571 matches
-
totul în camioane și se întoarseră după un alt transport. Făcură lucrul ăsta de trei-patru ori. La sfârșit, unul dintre ei se apropie de cort cu o fiolă pe care o turnă pe un colț și acesta începu să ardă mocnit, apoi izbucni într-o flacără verde fără fum. Nu era mai simplu să aprindă un chibrit? Cronicare, mă surprinzi! E Diavol Verde! Arde totul. Cortul ăla era ignifug. Asta e o zonă de conflict, din punctul lor de vedere. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cearnă nea peste oraș în acea noapte, la fel cum ar s-o facă multe seri de acum încolo! Oricât de mult ar fi închis legătura, eu tot mă simțeam cuprins de fericire și, într-un fel, de o nerăbdare mocnită. M-am dus în cantină și am găsit-o pe Marcela Plumbariu singură, mâncând terciul îngrozitor cu care mă servise Corvium. Mi-l oferise și ea. I-am mulțumit și am mințit-o că postesc, ca să nu gust acel "deliciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să mă faci iarăși să plâng... Se uită împrejur, ca trezit, e cu Tina pe gazonul bine tuns, între straturile de lângă gard, Tara a rămas în casă, întinsă pe blana din fața șemineului, privirea ei de curvă e acolo, lângă focul mocnit. Era sfârșit de primăvară, dar bărbatul știa că Tina e friguroasă și făcuse focul pentru eas dimineață, după ce Loredana îl sunase pe mobil și îi spusese că o aduce la ei, vine Alex, dar vine și Tina, una tu, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grajd Îmi umple nările. Casa are o singură Încăpere mare, deși de afară mi se părea că este o casă adevărată, cu sufragerie, dormitoare, bucătărie, cămară, baie și holuri. În mijlocul Încăperii, mama și tata, Întrețin Într-o vatră, un foc mocnit din care se ridică fumul pe care l-am văzut de departe, Întețindu-l cu o bucată de tablă, care are forma unui evantai.. Îi Întreb ce fac, dar nu-mi răspund. Se uită la mine ca doi oameni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vârf cu mangal! Când a așezat tipsia pe masă, lotrul a apucat-o de mână, trăgând-o ușor spre el. Fixând-o cu privirea, a început să-i șoptească apăsat: ― Ascultă, frumoaso! Cât ai să mă arzi așa pe foc mocnit? Da’ ce, crezi că eu îs de lemn? Vreau ca într-o noapte să vii la bordeiul meu din pădure. Hangița l-a privit în adâncul ochilor, murmurând înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că altfel...” „Petruță, du-te și vezi de cai și vite. Or fi flămânde și însetate”... Trecuse deja de nămiază și lotrul n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul lotrului, dar nu a simțit nici un semn de viață... A sărit ca arsă și a alergat la grajd plângând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
servicii sau șantaj și, spre deosebire de Leonida, este „agresiv și odios”. Dandanache e „mai prost” decât Farfuridi și „mai canalie” decât Cațavencu, alte tipuri politice, alte mentalități cu metode și temperamente diferite. Homo comicus caragialean capătă o înfățișare nouă în conflictul mocnit al epocii, reprezentând ascensiunea noii clase și funcționărimea, aparținând intelectualității mediocre. „Credo-urile” politico-sociale plasate cu deosebit fast în comediile lui Caragiale cunt considerate ca axe ale ideologiei lumii satirizate. Unul dintre acestea este articolul din „Vocea patriotului român” din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
