874 matches
-
în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitare sau în grupuri mai mici, în zonele umede ale pădurilor conifere sub molizi și mai rar în cele foioase, acolo mai ales sub fagi precum pe soluri puțin adânci, pe teren mlăștinos sau turbăros, ce se întinde deasupra unor materiale carbonate, din iulie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu anilină încet galben de lămâie, devenind după ore roșu și cu albastru-negricios. Toxicologia acestei ciuperci foarte otrăvitoare nu se poate descrie exact, fiind
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
punct de vedere al habitatului sau speciilor? │ │ [] da [] nu │ │ [] o zonă înscrisă în ultimul inventar al zonelor importante cu păsări │ │ (IBA 2000) sau (dacă este disponibil) există un echivalent științific mai │ │ detaliat al inventarului aprobat de către autoritățile naționale; │ │ [] un teren mlăștinos de importanță internațională proiectat în conformitate │ │ cu Convenția Ramsar și încadrat și aceasta protecție; │ │ [] o zonă pentru care se aplică prevederile Convenției de la Berna cu privire│ │ la conservarea vieții sălbatice din Europa și a habitatelor naturale (art. 4)│ │ și, în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/251553_a_252882]
-
Vaslui este situat pe valea Bârladului, în aria de confluență a râurilor Vasluieț și Racova, în zona de contact dintre Colinele Tutovei și Podișul Central Moldovenesc. Este reprezentat prin terase de 10 - 20 m propice pentru construcții, mărginite de valea mlăștinoasă de la confluența râurilor Bârlad, Vaslui și Racova care au construit o adevărată barieră naturală în fața unor atacuri din afară. Se poate afirma că factorii care au determinat apariția orașului în acest loc sunt deopotrivă cei naturali și social-istorici. Relieful este
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
și mai economic să se oprească pe locul unde se aflau. Cel puțin, asta părea să fie părerea lui, căci se așeză să se odihnească până după apusul soarelui. În sfârșit, zăriră luminița unei lămpi în depărtare, dincolo de o vâlcea mlăștinoasă. Urmând o cărare îngustă și întortocheată, care șerpuia încoace și-ncolo, ajunseră în sfârșit la destinație. Era un platou neted înconjurat cu brazi roșii, la jumătatea pantei muntelui. Se așteptaseră să găsească o colibă cu acoperiș de stuf și uluci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
părea să tragă după el o povară inutilă, ei prindea bine să folosească pavăza numelui imperial ca pe încă un vicleșug pentru a semăna discordie printre inamicii săi. Regiunea dintre râurile Kanzaki și Nakatsu din Naniva era o întinsă câmpie mlăștinoasă, presărată pe ici pe colo cu terenuri agricole. Nakajima era împărțită în districtele de miazănoapte și de miazăzi. Fortăreața din nord era ocupată de clanul Miyoshi, iar micul castel din sud, de Hosokawa Fujitaka. Bătălia se concentră în acea zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Hideyoshi, care executa îndelungatul asediu al Castelului Takamatsu, se ruga celor Opt Regi Dragoni să trimită cât mai multă ploaie, care era principala lor armă pe acel câmp de luptă. Castelul solitar continua să fie complet izolat în mijlocul lacului mlăștinos. Ici și colo ieșeau din apă, ca smocurile de păr ale cuiva bolnav la pielea capului, copacii câtorva crânguri și dumbrăvi scufundate. În orașul castelului, numai acoperișurile de la casele oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în galop, doi mesageri călări alergau cu aceleași instrucțiuni pentru Kyutaro de la Shonyu. Dar, așa cum am povestit deja, Kyutaro a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Topografia terenului era complicată. În depărtare, calea spre o porțiune a câmpiei întinse din Higashi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu ne-ar aduce nici un folos pentru cincizeci de ani; căci n-avem nevoie a spune, ceea ce toți știu, cumcă de când Dobrogea e cunoscută - adică de 2500 de ani aproape, de la Herodot și până azi - ea a fost o provincie mlăștinoasă, puțin populată, foarte fertilă, dar și foarte nesănătoasă, care numai sub cârma de fier a poporului roman putuse ajunge la un grad de înflorire relativă. Dar cum a căzut cauza acelei înfloriri, adică Roma, toată suprafața Dobrogei, lăsată la discrețiunea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o samă din deputații actuali. O slugărnicie necondiționată la ordinele stăpânilor miniștri, o deplină absență de spirit și o buimăceală necontenită la discutarea legilor, o înfiorătoare lipsă do patriotism la tratarea cestiunilor naționale, iată atmosfera generală, iar asupra unor discuții mlăștinoase, insipide, lipsite de spirit și de voință spre bine, vezi răsărind câte un