115,804 matches
-
don Fabrizio "soarele letal" (cum îl numește autoarea) al Siciliei. Toate aceste itinerarii străbat și lecturile lui Lampedusa, afinitățile sale elective cele mai statornice și subtile, și toate se îndreaptă, în viziunea Margaretei Dumitrescu, spre atracția invincibilă și voluptoasă a morții, spre liniștea superioară a aristocratului Salina, venită din împăcarea cu efemeritatea a tot ceea ce e viu și cu eternitatea strălucitoare a ceea ce e mort: luceafărul care sclipește la orizont, mereu la fel " ultima imagine rămasă pe retina principelui-astronom care, plecând
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
rămasă pe retina principelui-astronom care, plecând de la bal, rătăcește pe străzile plebee ale orașului său. Ceea ce nu izbutește Salina, ne spune autoarea, izbutește însă Lampedusa; sau, mai exact, scriitorul izbutește tocmai acolo unde personajul eșuează: anume el se salvează de moartea atotputernică și eternă care pândește din toate paginile romanului, scriind până în ultimele clipe la această carte iar apoi încredințând-o fiului său adoptiv spre a-l reda vieții și a-l nemuri. Radu Bercea, Luminița Munteanu (ed.), Annals of the
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
timp pierdut... A trebuit să ajung la Sibiu, într-un superb și pașnic început de martie, ca să-mi aduc aminte de Iov și de mine. "Fața mea s-a făcut roșie de plînset și pe genele mele se lasă umbra morții." Experimentul Iov nu este doar spectacolul lui Mihai Măniuțiu de la Teatrul "Radu Stanca", ci este, în același timp, o posibilă întîlnire a fiecăruia cu sine și cu ceilalți, o regăsire intermediată de acest act artistic. Versiunea regizorului poate fi varianta
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
apropie de alte culturi. Eu unul pur și simplu nu pot pricepe cum un om de eminența lui Bloom, cu învățătura lui și cu al lui esprit de finesse, poate identifica, senin, cultura germană cu nazismul (el vorbește despre "lagărele morții în așteptarea iubitelor și surorilor lui Kafka un sfert de secol mai târziu, atunci când cultura germană a triumfat"). Printre cele mai dezamăgitoare lucruri peste care am dat în această carte sunt aceste comentarii asupra lui Dostoievski: "Obscurantismul lui, ceea ce el
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
Jigodiile noastre sunt nostalgicii regimului comunist, cei care, apărați de securiștii aroganți, au devenit mici despoți, unii cu pistoale, alții cu poeme omagiale la adresa "marilor conducători". Satisfacția lor supremă fusese faptul că ajunseseră să ia decizii în privința vieții și a morții celor care își permiteau să gândească altfel decât ei. Jigodiile știu că au pierdut trenul istoriei, știu că, în final, aceasta se va șterge la fund cu ei, dar gudurându-se pe lângă puterile trecute (când sugeau sexul partidului unic) și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
partidului unic) și actuale (când continuă să le lingă și voma), trăiesc cu speranța că "dincolo" "divinitatea, cu siguranță, le va recunoaște meritele", de altfel închipuite de ei și de cei care îi înconjoară. În sinea lor sunt dușmanii de moarte ai intrării României în Uniunea Europeană. Ei știu că, vrând, nevrând, cu timpul, gunoaiele vor fi măturate din curtea societăților democratice și lupta lor, chiar și pentru o glorie antumă, se va încheia într-o pubelă nevinovată. Căcărăzile lor ademenitoare, cosmetizate
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
vor ridica piciorul când vor trece pe lângă valorile democratice europene, apoi vor pieri subit cu trupurile neîngropate, în care vor foșgăi viermi grași pe care nici peștii nu-i vor mânca. Medicul veterinar va nota în foile de deces cauza morții lor: spaima de competiție! 3. Ce-i de făcut? Nimic? N-am învățat nimic de la anticii greci? Jigodiile ne-au spurcat sufletele și pământurile. Probabil că intrarea în U.E. îi va reda românului demnitatea omenească terfelită de javrele care mișună
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
nimic și care se întinde din zi în noapte, din diminețile abia mijite pînă în bezna străfulgerată de explozii. E un Big Brother cu morți și cu armate care ne captivează pe toți, chiar dacă ne îngrozește. E un amestec de moarte și de show, de situații limită și de farse militare, fără cap și fără coadă, ca într-o casă de nebuni în care toți sînt Big Brother și apasă pe trăgaci. P. S. Furnicile din Ciorogîrla s-au adunat și au
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
