3,297 matches
-
Carpatica, Lowe&Partners, The Advisers, Asociația Cultură Verde; Parteneri: Institutul Francez, Ambasada Cehiei, Ambasada Slovaciei, Cărturești, Overground Music, Institutul Goethe, Institutul Român de Istorie Recentă, Fundația Calea Victoriei, Independentă Film, RoImage; Parteneri media: TVR 2, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Modernism, Cinefan, Dor de Ducă, Ralix, AaRC, Revista Timpul.
Festivalul de Film Istoric Râșnov: Concert Ioan Gyuri Pascu and The Blue Workers și Celelalte Cuvinte by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81660_a_82985]
-
-i străine,/ Deci ridică-i tu capacul greu,/ Și de voi putea renaște'n tine/ Noaptea vei simți sărutul meu." Speranța, firavă, din fundul lăzii, veche de cînd lumea noastră cu pierzătoare curiozități și păcate. Aceeași de care se leagă modernismul întreg, de la încrederea disperată și disprețuitoare în mon semblable, mon frčre, la viziunea lui Sebastian, bunăoară, a unui om tînăr cu povestea adevărată în mîini. Ce adevăr este acesta al lui Bonciu, nu știm. Dăm, însă, la o parte calcul
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
vine,/ Când viermii orbi vor sfâșia din prada/ Batjocurii ce va mai fi din mine." Curtate de poeți de toată mîna, de la Barbu la Moșandrei, păsările Herei, Arguși reduși la decor, pot fi socotite, fastuoase, desfătătoare și artificiale, embleme ale modernismului. Sclipind efemer, "în ritmul clipei care'n van a fost", și consolînd-împungînd ființa cu lecția frumuseții cu cît mai evidentă, cu atît mai pieritoare. Anotimpuri-le sînt un amestec, exploziv ca mugurii și ca păstăile, de melancolie diafană și damfuri
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
cronologie alcătuită de Ioana Zirra, precum și indispensabile note datorate lui Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu și Ștefan Stoenescu. Cel din urmă, dăruit profesor și traducător, descrie sintetic, deja prin titlul prefeței, evoluția complexului univers liric al acestui reprezentant de seamă al modernismului european: este vorba de o elaborare a unei „noi expresivități textuale”, pe traiectoria descrisă de „angajările Sinelui însingurat” atât în structurarea unui „discurs meditativ asupra imperativelor istoriei”, cât și în „asumarea unor experiențe transcendentale prin funcția cognitivă a imaginației”. Despre
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
climatul social, cultural, filosofic, ideatic și religios al epocii sale, dar și în literatura aparținând curentului modernist, alături de Virginia Woolf, James Joyce, Henry James, W.B Yeats, Ezra Pound și mulți alții, deopotrivă în Anglia și în America de Nord. Ca poetică, modernismul apare, încă din poemul său de debut The Love Song of J. Alfred Prufrock and Other Observations, în 1917, prin lărgirea ariei limbajului, de la ecouri elisabetane, până la dezinhibatele ritmuri, desprinse din simbolismul francez, ale versurilor lui Jules Laforgue, de pildă
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
Ackroyd, citat pe coperta a patra a cărții, T.S. Eliot și-a dat seama că „principiile derivate din credințele sale religioase erau mai durabile decât cele literare și critice”, luciditate care a condus, după autorul citat, la o îngropare a modernismului, aproape simultan cu nașterea sa, prin afirmarea rolului public și a utilității sociale a autorului de literatură. Uniunea socială este însă concepută ca o ființare paralelă cu armonia integrată a rostirii lirice, prin care trebuie să aibă loc, în concepția
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
să povestesc poezia, chiar și pe aceea narativa.) Prefer să văd aici altceva. O formă de dialog cu validitatea ideii de poezie. Că și alții, multi, Pântea a întreținut destulă vreme un soi de cult al acesteia. În spiritul unui modernism feroce, inca activ.) Nu doar în volumele sale, de la Casa cu retori la Negru pe negru, ci și în articole (mi-amintesc unul dedicat lui Ion Mureșan), acesta și-a susținut credință neabătuta în dimensiunea orfica a scrisului. Acum, aceasta
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
Domnului și Părintele ceresc”. Va fi cum vor Ei și cele Legi ale Luminii, la noi și pe întreg pământul. Așadar, oameni buni, păstrați și pe mai departe vechile, bunele obiceiuri ale pământului și nu vă lăsați prinși de așazisul modernism de mahala. Adevărata civilizație cere evoluție și eu v-o doresc din toată inima, tuturor! Cercetare meditativă sau simple observații „Dacă stai și meditezi profund asupra unor fapte sau fenomene, este imposibil să nu pătrunzi în esența lor... atunci când vezi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
