627 matches
-
alunecă de pe mal În jos, spre apă. Cu toată măsurile de precauție Învățate În lungii ani de război, Jim se ridică În genunchi, apoi În picioare și porni printre buruieni. Liniștindu-se singur, se uită În jos la figura care moțăia. În fața lui, purtînd o salopetă de zbor pătată de sînge, cu Însemnele unui grup special de atac, era trupul tînărului pilot japonez. 41 Misiune de salvare Jim era disperat. Turtind iarba cu mîinile, Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al roților de tren În tunel te Îndeamnă la somn și exact În clipa În care Neil Armstrong coboară din modul pe solul lunar, adormi, și clipa aceea urmărită de milioane de oameni ție nu-ți dezvirginează retina căci dormi, moțăi, ești plecat din lume, și tresari, dar americanii sunt deja pe lună, se vântură pe acolo cu steagul ăla care pare a fi făcut din fier și pierzi momentul istoric și vorbele acelea minunate, un pas Înainte, doi pași Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lupului” bătrân Înainte de a sări la beregata călătorului mergând undeva, departe. Amintirile lui de când era un biet pui de lup. Ceva confuz, un amestec de mirosuri calde și schelălăituri. Călătorul nu doarme. I se Întâmplă mereu când merge undeva, departe. Moțăie cu ochii Închiși. Se gândește: „Nu s-a născut omul care să păcălească un lup bătrân ca mine”. Călătorul ești tu. Tu, pe coridor, rezemat de bara ferestrei, fumezi. Îți privești, indiferent, chipul reflectat care se amestecă și taie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
numai sâmbăta și duminica. La primul spectacol nu era aproape nimeni, ne-am așezat la mijloc, pe scaunele de lemn. Era frig și acolo. Italia și-a lăsat capul pe umărul meu. — Ești obosită? — Puțin. — Odihnește-te. A început să moțăie, sprijinindu-se de mine în întuneric, un obraz abia vizibil în lumina ecranului. Era un film comic, puțin trivial, era bine, totul era bine. Eram o pereche, poate pentru prima oară. O pereche în vacanță care merge la cinema, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu avea picioare... — La următoarea ecografie va avea deja picioare, fii liniștită. Se întoarce în partea ei și începe să citească. — Te deranjează lumina aprinsă? — Nu, îmi ține companie. Stau cu cearșaful tras peste ochi în lumina gălbuie. Nu dorm, moțăi liniștit de lumina aceea, de respirația de alături care îmi sugerează că viața va continua așa, ușoară, parfumată cu șampon. Dar iată că în gândurile somnoroase care vagabondează plăcut, îmi vine în întâmpinare un copil ciung. Elsa a stins lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu Elsa toată noaptea. Divanul de mușama de sub televizor se transformă într-un pat scurt și strâmt. Nu mă întind, iau perna rece și albă și o așez la spate, lipită de peretele din spatele fotoliului pe care rămân. Închid ochii, moțăi. Nici un zgomot precis și nici o liniște precisă. Pe la două, Elsa cere puțină apă, îi apropii paharul de gură, buzele îi sunt uscate, aproape crăpate. — Vino lângă mine. Mă întind în patul ei regesc, larg, mobil, cu multe perne. Elsa are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de parcă Pascal l-ar fi ales după ce cercetase cu atenție viața lui, a lui Fima, la fel cum cerceta el viața lui Yoezer și a părinților lui, care nu se născuseră Încă. Și ce ar fi gândit acel señor sefard, moțăind pe taburetul său din nuiele, În fața prăvăliei sale de galanterie, despre rămășagul lui Pascal, În care, potrivit autorului, pariorul nu-și asumă nici un risc și nu poate pierde? Oare un pariu pe care Îl poți doar câștiga se poate numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Țfania. Era un fel de restaurant familial, cu trei mese acoperite cu un plastic laminat roz, jupuit, luminate de un bec slab care răspândea o lumină galbenă, lipicioasă. Muște leneșe se plimbau peste tot. Un bărbat cu statură de urs moțăia În spatele tejghelei, cu barba Între dinți, iar Fima luă pentru o clipă În considerare posibilitatea să fi fost chiar el, În spatele biroului de la clinică, transportat aici printr-o vrajă. Se trânti pe un scaun de plastic, care nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit între un tată paralitic și o mamă mereu bolnavă, care spăla rufe prin vecini. După moartea părinților, neamurile îl luară sub aripa lor. Trecu prin breasla cizmăriei, moțăi în atelierul unui fotograf, trecu pe la o tâmplărie se băgă ucenic la o tiparniță, apoi la un zugrav de firme, munci ca salahor și fu câtva timp spălător de geamuri. Marele său talent se relevă la o întrunire socialistă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