Tiei Șerbănescu, din CURENTUL: "De dincolo de perdeaua de fum trasă de exploziile bombelor din Bagdad, nu se văd decît frînturi de adevăr, scene controversate, replici nesigure și personaje care apar și dispar ca în Basme. Scoase din scenă azi prin moarte, fugă sau rănire, ele apar mîine vii și nevătămate, asemenea eroilor din filmele cu nemuritori. În prima parte se zvonise zadarnic (subliniere Cronicar) că Saddam ar fi mort sau rănit, apoi a apărut vestea că fiica vicepreședintelui american Dick Cheney
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
deschid muzeele de artă modernă. Dacă tot îți pasă de nenorocitul care te-a votat, condu țara în așa fel încât să poată mânca la restaurant, nu să-l trimiți cu geanta ponosită să-și împartă pensia de condamnat la moarte pe la tejghelele puterii. Cu ce îndreptățire îi ceri omului înfometat, obișnuit să vâneze litrul de ulei și kilul de orez, să stea cu nasul în făina râncedă și-n mălaiul decolorat, să se gîndească la problemele sensibile ale lumii în
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
operă a unui scriitor. Primul caz nu mai trebuie ilustrat. Referindu-mă la al doilea, iată, chiar dacă nu este proteic ca Arghezi, ci monocord, Bacovia a fost văzut uneori ca simbolist, alteori ca antisimbolist, la început ca eminescian, iar după moarte ca postmodern. La fel, Eminescu: citit fie prin prisma antumelor, "disciplinate" de influența lui Maiorescu, fie prin prisma postumelor, mai dense liric, dar mai neglijente formal. Dar dacă Bacovia e, în același timp ori în "evoluția" operei sale, cîte ceva
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
mereu amenințătoare. Într-o primă secvență, Lysander și Demetrius par a fi studenți la Oxford, în cea mai consistentă parte a reprezentației au alură de cuțitari ori retardați, iar către final, cu ocazia reprezentării Prea lamentabilei comedii și prea îngrozitoarei morți a lui Piram și Tisbe sunt aristocrați în lege. Cum se explică aceste metamorfoze? Mister! Puck nu prelinge licoarea vrăjită pe ochii îndrăgostiților, ci le-o injectează cu o sârguință malefică pe post de drog. Meșteșugarii s-au metamorfozat în
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
umane și comunică prin ele cu ființa umană și, înainte de toate, cu sine. Ceea ce ediția oferă ca lectură în perspectivă, din chiar interiorul poeziei. Fiindcă abia acum s-ar putea realiza joncțiunea spirituală între versuri cum sunt cele din ciclul Moartea Ceasului (1966): "Aș vrea/ Pe gândurile mele/ Să urc până sus de tot,/ Unde e posibilă liniștea,/ Pentru că viața și moartea s-ar întâmpla/ Mai jos de mine,/ Ca ploaia sub nori" (Sus) și deja intratele în conștiința măsurii morții
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
chiar interiorul poeziei. Fiindcă abia acum s-ar putea realiza joncțiunea spirituală între versuri cum sunt cele din ciclul Moartea Ceasului (1966): "Aș vrea/ Pe gândurile mele/ Să urc până sus de tot,/ Unde e posibilă liniștea,/ Pentru că viața și moartea s-ar întâmpla/ Mai jos de mine,/ Ca ploaia sub nori" (Sus) și deja intratele în conștiința măsurii morții, peste intuițiile de până atunci, versurile: "Un fir de paianjen/ Atârnă de tavan,/ Exact deasupra patului meu" (Scară la cer). Abia
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
Moartea Ceasului (1966): "Aș vrea/ Pe gândurile mele/ Să urc până sus de tot,/ Unde e posibilă liniștea,/ Pentru că viața și moartea s-ar întâmpla/ Mai jos de mine,/ Ca ploaia sub nori" (Sus) și deja intratele în conștiința măsurii morții, peste intuițiile de până atunci, versurile: "Un fir de paianjen/ Atârnă de tavan,/ Exact deasupra patului meu" (Scară la cer). Abia cu această lectură totală este posibil să-și facă loc, de la sine, un alt punct de orientare a lecturii
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
cercetători, foarte restrîns (Mihaela Cernăuți-Gorodețchi, Minodora Donisă-Besson, Mioara Săcrieru și Mihaela Anițului), coordonat de Dumitru Irimia, este singular. O eventuală apropiere de Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu - inițiat de Tudor Vianu în 1957 și publicat la patru ani după moartea sa - întîmpină dificultăți serioase, date fiind diferențele de concepție și de realizare dintre cele două lucrări. În primul rînd, Dictionarul limbii poetice a lui Eminescu înregistrează materialul de limbă poetică numai din antume și, cu titlu de excepție, din "cîteva
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