binele omenirii se expune chinurilor celor damnați. Întotdeauna e un subiect emoționant. Pe de altă parte, i-aș fi putut găsi motivația în influența relațiilor conjugale. Există zeci de feluri în care pot fi puse în pagină acestea. Un talent mocnit se poate dezvălui când cunoști pictori și scriitori a căror societate o căuta soția lui. Sau incompatibilitatea domestică putea duce la introspecție. O legătură amoroasă putea aprinde sub forma unei flăcări luminoase un foc care ar fi mocnit întunecat în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai târziu am auzit ce a făcut. A turnat gaz lampant pe dușumelele uscate și pe rogojinile de pandan și apoi i-a dat foc. Peste puțin timp n-a mai rămas nimic din casă decât niște tăciuni care ardeau mocnit. O mare capodoperă încetase să mai existe. — Eu zic că Strickland știa că e o capodoperă. Realizase ceea ce-și dorise. Viața lui era acum desăvârșită. Făcuse o lume, și văzuse că e bună. Apoi, cu mândrie și dispreț, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce obiecta dacă le aduceam pe Mihaela, drept noră. Acceptarea acestui gând îmi pricinui o destindere, o ușurare. Mi se ridicase parcă o greutate de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă... Reclădeam, cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidăria surpată și reușeam s-o consolidez. Aș fi vrut să-i scriu Mihaelei, să-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ori. Căutam să mă angajez în tot soiul de preocupări, nu pentru a-mi prelungi existența, ci numai să scap de hărțuiala gândurilor. Nu era cu putință. Abia acum, îmi dădeam lucid seama de gravitatea "faptei". Otrava ei, care lucra mocnit încă de aseară, reușise în fine să-mi cuprindă toată ființa. Cum s-a putut întîmpla acest atentat împotriva mea? Eram incapabil să concep așa ceva. Cum să-mi închipui pe Mihaela tre-murînd în brațele altcuiva, ― ea, pe care o consideram
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu toate că mima foarte bine siguranța de sine, de fiecare dată simțea cum se topește din picioare, atunci când ajungeau, până și din întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora nu pot privi decât cu lacrimi nesfârșite și cu un amar mocnit. Trebuie să trec de stavila asta blestemată, care este cu totul demnă de disprețul meu. Știu și văd în această viață un singur scop extrem: părăsirea ei, și tind către el aproape cu bucurie și cu încredere, căci abia după
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Eu chiar nu știu dacă acest Silvestru este de compătimit ori nu, dar un lucru este limpede știut și să nu ne îndoim nicio clipă de el: aici, destinul nu a urmărit vindecarea păcătosului, ci condamnarea lui! ianuarie, 2013 Invidie mocnită ucrul cel mai ieșit din comun, pe care l-am trăit în vremea cât am lucrat la deratizare, care mi-a rămas mult timp în minte și în inimă și care m-a lăsat cu mințile tulburi, a fost atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ridică în aer, cu picături de sânge plouând. învingi, dar este un dezastru. șase în al patrulea loc: fukurokuju lucrează încontinuu, moralul trupelor tale este scăzut, hotei își folosește toate resursele pentru a readuce zâmbetul pe chipurile adepților tăi, focuri mocnite pregătesc rib-eye steak-uri enorme, cu ochiuri deasupra, pentru a readuce încrederea în pieptul și brațele trupelor tale. pe stânga se văd alte tabere improvizate de oștiri. șase în al cincilea loc: simți apele de sub pământ, semn bun, adepții tăi sunt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
odată ca să plece, Hideyoshi rămase pe scaunul de comandant, gesticulând spre fiecare cu bărbia. Hideyoshi se instală la Templul Mii, iar, în noaptea zilei a paisprezecea, o nouă furtună lovi, cu tunete și trăsnete. Ploaia stinse tăciunii care mai ardeau mocnit Castelul Sakamoto și, cât fu noaptea de lungă, peste Shimeigatake și lacul de culoarea cernelii explodară fulgere albe, palide. Odată cu zorii, însă, cerurile se curățiră și, din nou, apăru soarele fierbinte al verii. Din tabăra principală de la Templul Mii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să primească armata clanului Shibata în fortăreață. * * * A douăsprezecea zi din lună, miezul nopții. Focurile de tabără ardeau