niciodată atât de mult despre experiențele din război. Minnie e dornică să mai asculte, dar Burgess schimbă subiectul. Este aproape miezul nopții și, la propunerea lui, se strecoară toți până În salon (dna James s-a dus la culcare și asistenta moțăie alături de pacient, În dormitorul mare), aprind luminile și deschid ferestrele cu ghilotină ca să audă ceasurile bătând ora douăsprezece. Lămpile cu gaz de pe cheiul din Chelsea ard stins În urma restricțiilor impuse sistemului de iluminat public și vasele care se mișcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și de cireșe; lucru de care avea să-mi pară rău. După ce am așteptat o oră sau două să se întrunească tribunalul de front - despre al cărui verdict de care ne temeam nu am scos însă nici un cuvânt, mai degrabă moțăiam sătui sau, în orice caz, nu reușesc să-mi amintesc de ora asta ca de un interval de timp stăpânit de spaimă - caporalul a încercat ușa pivniței. Era descuiată. Nu era nici o cheie pe dinafară. Nimeni nu ne păzea. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
subvenția“. Atât de bine ajunseserăm să ne înțelegem între timp. Și, cu puțini ani înainte de moartea sa, când avea deja nevoie de îngrijiri, am fost cu Ute să-l luăm la noi. Savura călătoria lungă cu mașina, nu voia să „moțăie“ un pic, voia să vadă tot mereu pășuni, vaci, peste tot vaci. În bucătăria din Wewelsfleth ședea ore în șir și picotea. Iar la prânz, înainte ca Bruno, Malte și Hans să vină de la școală flămânzi și să facă gălăgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zâmbit: două zile de conviețuire feroviară fuseseră de-ajuns pentru ca posomorâtul israelit să imite somnambulismul omului de teatru și de club. Desigur, nu-și practica noua deprindere cu eleganță. Era hăbăuc și iritat. Fără să țină seama de faptul că moțăiam și căscam, mi-a Înșirat toate biografiei lui nesemnificative și, poate, apocrife. A pretins că fusese grăjdarul și apoi amantul prințesei Klavdia Fiodorovna; cu un cinism care mi-a evocat cele mai Îndrăznețe pagini din Gil Blas de Santillana, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a narat galanton un nesfârșit noian de istorii care, pe deasupra, erau spurcate și chiar șocante. Eu voiam să meditez la cazul Nierenstein, dar permanentul causeur nu mi-a dat nici cel mai mic răgaz. Spre dimineață, mi-am găsit scăparea moțăind din cap și șovăind Între amețeală, somn și plictis. Reacționarilor detractori ai modernei subconștiențe nu le va veni să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am felicitat pe NN pentru memoria sa extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
erau dezorientați, nu mai știau numele anotimpului, cui să-l raporteze, erau amețiți, am profitat. S-au pus așadar imediat semnăturile și ștampilele, peste tot, pînă și-n locurile unde nu trebuiau puse și, voil, eram liber ca pasărea cerului moțăind În personal. După ce FUCK a dispărut din raza mea vizuală, dincolo și dincoace de geam au continuat să treacă oribilele meleaguri dîmbovițene ce mi-au Împodobit cu depresii globulare cinci ani din viață, săltînd leneș În maroniu pătat cu verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parvenit n-a Îndrăznit să-i nimicească activitățile ilegale, aduse Într-o stare de acalmie, ca de siestă. Totuși Jack Whalen, zis și „Executorul“, un bine-cunoscut gangster și cartofor Înrăit, cunoaște cumva planul lui Mickey de a lăsa cîinii să moțăie cît timp el e la răcoare, iar polițiștii taie frunză la cîini, plini de Încîntare, neavînd ce cuib de mafioți să umfle. Whalen nu atacă diminuatul Cohen. El doar construiește un imperiu rival, bazat strict pe jocuri de noroc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