timpul și la locul său, iar în acest mileniu nu prea mai văd practicată adevărata asceză, pentru că asta presupune renunțare la tot ce este lumesc și modern, presupune un trai lipsit de orice confort și în permanentă rugăciune; ori azi modernismul, cu laptop-uri și alte invenții de ultimă oră, a pătruns chiar și pe muntele Athos. Iar rugăciunea înseamnă concentrare puternică, în așa fel încât să ajungi să plângi (fără să te străduiești conștient) cu adevărat, abia atunci ajunge rugăciunea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
1918, Katherine Mansfield publicase Preludiu, poate cel mai frumos volum de proză scurtă al său. VIEȚILE PARALELE A DOUĂ SCRIITOARE Dacă în anul 1920 povestirea Miss Brill o consacrase pe scriitoarea neozeelandeză drept una dintre cele mai importante autoare ale modernismului aceasta fiind încadrată într-o altă colecție de proză scurtă, intitulată Bliss, după un alt text esențial al lui Katherine Mansfield), în 1921 Hortensiei Papadat-Bengescu îi apărea volumul Femeia în fața oglinzii, cel mai reprezentativ pentru proza sa scurtă, atât de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
lui Katherine Mansfield), în 1921 Hortensiei Papadat-Bengescu îi apărea volumul Femeia în fața oglinzii, cel mai reprezentativ pentru proza sa scurtă, atât de „bogat în ideologia sa pasională“. Fără a fi știut una de existența celeilalte, cele două scriitoare puneau bazele modernismului literar prin proza lor analitică, puternic psihologizată, îndreptându-se, în cazul Hortensiei Papadat Bengescu, către introspecția riguroasă, iar în cel al lui Katherine Mansfield, spre reconstituirea amănunțită a universului interior al personajelor. Cele două atitudini ale scriitoarelor nu sunt deloc
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
se țese misterul, în vreme ce Beatitudine își găsește finalitatea în deconspirarea unui episod adulterin, ocultat de multitudinea amănuntelor amplasate în poziții-cheie ale textului. În prefața sa la romanul Femeia în fața oglinzii, Ion Bogdan Lefter vorbește despre distincția care a semnalat apariția modernismului, cea dintre subiectivitate și obiectivitate - cea din urmă, spune criticul, reprezintă apanajul secolului al XIX-lea și al balzacianismului, de care scriitorii proustieni aveau să se dezică. Prin urmare, cum se face că tocmai Lovinescu, promotorul modernității, susține renunțarea la
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nesfârșit în aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel, imposibilul formulei ontologice a omului atinge absurdul. Un absurd tragic. Acesta este adevăratul teatru al absurdului, nu absurdul artificial, hilar, până la jalnic și repulsiv, inventat de cavalerii-tristei-figuri ai modernismului și postmodernismului. Absurdul adevărat, absolut impardonabil, este moartea Antigonei, a Ifigeniei, a Desdemonei, a Ofeliei, a Cordeliei: moartea purității, a angelicului, a divinului uman. Antidotul Antidotul imposibilului dramatic al lumii omului este poezia. La polul suprem lucrul geniului. Poezia, arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetice care, mimând transparența, își încurajează destinatarul să facă abstracție de Ťcadrul teatralť pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. În fine, dacă postmmodernismul însuși se înfățișează - dintr-o anume perspectivă - ca sinteză barocă între realism și modernism, am putea considera metatranzitivitatea definitorie pentru acest spirit sintetic." S-o admitem neezitant, avem postulat în rândurile citate un concept credibil și convingător. Unul în stare să concureze cu succes tatonantele până acum încadrări intertextuale care s-au dovedit funcționale
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
1940-1948), reprezentat de Gellu Naum, după mine cel mai important poet român de după război și unul dintre "cei trei mari" ai Suprarealismului târziu (postbretonian), ceilalți doi fiind, tot după mine, mexicanul Octavio Paz și grecul Odysseas Elytis. Acest algoritm al modernismului românesc nu cuprinde, cred eu, vreo omisiune majoră. Poate doar s-ar face simțită lipsa lui Fundoianu din galeria avangardei interbelice și a lui Gherasim Luca dintre suprarealiști. Și unul, și altul însă și-au dat cu adevărat măsura novatoare
