6,924 matches
-
și fără de glorie... Aici avem noi dreptul, - și ne arătă pe amîndoi, - să mărturisim tot ce este acum mai strîmt pentru noi toți și mai lipsit de orice faimă sau glorie, pricepi? Soarta prozatorului. Nu sînge, nu războaie, ci doar mizeriile noastre zilnice, minciuni, hoții, delațiuni, demascări, tot ceea ce întrece pînă și ce își închipuia Tacitus mai oneros și mai demn de dispreț, de disprețul lui, incomparabil mai mărunt și mai puțin încărcat de consecințe, față de disprețul nostru de azi, dragul
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
mai mult, atunci poate că ziarele ar trebui să titreze că cei care au mai multă încredere în vot, adică în democrație, sînt, paradoxal, bătrînii care o duc prost sau foarte prost. Bătrînii care au fără nici o vină pensii de mizerie, încă de pe vremea regimului Iliescu, dar care acum, fiindcă o duc și mai rău, cred mai degrabă în PDSR. S-au dus să voteze: poate că au, în continuare, voluptatea libertății. Ce i-a împiedicat pe alții, care o duc
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
azi ca apăsătoare atmosfera Capitalei din cîmpie, "cu o lipsă cronică de claritate și prospețime", dar și potopită de gunoaie, sufocată de mitocănie: "E reprobabilă, incalificabilă neglijența serviciilor de salubritate ale Primăriei, dar și această exhibare sadică și cinică a mizeriei e stupefiantă și condamnabilă. Ca și cum gunoaiele ne-ar murdări pe toți! Este un mod al "mitocanului" - specie de care Bucureștiul e plin, din păcate - de a se bucura de libertate și de a reacționa la oferta încă timidă a societății
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
zel, sau nu sînt destul de talentați, sau pur și simplu au ghinionul să-i displacă sunt imediat pedepsiți: loviți, atîrnați de o ștangă, li se răstoarnă găleți de apă peste ei și sunt obligați apoi să curețe cît mai repede mizeria. Spectatorul vede și aude totul: hainele ude și respirația gîfîită, transpirația, frica și speranța, disperarea și credința. La o asemenea distanță e greu de mințit, dar este ușor de exagerat. Dacă acțiunile devin un simplu exercițiu de virtuozitate, de jogging
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Capitala României este de mai multă vreme și capitala europeană a gunoaielor. O maree de reziduuri inundă permanent străzile, parcurile și maidanele. Din loc în loc mizeria se sedimentează în tumuli de proporții impresionante, îngropând cinic și ultima speranță de revenire la normal. Cauza? La un asemenea dezechilibru fiziologic răspunsurile nu mai vin, cu siguranță, dintr-o singură direcție. Să ne interesăm deocamdată de o categorie a
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
rutină, ci un obstacol enorm, aproape imposibil de trecut. Când a face curat pare cel mai complicat lucru din lume trebuie să ne gândim - dincolo de reala dezertare a administrației - la nevroză, la nevroza unui oraș. Dacă așa stau lucrurile, atunci mizeria e mai mult decât rezultatul unei incontinențe accidentale. Cum câștigarea libertății politice a atras după sine și spulberarea refulărilor acumulate sub comunism, atunci a murdări în jur (mai puțin în propria casă, care este o imagine privată a fiecăruia) reprezintă
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
aruncau nonșalant pe jos cutii, hârtii și mucuri de țigări, pentru ca la Viena să caute timizi, cu o solemnitate religioasă, un coș de gunoi pentru a tezauriza un băț de chibrit. Paralelismul perfect dintre întreținerea de către locuitori și administrație a mizeriei bucureștene și nemulțumirea pe care, în mod direct sau prin reverberare, o provoacă acest obicei arată că, într-o anumită măsură, oamenii au nevoie să fie nemulțumiți. Epoca intruziunilor planificate (inclusiv în urbanitatea Capitalei) a trecut, dar, destul de pervers, orice
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
ceea ce se va întâmpla cu siguranță dacă bucureșteanul va dori să devină chiar mai eficient decât este la ora actuală, dacă își va cântări așadar realizările după un perfecționism care rupe orice alianțe, afară de cea cu produsul - situație în care mizeria încetează să mai renteze. Corelativ, dacă va afla rezolvări culturale nevrozei sale. Din acest punct de vedere, pe lângă capitalul său de autenticitate, subcultura deține rolul pe care îl are snobismul în cultivarea publicului. Când toți golanii urbei se bat cu
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
