669,818 matches
-
M.C.: Eseul despre comic intitulat Morți de rîs, prin banderola care îl anunță pe coperta cărții, pare textul vedetă al volumului. Este alegerea editorului sau a dumneavoastră? De ce această alegere? G.G.: Este alegerea mea pentru rațiuni foarte pragmatice. Dat fiind modul de prezentare al acestei cărți, existau temeri ca cititorii, potențialii cititori desigur, să nu observe deosebirea între Figuri IV și Figuri V și să o confunde pe una cu cealaltă. Am crezut că trebuia să marcăm noutatea acestui ultim volum
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
-o despre Chateaubriand, eu însumi n-aș fi dorit să vorbesc despre el. E o operă, mă refer mai ales la Memorii de dincolo de mormînt, care mă interesează mult, de multă vreme, dar nu am arătat-o pînă acum în mod explicit. Nu știu exact cum s-a întîmplat, dar cred că dacă la un moment dat mi-aș fi spus: despre ce autor nu ai vorbit încă și ți-ai dori cel mai mult să vorbești, răspunsul ar fi fost
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
semnificație temporală: așa cum am mai arătat și altă dată, construcția în sine nu e deloc ieșită din uz, cîtă vreme are valoarea de prezumtiv trecut (exprimînd dubiul, formularea de presupuneri asupra evenimentelor deja desfășurate). Deși cu această valoare este în mod clar mai frecventă varianta populară-familiară cu afereză (oare o fi plecat?), nu e rară nici cea cultă, preferată în contexte mai formale, solemne (va fi plecat el oare?). Construcția e folosită pentru a indica o acțiune viitoare terminată înaintea unui
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
analiză de aproape o sută de pagini, extrem de interesante, sau decît bănățenii Robert Reiner/ Franz Liebhart și René Füllöp-Miller. Paginile despre Sacher-Masoch, Hașek, Krleza, Kis, Konrád, Magris, Kundera, autori în legătură cu care s-au spus multe, urmăresc pe de o parte modul subtil de relaționare a lor cu lumea căreia îi aparțin, iar pe de altă parte temele lor comune legate de identitate, ruptură, istorie, memorie, (anti)politică, în ultimă instanță - de dispariția unei civilizații și afirmarea unor națiuni. Capitolul rezervat scriitorilor
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
faptul de a fi cules exemplele așa-zicînd culturale din pagina de divertisment a ziarului. Dar oare nu d-sa a scris negru pe alb că în, într-un ziar, cultura de tip Preda n-are ce căuta, fiindu-i în mod obligatoriu preferată cultura de tip Dolănescu (textier ori cîntăreț)? Atunci, care e problema? Eu cred și că Frank Sinatra, Direcția 5 sau Dolănescu fac parte din cultură, dar nu din aceea, neapărat, pe care aș promova-o personal. Divertismentul este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
am păstrat cu d-sa o relație cordială și neafectată. Cel care a replicat permanent tuturor a fost dl Popescu. De "atacat", eu nu l-am atacat pe dl Popescu niciodată, înainte de acest editorial care nu exprima, îndefinitiv, și în mod urban, decît o nedumerire: și anume că dl Popescu e în stare să exileze cultura din cotidiane numai fiindcă se lasă pradă unei furii, complet nemotivate, contra "literatorilor" și a "găștii" de la România literară, în loc să încerce a-și pune inteligența
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
preferat să-l ignorăm. Eu însumi am citit relativ puțin - trebuie s-o recunosc - despre amploarea și diversitatea crimelor comuniste, în schimb am fost avid să cunosc toate cărțile importante care s-au scris despre nazism și fărădelegile lui, în mod special despre Holocaust și, desigur, despre antisemitism și îndelungata lui istorie. Faptul că acest fenomen e cu atît mai izbitor în Israel, o țară zidită pe cenușa Holocaustului, e normal și de înțeles. Toți acești oameni care și-au pierdut
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
adversari, suedezii, a unuia din cele mai controversate episoade din istoria daneză. Fără a fi propriu-zis o istorie romanțată, dar apropiindu-se pe alocuri de acest gen, Vizita medicului de curte pornește de la un eveniment istoric care a marcat în mod decisiv istoria Danemarcei. între 1768 și 1772, Johann Friedrich Struensee, medic german de curte al regelui danez Christian al VII-lea, s-a folosit de influența pe care o avea asupra regelui (foarte probabil alienat mintal) pentru a deveni prim-
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
Să vedeți atunci frustrare pe român! Cum prețurile sunt, grosso modo, cele din Occident, el ar realiza, în fine, dimensiunea grozăviei în care a trăit de atâția ani. Pentru prima oară ar înțelege c-a fost ținut în minciună în mod deliberat și că, vorba poetului, viața e în altă parte. Toate acestea sunt vorbe în vânt, pentru că puterii dâmbovițene îi pasă de cetățean cam cât de ceapa degerată. Câțiva ani de-aici înainte politicienii vor trebui să pășească pe marginea