mocnit și, în tabăra alpină învăluită în cețuri, nu se auzea decât foșnetul brazilor. Deschideți poarta! strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, în poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese înainte cartierul general al lui Shogen, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU Câmpia de la Nagakute era acoperită cu un voal subțire de fum de la praful de pușcă și plină de duhoarea hoiturilor și a sângelui. În soarele de dimineață, ardea mocnit, în toate culorile curcubeului. Pacea revenise deja pe acele locuri, dar soldații care aduseseră cu ei carnagiul se îndreptau, acum, spre Yazako, precum norii unei ploi de seară. Fuga unora atrăgea și fuga altora, nesfârșite refugieri și distrugeri. În timp ce urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieyasu, atacase ariergarda lui Hideyoshi și se alesese cu o înfrângere umilitoare. Salvat de Honda, se întorsese, în cele din urmă, în tabără. Prin urmare, acum Nobuo simțea că-și pierduse dreptul de a mai scoate vreo vorbă. Astfel, discordia mocnită devenise punctul slab al armatei aliate. Mai mult decât atât, principalul susținător al acelei mari bătălii fusese Nobuo, nu Ieyasu. Nobuo îi vorbise lui Ieyasu despre cauza datoriei, iar seniorul din Mikawa se ridicase în ajutorul lui. Prin urmare, punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu știa ce-i aia activist de partid. Dar Dogaru s-a mulțumit să-i arunce o privire pe sub sprâncene. A spus în cele din urmă, scrâșnit: Ce te privește pe tine! Și a adăugat îndată după aceea cu ură mocnită: îl verifică pe taică-tu să vadă dacă nu-i exploatator! Era ceva neobișnuit ca un elev nou să fie atât de țâfnos. La doi pași de grup, Damian zâmbea malițios. Ochii căprui i se îngustau, puțin oblici, dar în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atent la buzele lui, am observat că erau date cu ruj. Nu foarte îngroșat. C-un pic de îngăduință, puteai să admiți că erau buzele unui tip care se înfierbânta repede. Sau era tot timpul înfierbântat. Mă rog, să zicem mocnit. Și totuși era ruj, fără putință de tăgadă. Bineînțeles, homo amândoi. Când mi-am dat seama că Anatol ăla, cu înfățișarea lui mai mult decât ciudată, era un vechi cunoscut de-al lui Ion Schipor, cu greu m-am abținut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ce faceți? N-o mai bateți pe Roxana! Mâine o să regretați! Doamnă Ștef!"... A fost singura dată în viață când am văzut-o pe mama atât de activă în apărarea semenului. Altfel, viața ei s-a scurs între amărăciune, revoltă mocnită, apatie și puține bucurii. Și totuși era atașată de viață într-un fel mistic, cred că ăsta-i cuvântul potrivit, fără să fi fost vreodată în ceea ce îndeobște unii numesc miezul ei. Câtuși de puțin. Câteodată eram revoltat de izolarea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
râdea fără voce, privind amuzat în jos, în spațiul dintre noi, atent să nu se împiedice de scânduri. Dar altminteri nici el nu se întrecuse în dezvăluiri din trecut. Atât doar că viața lui nu se scursese nici în revoltă mocnită, nici în apatie și, poate, nici în puține bucurii. Ieșeam dimineața pe balconul însorit al locuinței mele din București să scot așternutul la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai are niciun loc liber. Alexandra Puține reuniuni ținute la serviciu cu diverse ocazii, de obicei zile onomastice, se dovediseră cu adevărat reușite de-a lungul anilor. Colegii fie se cunoșteau de-acum prea bine între ei și ascundeau adversități mocnite, fie se cunoșteau prea puțin fiindcă pur și simplu nu-i interesa să se cunoască, fie se forma câte un grup ceva mai gălăgios și destul de restrâns al așa-zisei elite care domina reuniunea, astfel că distracția în rândul celor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]