se întorc la proiecțiile fericite ale copilăriei lor, sau regăsesc fragmente din acest paradis, "fragmente din regiunea de odinioară" (cu sintagma regretatului Virgil Mazilescu) în prezent, în concretul înconjurător. Sau, mai des, construiesc un spațiu și un timp salvatoare, din mizeria imediatului și din presiunea efemerului. Mai mult decât un areal poetic, altceva decât un pretext literar, Paradisul este chiar aspirația constantă spre acordul deplin cu sinele nostru, depășirea eului trecător, regăsirea unității într-o vreme a fractalilor, așchiilor întregului și
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
cărțile. Dar am trăit și trăiesc, alături de cei care au mai rămas la Steaua, Aurel Rău, Ruxandra Cesereanu, T. Tihan, sentimentul că oricând revista poate fi desființată, socotită nerentabilă, inutilă. Salariile, sub grila oficială, publicată de Monitorul Oficial sunt de mizerie. În "anticameră", eram liber, încrezător și nesupus economicului, la Steaua, în cei 30 de ani, am înțeles că imaginea socială contează, în primul rând, nu inefabilul că, într-adevăr "copiii șefilor noștri vor fi șefii copiilor noștri". Așa că am inventat
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
acum înainte sau să devină răsfoit de cărți. Există, însă, și confrați care refuză să mai intre în librării, pentru simplul fapt că vederea cărților pe care nu le pot achiziționa le provoacă un simțămînt stînjenitor, de rușine. Dar chestiunea mizeriei nu se reduce la neputința de a cumpăra cărți. Atunci, cînd, în Cluj, s-a sistat editarea revistei Tribuna, am văzut, realmente, scriitori muritori de foame. Astăzi, cînd săptămînalul atît de reprezentativ, odinioară, pentru urbea de pe Someș mai scoate, intermitent
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
România de azi. Cu toate acestea, cazuri fericite de scriitori bine plătiți și prosperi există; și e bine că există cel puțin pentru faptul că ele funcționează ca Eldorado pentru scriitorul trăitor în penurie. Scriitorii au murit (de/și) în mizerie dintotdeauna, astfel încît sfîrșitul secolului XX nu constituie o premieră. Dar mersul civilizației noastre ar fi trebuit să schimbe lucrurile. Este o mîngîiere, oare, (deși nu doresc să fiu macabră) că Uniunea Scriitorilor din România mai are încă posibilități să
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
de "mațe goale". Personajul lui Kafka flămînzea, pentru că nu găsise o hrană pe gustul său artistic, cu alte cuvinte el consimțea la flămînzire ca artă. În timp ce actuala ipostază de "mațe goale" a scriitorului român ține de o flămînzire impusă de mizerie, de o lege nescrisă a înfometării. El este un grevist silit al foamei. Romanul lui Knut Hamsun poate fi trăit, la propriu, astăzi în România. Iar vorba hîtră-înțeleaptă care spune că ideile trec și prin stomac, își are rostul ei
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție, nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul cenzurii, am fi cunoscut doar partea în care materia ar fi avut doar calități decente, în ciuda dialecticii ei infernale. Astfel, orbește
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
literatură un "katharsis", un parcurs filozofic, "întâmplări pozitive ale sufletului"? Tare aș dori ca literatura mea să elibereze cititorul din durere. Da, cam asta aș propune în ultimă instanță... Răul - de care vorbiți - poate avea o mie de forme: foamete, mizerie, ignoranță, confuzie etc. Și nu se obține eliberarea printr-o simplă înălțare a baghetei magice. Literatura mea, ca orice altă literatură prezentând un interes, face parte dintr-un proces extrem de complex, cu ajutorul căruia încercăm să ne ameliorăm propria condiție. Sigur
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
lui. Aceștia pot fi scriitori, editori, oameni politici, mai ales. E absolut necesar să vorbim despre război, să vorbim altfel decât înaintașii noștri. Este singura cale de a declara război războiului. Există și războaie făcute în liniște sub / cu gloanțele mizeriei, ale foametei, ale unei sărăcii care te îndeamnă să recurgi la crimă, furt, perversiune, la vinderea și cumpărarea copiilor, a tinerelor femei etc. Războaiele acestea nu prea scot la iveală artiști, scriitori. Lupta contra mizeriei este una din temele tradiționale
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
în liniște sub / cu gloanțele mizeriei, ale foametei, ale unei sărăcii care te îndeamnă să recurgi la crimă, furt, perversiune, la vinderea și cumpărarea copiilor, a tinerelor femei etc. Războaiele acestea nu prea scot la iveală artiști, scriitori. Lupta contra mizeriei este una din temele tradiționale ale romanului. E suficient să ne gândim la Les Misérables, la cărțile lui Zola, la mulți alți romancieri. Societatea de consum exercită o cenzură vigilentă, ia măsuri împotriva acestor reprezentări. Da, există profitori de pe urma războiului