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
un termen pe care l-am folosit în cartea mea Rereading (1993), carte care urmează să apară în traducere românească, (re)lectura, cititul care este în același timp recitire, care poartă în sine recitirea, meditația retrospectivă, sau, altfel spus, un mod particular al atenției. Mi s-a părut că în România comunistă în care m-am format eu - împotriva comunismului dar și, dată fiind relația mimetică inevitabilă cu adversarul mai puternic, cu limitările impuse de acesta - se citea, sau cel puțin
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
nu le poate fi de folos: acest raport adânc al omului cu Dumnezeu nu-și află nici un echivalent verbal. Inefabilul poetic mi se pare a fi cu totul altceva. În loc de a denunța o insuficiență a limbajului de a surprinde în mod adecvat o realitate exterioară lui, oferită într-o relație strict personală, inefabilul poetic este, dimpotrivă, dovada excelentă a unei înzestrări speciale a limbii: aceea de a cristaliza într-o expresie originală a unei realități interioare ei; o realitate creată ad-hoc
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
strict personală, inefabilul poetic este, dimpotrivă, dovada excelentă a unei înzestrări speciale a limbii: aceea de a cristaliza într-o expresie originală a unei realități interioare ei; o realitate creată ad-hoc, realitate care nu poate fi exprimată în nici un alt mod decât acela în care a cristalizat verbal. Așadar, inefabilul misticilor constă în imposibilitatea de a elabora un limbaj pe măsura realității psihice trăite; în timp ce inefabilul poetic rezidă în capacitatea creatoare a eului liric de a oferi, prin limbaj, o "realitate
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
se comentează de obicei una auzită - cu propriile mărturisiri. Trebuie reținută precizarea celor trei de a fi notat istoriile de viață ale lui Dorel Zaica nu cu sentimentul salvării unei neprețuite mărturii, ci convinși de relevanța lor pentru un anumit mod de viață în România de dinainte de 1989.
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
mai exact, o estetică traumatică a experienței șocului. Aceasta pornește de la alternanța între starea de criză a limbii și înnoirea acesteia, între încorsetarea într-o estetică a teribilului și noile forme de verbalizare. Ezitările și muțenia devin premisele unui alt mod de folosire a limbii. În sensul acestei poetici traumatofile trebuie înțelese și ultimele rânduri ale lucrării: "Vorbind sau scriind, câteodată începem să ezităm: căutăm un cuvânt mai edificator, mai restrictiv...". E. Jünger distinge între o "limbă a cuvintelor" și o
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
cuvintelor" omul posedă o "limbă sonoră pură [...], care cuprinde "limba cuvintelor" și o pătrunde. O pătrunde în așa măsură, încât de fiecare dată când o persoană vorbește, sensul sunetului intensifică sensul cuvântului." În această concepție se află germenii unui nou mod de receptare a fenomenelor și o metamorfoză a scrisului. Jünger schițează la începutul secolului trecut tendința ce se profila tot mai pregnant spre colectivizarea vieții, spre mobilizarea forțelor comune sub o zodie a muncitorului, subliniază estomparea fizionomiei individuale în marea
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
o voce carismatică? Sau este vorba mai degradă de o eliberare a ochilor obosiți de ecran, o întremare a fanteziei noastre ca o consecință a suprasolicitării prin stimuli vizuali? După ce atâta timp lectura în tăcere a fost calificată ca singurul mod adecvat de abordare a cărții, ca rezultat al unui proces critic și reflexiv, calea auditivă nu se dovedește a fi nicidecum o simplă formă ce a supraviețuit, ci mai degrabă o formă viabilă de receptare, nu numai a textelor clasice
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
difuzoarelor și nu reprezintă altceva decât clasicul consum de muzică devenit fond sonor pentru locuitorii metropolelor. Nu se mai înființează grupuri sociale în sensul așteptărilor pe care le aveau Herder și romanticii în ceea ce privește prezentarea orală a creației poetice. Alături de acest mod de abordare își găsesc aprecierea și vechile forme de lectură cu voce tare. În Germania citirea de creații poetice în grup a fost considerată încă de pe vremea lui Goethe un act de supremație a poeziei. În acest caz, spre deosebire de radio
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
