717 matches
-
putea fi onorată pentru o asemenea sumă. Dar, de cum sosește În orașul Damghan, poate să-și Încaseze aurul fără zăbavă. XVIII Când vestea ocupării Alamutului ajunge la Isfahan, naște prea puțină agitație. Orașul e mult mai interesat de conflictul care mocnește Între Nizam și palat. Terken Hatun nu i-a iertat vizirului operațiunea pe care a desfășurat-o Împotriva domeniului familiei ei. Ea stăruie pe lângă Malik Șah ca acesta să se lipsească fără zăbavă de prea puternicul său vizir. Nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mele erau calde și se strecurau pe sub bluză. Trebuia să iau seama și să nu le las să alunece prea mult într-acolo. Acoperișurile blocurilor scoteau aburi din pricina căldurii, smoala se muia, rămânând lipită de tălpile pantofilor noștri. Căldura ne mocnea și în trupuri, odată am văzut o roșeață pe pielea ei, în capul pieptului. Nu era de la soare. De câte ori intra pe stradă la noi, Ariana era o tentație pentru ochi. Muncitorul galben la față de la etajul trei, cel care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu promptitudine revelația aspectului real al Profesorului, reflectat în virtualitatea nemincinoasă, din spatele sticlei argintate: Un saurian, o târâtoare din iad, o licorcă, o încrucișare elementală abominabilă, între un balaur și o salamandră, sub ai cărei solzi lați, ca de cărbune, mocnea și se hrănea un foc fără sfârșit! Lovește! Lovește cu spada, Bossule! Pe voi, să vă aibă Dumnezeu în paza Lui! Iar pe noi... Non nobis, Domine, non nobis, sed Tuo Nomini da gloriam! strigă Bursucul. Un trăznet! Oglinda cea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deodată. În vagon era cald. Călători multișori și mai ales țărani, care de prin Ialomița, care de prin Muscel, care din Teleorman ori mai de departe. La căldură limbile se dezmorțiră. Cei șapte de la Amara, însă, strânși într-un colț, mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. Doar Lupu Chirițoiu se plângea că au cheltuit atâția bani degeaba. Luca recunoscu și înghiți în sec. Încetul cu încetul, dezmeticindu-se parcă, începură să-și despice pățaniile și să le cântărească, fiecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
târziu și numai în pat își aruncă ochii pe gazetele de după-amiazi. Zâmbi trist citind că, grație măsurilor cuminți luate de noul guvern, tulburările sunt aproape pretutindeni potolite, fără vărsare de sânge. I se părea o batjocură. În suflet îi mocnea mereu revolta înăbușită. Se visă la Amara, în curtea primăriei, în mijlocul mulțimii tăvălite la pământ. Maiorul tăia capetele plecate cu sabia lui știrbită și ruginită de sânge. Când o ridică asupra unui copilaș care plângea sfâșietor, Titu s-a aruncat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care ar străbate o zonă vastă sau ca un animal sălbatic închis într-o cușcă neîncăpătoare, înaintând cu o energie inutilă, răsucindu-se abrupt, spasmodic, la capătul celor câțiva metri. Diane îl urmărea cu îngrijorare; bucuria ei abia de mai mocnea, teama și panica stăteau din nou la pândă. Mișcările lui dereglate o oboseau, o umpleau de presimțiri. Trecând pe lângă pian, George luă în mână o maimuțică de metal negru, foarte mică, pe care Diane o purtase cu ea peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că „isprăvise“ cu George și cu Tom, de parcă i-ar fi omorât pe amândoi. Nu venise cu ideea de „a institui o anchetă“, dar acum, desigur, își dăduse seama că așa ceva era necesar și vechea nedomolită furie începu iar să mocnească sub spuză. Vreau să spun... ceea ce ai citit în ziar... era adevărat? Nu, de la sine înțeles că nu! Jurnalism murdar, josnic - ne-a mâhnit profund. — Deci George McCaffrey nu a fost aici, în casă? — Mă rog, a fost, dar... Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Neustrasia și Aquitania de nord; Carloman a luat partea lui, care părea mai bogată și mai bine organizată, adică Burgundia, Provence, Septimania și Aquitania de sud. întâmplarea s-a petrecut în toamna anului 768. O adversitate surdă a început să mocnească, precum cărbunii aprinși sub cenușă, între cei doi frați regi. Aceasta era și moda, dar și spiritul timpului. Și nu doar în acea parte a lumii. Realitate care nu s-a pierdut odată cu ieșirea din Evul Mediu, ea continuând și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
acest motiv, nu se poate afirma că Versailles a instaurat pacea pe pământ. România, mai ales, avea să o simtă pe propria piele, pentru că, în continuare, cele patru puncte cardinale vecine nouă urmăreau sfârtecarea ei. Cum și în alte zone mocneau dorințele de expansiune - nu doar teritorială - Europa se găsea mai departe sub amenințarea conflictelor. Nu au trecut decât 19 ani și scânteia a dat în flăcări. Iar România nu s-a putut proteja în calea focului...