îngenunchie peste el, măturându-i fața cu părul. Și nu cred că ar trebui să fac asta. Dar a făcut-o. Roddy adormi curând după aceea. Dormea pe o parte, cu fața spre perete, ocupând trei sferturi din pat. Phoebe moțăi cu intermitență, căci mintea ei încă dansa pe melodia promisiunilor lui, pierdută în contemplarea succeselor ce vor urma curând. La un moment dat o treziră niște voci care veneau de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atrăgător într-o zi însorită, dar acum, fiind frig și începând să se lase întunericul, părea sterp și amenințător. Fiona părea foarte obosită. De fapt, eram uimit că reușise să reziste atât și nu m-a surprins s-o văd moțăind când ne-am reluat călătoria. M-am uiat la fața ei liniștită și ea mi-a amintit de intimitatea pe care o simțisem, sentimenul că eram privilegiat, în noaptea când mă strecurasem în camera lui Joan și o privisem câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mai adânc și se va cufunda într-un nou vis de pustietate și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meu nu putea realiza convorbiri internaționale, trebuia să găsesc un telefon care putea. Am dus la bucătărie farfuria cu clătitele care se răciseră Între timp și am deșertat-o În coșul de gunoi. Lily zăcea din nou pe canapea și moțăia. Am Îmbrățișat-o de rămas-bun și m-am grăbit să plec, să fluier după taxi care să mă ducă la birou. — Și cum rămâne cu ziua de azi? s-a plâns ea. Am Președintele american pe țeavă. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luau o curbă sau treceau printr-un pîlc de copaci și scăpau de el, apoi reapărea jos, pe cer, mai mare ca Înainte, roz și umflat. Soarele, căldura și, probabil, ginul pe care-l băuse, o făceau pe Viv să moțăie. Își lăsă capul pe umărul lui Reggie și Închise ochii. El Își freca obrazul de părul ei, Întorcîndu-se uneori s-o sărute. CÎntau Împreună, somnoroși, cîntece vechi: Nu-ți pot dărui decît dragostea mea și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
branșă, locuind În cine știe ce căsoi În stil modernist din selectul și snobul cartier Notting Hill, cu taxe școlare de plătit pentru cei doi copii și o nevastă cu o fixație costisitoare pe pantofii de la Jimmy Choo, Dave va ajunge să moțăie ca noi toți În fața serialului Cold Feet, cu un exemplar din ziarul de stânga New Statesman odihnindu-i-se nedesfăcut În poală. Ceilalți trei sunt tipul copii de nobili provinciali, cărora de-abia le-au dat tuleiele și Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a diminuat dintr-o lovitură cu 20 de miliarde £. Un mic cutremur lângă Kyoto a provocat valuri de șoc Într-un mediu Înconjurător deja șubred. Nici una dintre aceste Întâmplări nu a avut Însă efecte negative asupra mamei și bebelușului, care moțăiau mulțumiți În separeul lor din spatele draperiei, la etajul trei al maternității aflate aproape de Gower Street. În timp ce merg pe coridor către ei, Îmi revin foarte vii propriile amintiri legate de locul acesta: moașele În pijamale albastre, ușile gri În spatele cărora primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Întoarse fața de la cameră și-i zîmbi pe cît de larg, pe-atît de forțat bărbatului a cărui umbră se contura pe peretele de lîngă ușă. 11 Doamna de la piscină Cu fața umbrită de o pălărie cu boruri largi, Elizabeth Shand moțăia la masă, lîngă piscină; albul imaculat al pielii ei era pus În evidență de costumul de baie În culoarea fildeșului. Arăta ca o cobră acoperită cu pietre prețioase și pe jumătate adormită pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
exeminîndu-i dermatograful cu seriozitatea unui specialist În cosmetică, apoi trecu pe lîngă ea și intră În cea mai apropiată bodegă, de unde se servi cu două sticle de coniac Fundador, pe care le plasă la picioarele unor băutori de vin care moțăiau pe aleea de alături. Cu Îndemînare de scamator, făcu nevăzută, chiar de sub nasul directorului de magazin, o pereche de pantofi din piele de crocodil expusă pe un stand, iar cîteva minute mai tîrziu, cînd ieși dintr-un magazin de bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]