chip ciudat și baroc, cîte-o stârpitură radicală în a cărei fiziognomie se concentrează oarecum toate trăsurile neplăcute ale tutulor națiilor semibarbare din Orient, vezi tipuri atât de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Celsius. Caracteristic acestei zone sunt vânturile de vest, solurile cernoziom levigat, solurile brune de pădure și solurile brune de fânațe. Condițiile de relief, sol și climă au determinat o vegetație specifică de silvostepă reprezentată de vegetație de lac și teren mlăștinos (papură, stuf, pipirig, stânjeni de baltă), vegetație de pășune și fâneață pe dealuri și vegetație de pădure (stejar, gorun, salcâm, arbuști etc.). Pădurile ocupă 346 ha, iar fondul cinegetic este bogat (căprioare, mistreț, vulpi, iepuri, etc). Conform recensământului efectuat în
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
ce s-au luptat anterior împotriva marginalilor Kolchak, au luat parte la revolte. Guvernul sovietic a început să facă propagandă prin intermediul Komsomolului. În anii 1930, comuniștii au implementat politică de colectivizare. Familii din Rusia Centrală au fost exilate în zonele mlăștinoase, împădurite și slab populate din Siberia. Colectivizarea a distrus agricultură tradițională. Deși Omsk era cel mai mare oraș Siberian, sovieticii au favorizat Novosibirsk. Industrializarea luase avânt în bazinul Kuznetsk (cărbuni, metalurgie) și în Norilsk (unde erau extrase nichelul și metalele
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
cuprinse între Oceanul Arctic și Novosibirsk. Multe dintre depozitele aluviale din această câmpie sunt rezultatul barajelor de gheață care întorc cursurile râurilor Obi și Yenisei, redirijându-le spre Marea Caspică (și probabil spre Marea Aral). Este, de asemenea, o câmpie foarte mlăștinoasa. În sudul acesteia, unde permafrostul este absent, se formaseră zone întinse bogate în iarbă care sunt, de fapt,o prelungire a stepei din Kazakhstan, aceste zone fiind acum inexistente. Platoul Siberian Central este o zonă foarte veche, care forma un
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
de pe urma tratamentului inuman, ajunge în spitalul închisorii. Aici află de la Clusiot, că radiologul spitalului le-ar vinde o barcă. În timpul acțiunii de evadare a lui Papillon, Dega, Clusiot și Maturette, Clusiot este rănit de un gardian. Evadații traversează o regiune mlăștinoasă, ajungând la locul cu barca, constată că aceasta este putredă, iar Dega are o fractură de călcâi. Deznădăjduiți ajung în colonia leproșilor unde cumpără o barcă cu care vor porni pe mare în direcția Honduras. Ajungând pe un țărm necunoscut
Papillon (film) () [Corola-website/Science/331579_a_332908]
-
decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. - Bradule, bradule,/ Cin ți-a poruncit/ De mi-ai coborât/ De la loc pietros/ La loc mlăștinos/ De la loc cu piatră/ Aicea la apă?/ Pe unde-am umblat,/ Rea jale-am rămas;/ Pe unde-am bătut/ Rea jale-am făcut". Românul (mă rog, geto-dacul) s-a născut poet și Aia (devotata sa companioană getă) îl învață pe
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
incapabil de a-i da o soluțiune. D. Ion Brătianu a intrat până 'n brâu în mlaștina promisiunilor, d. Boerescu intrase pân 'n gât. Ei nu mai pot ieși de acolo; terenul pe care le-a călcat piciorul a fost mlăștinos, nesolid. Articolele patetice ale "Pseudo-Romînului" nu ajută nimic și nu dovedesc decât voința acestor patrioți de-a rămânea la putere de astă - dată cu prețul Dunării. Nu ne citeze foaia guvernamentală articole de gazete străine plătite din fondurile secrete sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
iubi. Barbarie și civilizație stau laolaltă în raportul în care stă ghinda stejarului cu rădăcinele, trunchiul, creșterea ulterioară. Semibarbaria e altceva, e o boală produsă prin mediu străin, decrepitudinea ce s-ar produce plantând un stejar la loc băltos și mlăștinos și supunându 'l la regimul salciei comune. Ei, nici salcia pom, nici Caradalele români. Deci orice civilizație adevărată nu poate consista decât într-o parțială întoarcere la trecut, la elementele lui bune, sănătoase, proprii de dezvoltare. [25 octombrie 1881] {EminescuOpXII
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Ioan Brătianu îndeosebi n-ar avea tocmai cuvânt să se supere de publicarea în cestiune. Depeșă de fericită concepție prin care recomandă ambasadorului o atitudine defensivă în cestiunea dunăreană, atât de defensivă încît [să] se învîrtească pe terenul recunoscut și mlăștinos al promisiunilor Boerescu, l-a curățit atât de deplin în fața Austro-Ungariei încît d-nii de la Viena, deși fac oarecari greutăți în privirea satisfacțiunii ce va fi silit [a] da, totuși dau acestor greutăți mai mult aerul unor cochetării din esces de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