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
imperiilor, poetul a scris și pentru sufletul său, a așternut pe hârtie adevărata sa față și o scoate astăzi după 20 de ani! Așa s-a întâmplat cu poetul Emilian Marcu. Se știa că-i poet, dar cărțile sale dragi mocneau sub jarul așteptării. Și acum, iată-le: „Lecție pe Ostrov”, Editura Junimea, 1995, și „Îngândurat ca muntele de sare”, Editura Helicon, Timișoara, 1996. În paginile lor, nici urmă de idealuri politice. Fiecare sonet distilează din tescovina existentului înconjurător, vegetal sau
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
ca și ea motivul care îi zădărnicise odihna. După aceea fața ei își reluă gravitatea. ― Trebuie să-ți vorbesc! Ce avea să-mi spună pe tonul acesta dictatorial? Nu-i de crezut că intenționează să atace problema infidelității care fierbea mocnit în noi, pentru bunul motiv că avantajul e întotdeauna de partea nevinovăției, și nevinovăția are primul și ultimul cuvânt. Afară de cazul când vinovăția pierde măsura și vrea să acuze în loc să-și pună cenușă în cap... Am întrebat-o ce vrea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acceptase. îi era teamă să nemulțumească pe Elena sau pe Ada. Se simțea acum conciliant cu acele dușmane . . . femeile! . . . Surâdea serafic. O slăbiciune fără apărare îl dezarma total. Nici urmă de răutate sau de pasiune. Pe atunci, un cheag roșu mocnea în el răul care acum se rupsese. Văzuse în sângele propriu, din lighean, și mici coagule negricioase. Era stricăciunea ce se eliminase pentru binele lui, credea. Șovăirea în privința vizitei luase sfârșit în ziua când Ada socotise că e timpul ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fără explicații; iar în gândurile ei trudite se socotea mereu ce ar fi fost oare bine să facă! N-avea încredere •-• și pe bună dreptate - în energia ei. Furtuna, care face vârtej pe locul necurat, nu se dezlănțuise, așa că răul mocnea pe loc. Nory, chemată pentru a fi consultată și pusa încă de la poartă în curent de babă, intrase cu: "Să-ți trăiască'" și rămăsese la: "Dă-o afară!'' Refuzase însă să se amestece: -Eu cu mojica aia nu vorbesc!" Așa că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în odaia mare ca să plângă. Nici cu cei doi jandarmi bătrâori, milițieni mobilizați de război de la gospodăriile lor, nu prea vorbește dumneaei : dânșii îi spun „sărumâna” și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la țară, cu necazuri și sfaturi mocnite prin colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi milițieni șed desculți și cu tunicile desfăcute. Ținându-l ca pe o sulă, Crețu mocoșea cu acul să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și nu ieșise rău, primise notă de treceri. Văzîndu-l, Ernesto Pedro de Altamira simți o tensiune puternică În obrazul sting, Într-adevăr semăna cu Dracula În timp ce-l urmărea cu ochii pe Lastarria, care se alătura grupului ce trecea sub privirile mocnind de ură ale cîtorva chelneri care zîmbeau de parcă erau gata să se topească de amabilitate, fără să reușească să adune la un loc tot ce vedeau, În afară de unul cu o mutră de trădător. Cei o sută de invitați se perindau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-mi amintesc ceva, văd totul clar, ca într-o carte deschisă. O carte a inimii, a străfundurilor sufletești. O carte a lucrurilor care, în condițiile vieții de zi cu zi, nu îndrăznesc să iasă la lumină, să prindă glas, mocnesc. Ieșirea, într-un fel sau altul, din normal, le dă contur, putere și pregnanță. Și nu numai atât. Această stare de deconectare din obișnuit, le multiplică și amplifică... Mă întreb, iarăși: Oare am visat, sau...? Pentru că, dacă am visat, înseamnă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sine, nimeni nu se va apropia nici măcar cu un pas de a înțelege cum era să fii celălalt. Neurologia n-avea să ajungă niciodată la înțelegere, în lipsa unui lucru care exista doar în străfundurile unui interior impenetrabil. Studenții goliră sala, mocnind pe culoare în pâlcuri răzvrătite. Weber fu cuprins de o senzație, de o dorință de a suplimenta neurologia adevărată cu literatură de duzină, cu ficțiune care măcar era conștientă de propria sa orbire. O să-i pună să-l citească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