textului său o fizionomie inconfundabilă și un ton specific. Chiar și particularitățile idiosincretice ale rostirii, nuanțele dialectale și greutățile articulatorii sunt receptate drept semne ce dezvăluie relația tensionată dintre autor și text. Vocea autorului îl dezvăluie pe acesta într-un mod dezarmant, fapt pe care îl savurăm cu plăcere atâta timp cât nu devine supărător prin stereotipii: percepția fizionomică a expresivității reprezintă sursa plăcerii la ascultare. Recitarea reprezintă, prin capacitatea de a face precizări cu privire la dinamică, pauze, accente și atitudini discursive, fixarea acelor
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
intenționată la această dimensiune. Alfred Döblin considera că lectura romanelor la radio are un efect restrictiv, de limitare asupra fanteziei "cititorilor". Pe de altă parte prezența vocii este considerată un aport interpretativ binevenit. Cât de la îndemâna oricui a devenit acest mod plural de receptare o dovedește opacitatea anumitor texte din secolul 20, care par de nepătruns, nefiind însoțite de elementul auditiv, iar în această categorie se înscriu operele lui Walter Benjamin. Nu este de mirare că, odată cu apariția gramofonului, scriitorii au
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
22, Biroul de presă al Academiei Române răspunde, pe aproape o jumătate de pagină de revistă, învinuirii de plagiat aduse, într-un număr anterior, de către dl Ș. Papacostea coordonatorilor volumului IV din Istoria Românilor, volum editat sub egida Academiei. În loc să recunoască modul absolut neștiințific de preluare și citare, Biroul de Presă dă vina pe dl Papacostea, care n-ar fi dorit să participe la efortul colegilor săi de a reînnoi versiunea din 1980 a tratatului; dacă nu refuza, "toate fragmentele de text
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
prietenii din copilărie s-au volatilizat/ cei cu care stăteam pe terasă la o bere/ între tăceri particulare desprinse cum cometele/ dintr-un timp care nu mai există." S-ar putea emite numeroase ipoteze cu privire la resorturile gîndirii poetice și la modul în care mecanismele perceptive - mereu imprevizibile - redimensionează realul prin prisma unei sensibilități hipertrofiate. Glisînd între mai multe registre ale senzorialului, poetul nostru urmărește să surprindă acele insesizabile mutații ale gîndului provocate de impactul obiectelor asupra subiectivității. Iată-l notînd neutru
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
demnitate, stilul, amprenta arhitectului - care le scoate din anonimat și banalitate - se încăpățînează să nu lase să se risipească o lume, o atmosferă, parfumul de altădată. Și suferă cînd intră pe mîna unor neisprăviți cu bani, care le posedă în modul cel mai abrupt și grosolan, ca într-un viol. Am încercat să îi cunosc pe cîțiva dintre arhitecții care au gîndit cîndva un București armonios, purtător al unor embleme importante ale acestui tip de limbaj vizual. Și nu doar atît
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
sacrificii, timp de peste un deceniu, ca să ajungem să o ducem, din punct de vedere material, mai rău decât înainte! Și cine e de vină? Spre dezamăgirea semnatarului acestor rânduri (simpatizant al partidelor istorice reînființate), dar cu îndreptățire și într-un mod convingător, Ilie Șerbănescu îi face responsabili de degradarea economiei pe toți cei care s-au succedat la conducerea României din 1989 și până în prezent. Din punctul său de vedere, nu contează culoarea politică, nu contează penajul înfoiat al protagoniștilor vieții
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
aparat de filmat de opt milimetri și se proiectează pentru amici și rude. Eu încerc să fac spectacol de bună calitate, fiind convins că spectacolul de bună calitate are o oarecare tangență, mai mică sau mai mare, cu ceea ce în mod pompos numim artă. Cît de greu v-a fost să faceți Filantropica? Principala dificultate la Filantropica a fost timpul - timpul de filmare extrem de scurt. Acceptarea de a duce la bun sfîrșit un lung-metraj în 42 de zile de filmare a
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
chiar decenii de șomaj. Succesul meu personal este relativ. E un succes real la publicul român și e un război troian în ceea ce privește publicul străin. Pe acesta trebuie să-l seduc, să-l conving să intre în sală, la ceea ce, în mod foarte generos, am putea să numim o curiozitate culinară - un film românesc. Ce poate determina un spectator francez să se ducă la un mic cinematograf de artă și experimente, (cum le place lor să numească pompos cinematografele mici - les cinemas
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]