferi Lilia. ă Dar le-am vândut, continuă Zoia. Ridică cu penitență din umeri spre Porfiri într-un mod aproape școlăresc. ă și altceva? ă Doar asta. Își luă brațul de pe creștetul fetiței și se controbăi printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tobă și acum bătea de mama focului ritmul cântând așa cum se cântă ursului la Anul Nou: Na,na, na Martine na Te-am adus din Spania. De joci bine măi Martine Ți-oi da miere de albine Un țânc mai mititel se băgă și el să se ițească printre doi băieți mai mari sticlindu-i a curiozitate ochii, până unul dintre ei îl repezi brusc de căzu drept în fund în noroiul galben și cleios al toamnei târzii. Vălmășagul vocilor creștea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
le-am spus eu atunci, și o amărăciune fără margini ia în sufletul meu locul acelui orgoliu stupid tineresc, Auriul pentru nimb, îmi spune meșterul, mi-l aduce cineva din Germania, îl cumpăr pe mărci, 50 de mărci un tubuleț mititel, mi-ajunge cu zgârcenie la două nimburi și preoteasa crede că două sute de mii cât o fi dat taică-su pentru pictură e mare lucru, nu face nici cât un tub de auriu, Așa este! Întăresc ceilalți doi meșteri, Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tocmai drumul spinos spre aceste împliniri pe care și le dorește tot omul. Postață în Ioan Costache Enache, Eroi au fost... Memoriile mele, Editura PIM Iași, 2010, pag.376-380. Dintr-un sat uitat de Dumnezeu, prin care curge un râu mititel pe numele său rostit de străbuni - Cursasca - vechi de când lumea, atestat documentar abia la 1437, dar cu confirmări arheologice de două milenii î.e.n., vine astăzi pe piața cărții un fiu al acestei localități - Cursești Vale - sat aproape pe cale de dispariție
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
fi văzute cu ochiul liber. Motivul pentru care nu pot fi văzute este faptul că sunt legate strict de trupul viu. Când trupul moare, dispar și meridianele. Însă la oamenii vii prezența lor este incontestabilă. Însuși faptul că un ac mititel introdus În locul potrivit poate crea senzația de curent electric este o dovadă solidă a existenței lor. Ele nu sunt terminații nervoase din organism, ci vehiculele și căile de circulație ale qi-ului. Ca parte din pregătirea elementară pentru tratarea prin presopunctură
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
să nu fie foarte vizibili, și atunci am zis să intre pe întuneric, să nu se vadă, iar pe cei mai cu ștaif din nomenclatură i-am separat și i-am pus la balcon, iar în sală, jos, ăia mai mititei. Asta a fost ideea mea. A fost o nebunie întreagă pentru că au fost filme, repet, pe care le-am scos cu aprobare specială din Arhiva Națională de Film, unele fiind interzise atunci. S. B.: Ce filme s-au mai putut
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]