va învîrti deșteptătorul apoi, cu o mână ridicată leneș, va stinge veioza. Îl pândea mereu, neștiută, din spatele perdelelor. Se simți brusc singură și începu să plângă. " Trebuie să-mi fac un ceai", hotărî Valerica Scurtu apăsîndu-și palma sub coastă. Durerea mocnea. Peste o jumătate de oră avea să devină insuportabilă. Îmbrăcă oftând capotul și ieși în hol. Trecu indiferentă pe lângă ușile înalte, cu clanțe de bronz. A Melaniei Lupu era cea mai lustruită. De cheile lăsate totdeauna afară atârnau clopoței albaștri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atentă la evitarea oricărei poluări „etnice”. Viața lui Winkie este viața unui „outcast”, în termeni conradieni, a unui intrus care nu poate să privească, niciodată, către un viitor al integrării. Biografia lui Winkie se schimbă sub presiunea acestei uri care mocnește. Acuzat pe nedrept de un omor pe care nu l-a comis, omor ce este înscenat de un sergent al armatei Indiilor, onorabilul seducător englez este obligat să intre, în pofida voinței sale, în paginile brutale ale Marelui Joc, alături de diplomați
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este un stimulent deosebit pentru a face față schimbării. Această provocare a forței de muncă în schimbare nu va avea loc la o anumită dată bine stabilită, astfel încât nu vom fi capabili să planificăm cu precizia computerului Y2K. Aceasta va mocni, va evolua și apoi va țâșni în realitate exact când vom avea mai multă nevoie de acei oameni. Dar ei nu vor fi acolo. Fără o planificare atentă, absența lor va restricționa capacitatea noastră de a face față concurenței pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
acesta. Adevărul este mult mai amuzant, complex și provocator. O bijuterie de carte. Midgley, Mary. Evolution as a Religion. London: Methuen and Co., 1985. Atitudinea noastră față de genetică este strâns legată de modul în care înțelegem evoluția. O controversă care mocnește de mult este cea referitoare la modul în care privim evoluția și ce lecții putem trage din ea. Această problemă mi se pare mai interesantă decât cea care atrage toată atenția presei și care este legată de mecanismele evoluției. Midgley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oaie neagră a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu părea Încă obosită de lume sau apăsată de neliniște, fiind prea tânără pentru toate astea. Însă tentația de a rade de pe fața pământului edificiul propriei existențe era acolo, lucind mocnit În adâncul ochilor ei, dulcea ispită a auto-distrugerii de care sufereau doar oamenii sofisticați sau gravi. În ceea ce privea Înfățișarea, totuși, mătușa Zeliha Își putea da seama clar că Asya abia dacă semăna cu ea. Nu era și probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și îl introduse pe Porfiri într-o încăpere îmbrăcată în lemn galben extrem de lucios. Stilul unor obiecte de mobilier trădau o notă de exces, iar Porfiri se simți stingherit de numărul mare de oglinzi în rame sofisticate și de focul mocnind, care sugera că, în afară de umbrele trecătoare de pe pereți, cineva tocmai ocupase camera. O sa vă fie prea cald dacă insistați să nu vă dați blana jos. ă Caut o fată. ă Bineînțeles. ă În legătură cu o investigație. ă Ja, ja - am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pământ peste mieii uciși de puterile codrului. Peste muche trecând fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi, aventura lor se pătrunde suprafirească de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi. Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi. Mocnind subt copaci Dumnezeu se face mai mic să aibă loc ciupercile roșii să crească subt spatele lui. În sângele oilor noaptea pădurii e vis lung și greu. Pe patru vânturi adânci pătrunde somnul în fagi bătrâni. Subt scut de stânci
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prea înalt și ceasul curat ce i-a fost odată promis. Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste, și mulcom apoi spre vânătul cer. Visează-n amiazi despre rodii de aur, care se coc, senine, în ger. [1937] * TREZIRE Mocnește copacul. Martie sună Albinele-n faguri adună și-amestecă învierea, ceara și mierea. Nehotărât între două hotare, cu vine trimise subt șapte ogoare, în văzduhuri zmeu, doarme alesul, copacul meu. Copacul meu. Vântul îl scutură, Martie sună. Câte puteri sunt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]