foi însă ce nu sunt acoperite de responsabilitatea nimărui lupta e imposibilă. O asemenea foaie zice azi una, mâne contrariul, și nu există nimeni pe care sa 'l poți obliga de-a se ține de vorbă. Terenul e cu totul mlăștinos, piciorul se cufundă la orice pas, de aceea e mai bine de a nu ținea deloc seamă de ele. Dar existența și înmulțirea unei asemenea ramure publicistice cată a se considera ca un fenomen foarte întristător în viața publică. [23
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
model cu fermă comunală” nu a atras nici un imigrant voluntar și a trebuit să fie transformată Într-o fermă de stat de cultivare a porumbului, cu lucrători plătiți. Voluntarii fuseseră descurajați de interdicțiile de a practica agricultura pe bogatele terenuri mlăștinoase (dimba) ale satului și, mai târziu, autoritățile au recunoscut că, Într-adevăr, ele se Înșelaseră În această privință, nu țăranii. Proiectul pentru valea inferioară a râului Shire a eșuat din două motive majore, esențiale pentru Înțelegerea limitelor planificării extrem-moderniste. Primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Interacțiunile Între aceste variabile și altele sunt cel puțin la fel de importante ca și starea fiecăreia. Așadar, efectele unui muson timpuriu asupra unui sol stâncos care tocmai a fost plivit sunt diferite de cele provocate de același fenomen asupra unui teren mlăștinos de pe care nu s-au strâns buruienile. Mediile și normalizările pe care le presupune activitatea experimentală ascund faptul că starea meteorologică medie sau solul standard sunt niște ficțiuni statistice. După cum afirmă Wendell Berry: „Conform versiunii industriale de agricultură, cultivatorul se
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Împărțite În subcategorii. Totul depinde direct de caracteristicile topografice specifice locației, de sol, de regimul inundărilor și așa mai departe. Tipul de irigare potrivit este ales În funcție de zonă: deltă inundată regulat, depresiune plată cu puține surse de apă sau vale mlăștinoasă continentală. Aceste mici proiecte, ce profită de posibilitățile pe care le oferă peisajul, sunt complet diferite de marile operațiuni inginerești, În cadrul cărora nu se precupețește nici un efort pentru a modifica mediul În funcție de plan. Cel de-al doilea exemplu pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
va plăti turcilor în anul 1456 - polonii se pregăteau să se întoarcă la casele lor, când un boier al lui Bogdan le-a dezvăluit planurile voievodului moldovean. Bogdan își adunase oastea la Crasna, în codrii care mărgineau valea strâmtă și mlăștinoasă a Bârladului. Aici pregătise atacul pe care voia să-l dea prin surprindere asupra călcătorilor de hotare. Dezvăluirea planurilor sale i-a salvat în parte pe poloni. Lupta s-a dat la 6 septembrie și Bogdan a întâlnit un dușman
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Înălțimea acestor dealuri nu este impresionantă, nici pantele celor din stânga Bârladului nu erau prea abrupte, dar faptul că erau acoperite de păduri, le făceau impracticabile pentru orice manevră, mai ales în situația în care nu erau cunoscute locurile. Valea este mlăștinoasă, Bârladul curgând cu dese meandre într-o luncă nu prea largă. Pământul clisos și alunecos, apa zăpezii care se topea din pricina moinei transformau valea într-un loc cu totul nepotrivit pentru desfășurarea cavaleriei. Drumul urmează pe sub poala dealului firul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ureche, la Podul Înalt. Dlugosz, Cromer, Strykowski scriau că lupta a avut loc unde erau bălțile Racovăț și râul Bârlad. Analele venețiene, Scrisoarea din Turda din 23 ianuarie 1475, Scrisoarea de la Buda din 24 februarie 1475, menționează existența unui loc mlăștinos, între două dealuri, unde turcii nu-și puteau desfășura forțele. Lupta s-a dat, așadar „în mocirla făcută de Racova pe ambele maluri, în lunca Bârladului...”. În legătură cu dispozitivul oastei care avea să-i întâmpine pe turci pe valea Bârladului aflăm
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
permanentă a acestuia cu evitarea unei confruntări în câmp deschis, acceptarea acesteia în locuri în care superioritatea numerică sau superioritatea armamentului erau în cea mai mare parte anihilate. Un cavaler greu înarmat nu se poate mișca ușor într-un loc mlăștinos sau în pădure. Iar în pădure, un țăran cu un țepoi sau coasă, pândind după un copac, îl poate răsturna de pe cal pe adversar. Domnii români au imaginat și anumite procedee tactice: simularea unui atac, apoi retragerea în fugă, atrăgându
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]