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
suficient să ne gândim la Les Misérables, la cărțile lui Zola, la mulți alți romancieri. Societatea de consum exercită o cenzură vigilentă, ia măsuri împotriva acestor reprezentări. Da, există profitori de pe urma războiului. Pe același ton, aș putea spune că există mizerie doar pentru că există profitori de pe urma mizeriei, profitori care știu să se apere cu o prefăcătorie perfectă. În acești ultimi ani, relațiile dintre autor și editor s-au schimbat mult în raport cu cele pe care le-ați cunoscut la începutul carierei dumneavoastră
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Misérables, la cărțile lui Zola, la mulți alți romancieri. Societatea de consum exercită o cenzură vigilentă, ia măsuri împotriva acestor reprezentări. Da, există profitori de pe urma războiului. Pe același ton, aș putea spune că există mizerie doar pentru că există profitori de pe urma mizeriei, profitori care știu să se apere cu o prefăcătorie perfectă. În acești ultimi ani, relațiile dintre autor și editor s-au schimbat mult în raport cu cele pe care le-ați cunoscut la începutul carierei dumneavoastră? Nici pe atunci nu erau simple
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
raporturilor sociale". După care urmează precizarea judicioasă că, în lagărul comunist, sclavia sub călcîiul inevitabilului "demon superior" reprezenta o condiție generală, în raport cu care însă oamenii se puteau manifesta divers. Sclavii erau pe atunci de două feluri. Unii care, temîndu-se de mizerie și persecuții, sau avînd doar acel "sentiment respingător al sclaviei", care te îndeamnă "a trăi după cum ți se poruncește, în turma nedefinită", semnau diabolicul pact care le asigura o sclavie privilegiată, de nivel "înalt". Și alții care, solidarizîndu-se cu valorile
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
Popinot. La urmă de tot, când te-aștepți să se treacă, în fine, la acțiune, supliciul lecturii pare că abia a început. " Geniul observației - scrie Balzac - pe care-l poseda Popinot era deci, în mod necesar, bifrons: el ghicea virtuțile mizeriei, bunele sentimente jignite, frumoasele acțiuni, în principiu, devoțiunile necunoscute, în timp ce încerca să scruteze în adâncul conștiințelor cele mai mici indicii ale crimei, firele cele mai vizibile ale delictelor, spre a desluși întregul.. Patrimoniul lui Popinot - continuă Balzac - valora o rentă
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
pe care mi-a dat-o natura. După 44 de ani de profesorat în Universitate aruncat ca un netrebnic!". E citat, în septembrie 1948, la Comisia pentru revizuirea pensiilor. Și i se suspendă pensia: "Asfel, începînd de astăzi, perioada de mizerie este deschisă pentru mine. Dacă tradiția europeană nu va triumfa contra nebuniei comuniste voi sfîrși ca un cerșetor". Așa a și sfîrșit-o, adăpostit, din milă, de d-na Aslan, la Institutul de Geriatrie, unde îl mai vizitau foștii lui studenți
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Constantin Țoiu (variantă) În anii '70, întorcându-mă din Finlanda cu vasul prin Suedia și Danemarca, ajunseserăm în RDG cu trenul. Cel dintâi redegist a fost un vameș bătrân și știrb, care ne-a făcut mizerii, crezând că sunteți agenți capitaliști. Împreună cu George Bălăiță vizitaserăm cele mai democratice țări din Europa, poate, Finlanda, Suedia, Danemarca. Studiasem cu folos împreună nordul continentului, iar dacă ni s-ar fi spus: "Cereți, dragii Moșului, că vă dă moșul orice
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
noștri apropiați, nu din elemente abstracte și imponderabile, e un popor complet infantilizat, complet idiotizat, fără putință de vindecare decît printr-un miracol divin." Unu la mînă: dintre cei care alcătuiesc poporul român, dl Bădiliță se exclude pe sine, lăsînd mizeria participării la plămadă doar rudelor, prietenilor și colegilor apropiați. Doi la mînă: pe cale de consecință, sau poporul nu este complet idiotizat etc., de vreme ce dl Bădiliță rămîne pe dinafară, sau este complet etc. și atunci dl Bădiliță trebuie să facă onorabilă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
oile, pe jos, demult, pe cînd turcii vroiau să-i omoare în Macedonia. Ei sînt români macedoneni. Armâni, cum zic ei. M-am dus și eu acolo. Este splendoarea pe lume, dacă te duci unde trebuie. Pentru că e și-o mizerie de nu te poți urca în tren, că te dă jos mirosul de oaie. Mai vorbiți-mi, vă rog, despre tatăl dvs. Tata era poet. Nu l-am cunoscut, aveam doi ani cînd a murit la Mărășești. Era un poet
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]