1994, iar în 2002 a fost ecranizat de regizorul Fernando Trueba, filmul bucurîndu-se de aprecierea publicului internațional (de altfel, romanul a fost tradus în franceză, germană, italiană, portugheză și greacă). Este o carte despre iluzii și decepții, despre frumusețe și moarte, despre dragoste și durere. O carte despre speranță, despre nostalgia viitorului, după cum se afirmă în motto-ul ei: Adevărata nostalgie, cea mai profundă, nu are legătură cu trecutul, ci cu viitorul". Cum anul acesta Tîrgul de Carte Bookarest din luna
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
respire cu gura deschisă; nu semăna cîtuși de puțin cu fata tuberculoasă pe care mi-o imaginasem, aceea pe care, doar văzînd-o și respirînd lîngă ea, m-ar fi putut molipsi cu umorile ei otrăvite și cu fierbintea iluzie a morții. Pe pat, lîngă ea, se aflau fotografii decupate din reviste și ziare, niște foarfece, un flacon cu apă de colonie, un joc de cărți și o pisică neagră din pluș, cu ochii verzi de sticlă, pe capul căreia își sprijinea
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
care ea a tot scris și vorbit mereu, și cu mult înainte să se fi întâmplat ceva. Între lucrurile care există și se petrec în perimetrul vieții este și activa, misterioasa până la un punct și imposibil de numit fără revoltă, moarte. Există jocul, mișcarea, hrănirea, himerele, dar și demonii, frica și călcarea în picioare a speranței, fantasme ucise, torsul pisicii dar și "o secundă când totul se năruie". Există candoarea și ignoranța până când între pământ și cer începe să vrea să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
împacă deloc cu răpirea ei dintre vii, căci nu-i lipsea nimic, spun aceștia, avea totul, avea iubire, avea talent, era frumoasă, și veselă și sfâșiată de o inspirată tristețe, citindu-i poemele mi-a venit în minte muzica, cvartetul Moartea și fata de Schubert, straniul lor dialog, al energiilor egale, ale vieții și morții. Cristina recunoștea undeva că există, în ipostaza întoarcerii, sufletul într-un veșnic acum: Există acum o vreme când Moartea îl are/ Când demonii îi înghit soarele
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
avea totul, avea iubire, avea talent, era frumoasă, și veselă și sfâșiată de o inspirată tristețe, citindu-i poemele mi-a venit în minte muzica, cvartetul Moartea și fata de Schubert, straniul lor dialog, al energiilor egale, ale vieții și morții. Cristina recunoștea undeva că există, în ipostaza întoarcerii, sufletul într-un veșnic acum: Există acum o vreme când Moartea îl are/ Când demonii îi înghit soarele/ Când el e învinsul..." Acest copil, Cristina, ne privește dintr-un veșnic acum cuvintele
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
mi-a venit în minte muzica, cvartetul Moartea și fata de Schubert, straniul lor dialog, al energiilor egale, ale vieții și morții. Cristina recunoștea undeva că există, în ipostaza întoarcerii, sufletul într-un veșnic acum: Există acum o vreme când Moartea îl are/ Când demonii îi înghit soarele/ Când el e învinsul..." Acest copil, Cristina, ne privește dintr-un veșnic acum cuvintele. Cuvintele noastre, cuprinse de o grea milă dar și de o nesfârșită nădejde în memoria sufletului ei, urmăresc în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
Când demonii îi înghit soarele/ Când el e învinsul..." Acest copil, Cristina, ne privește dintr-un veșnic acum cuvintele. Cuvintele noastre, cuprinse de o grea milă dar și de o nesfârșită nădejde în memoria sufletului ei, urmăresc în poemul Și Moartea știe să zboare metaforele pe care ca pe niște peceți le aplică, prea mult înțelegător și tolerant cu Moartea, copilul ce îi îndură rigorile și ne-o arată: "Alerg... mă uit înapoi m-aleargă Moartea/ Se uită la mine flămândă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
Cuvintele noastre, cuprinse de o grea milă dar și de o nesfârșită nădejde în memoria sufletului ei, urmăresc în poemul Și Moartea știe să zboare metaforele pe care ca pe niște peceți le aplică, prea mult înțelegător și tolerant cu Moartea, copilul ce îi îndură rigorile și ne-o arată: "Alerg... mă uit înapoi m-aleargă Moartea/ Se uită la mine flămândă/ și vrea să mă sfâșie cu colții-i de friguri./ Alerg, mă uit înapoi și văd cum îmi sfâșie
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
ei, urmăresc în poemul Și Moartea știe să zboare metaforele pe care ca pe niște peceți le aplică, prea mult înțelegător și tolerant cu Moartea, copilul ce îi îndură rigorile și ne-o arată: "Alerg... mă uit înapoi m-aleargă Moartea/ Se uită la mine flămândă/ și vrea să mă sfâșie cu colții-i de friguri./ Alerg, mă uit înapoi și văd cum îmi sfâșie sufletul./ Alerg, dar drumul se sfârșește./ Mă opresc, îngenunchiez și aștept să mă ia.// O simt
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]