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
române postdecembriste (din 1989 până astăzi) cam ceea ce i s-a întâmplat literaturii române imediat postbelice (din 1945 până prin 1965). Similitudinile sunt atât de numeroase (confuzia valorilor, atitudinea antiestetică, predominant politică sau morală, contestarea marilor scriitori ai perioadei anterioare, dislocarea modernismului întâi de către proletcultism, iar mai recent de către postmodernism, revizuirea canonului etc.) încât nu poți să nu accepți ideea că istoria se repetă, în forme derutante. Există un ritm al perioadelor faste și al celor nefaste în literatura română. Șanse de
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
această speranță de redresare pledează și succesiunea istorică a perioadelor faste din 40 în 40 de ani în istoria literaturii române, cu mici variabilități datorate evenimentelor istorice: 1840-1848 (literatura prepașoptistă), 1875-1890 (consolidarea și afirmarea deplină a grupului junimist), 1920-1935 (vârful modernismului interbelic), 1965-1975 (neomodernismul postbelic) și... 2005-2015 (un alt posibil moment de vârf al literaturii române, pe care nu știu cum îl vom numi). Pentru simplificarea diagramei istorice, aleg câte un an reprezentativ: 1840, 1884, 1933, 1970, 2010. Acestea sunt și perioadele cele
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
cu "Romantism vs reformă" un articol de opinie bun pentru oricare ziar local despre o șezătoare culturală etc. Nu sunt deloc rele poeziile lui Cosmin Dragomir și ale Laviniei Jipa și nici articolul lui Dragoș Vișan, "Geo Dumitrescu, inițiatorul contestării modernismului (I)". De la Dante la Eminescu Numărul din ianuarie 2008 al Convorbirilor literare se citește cu plăcere și cu folos, semn că echipa redacțională condusă de Cassian Maria Spiridon e pătrunsă de un spirit cultural întrepid. Croniarul a reținut articolul "Tînărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
ales concentrare - la un sens profund, poetic și memorabil: "Oh, din oglindă moartea mă imită/ aur, copil, cenușă rând pe rând/ Nu sunt decât lentila prăfuită,/ prin care timpul a privit râzând" (Lentile). Suntem, cu astfel de versuri, în plin modernism, caracteristica poeziei dinesciene fiind această expresivitate ce trebuie căutată la nivelul versului sau, cel mult, al strofei și nu la nivelul poemului ori al volumului. Stau anii tunși în mine , precum recruții -n tren" (Adorm pe câmp), " Ziua alunecă pe
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
primul, al doilea, capriciile vremii...) a fost odată foileton, și că bunii autori ai unei istorii pe care-ai moștenit-o erau sîrguincioși și, poate, sfioși contributori la gazetă. Măcar pentru a te convinge de totala ei potrivire cu vremea modernismului în facere, și merită răsfoirea unui număr la întîmplare, din colecția descompletată și roasă de nefolosință a unui anticariat oarecare. Pe coperta nu mai groasă decît o foaie obișnuită, păstrînd sobrietatea roș-neagră a presei dintre războaie - cel mai probabil neimpusă
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
a avut nici succesul postum al altui minor din tabăra "adversă", Minulescu, amestecat în stanțe postmoderne. Recitirea poeziei lui rămîne, deci, un mariaj de curiozitate istorică și întîmplare. Baladele vesele și triste sînt, însă, exerciții de poantă melancolică, pe care modernismul le va respinge în faza lui eroică spre-a le prelua, apoi, în felurite forme. Puneți, bunăoară, față-n față Balada morții (foarte cunoscută, și ea) cu Balada Popii din Rudeni: "Colo-n vale, unde drumul/ Taie luminișuri rare,/ Printre
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
Tudorel Urian Apariția unui scriitor precum Constantin Negruzzi, în Moldova primei jumătăți a secolului al XIX-lea, ține de domeniul miracolului. Cu deplină seninătate, fără nici un fel de preocupare programatică, ca un fel de nou monsieur Jourdain care face modernism fără să o știe, Negruzzi a deschis în literatura română căi devenite drumuri publice după publicarea celebrelor articole manifest ale lui Mihail Kogălniceanu (în "Dacia literară") și Titu Maiorescu (în "Convorbiri literare"). Într-o operă de o viață care nu
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
în "portretele" mult iubitului său munte Saint-Victoire. Renoir l-a pictat cu dragoste și ironie într-un ridicol costum de toreador. Bonnard (1909) cu pisica favorită adormită în brațe. În preajma Primului Război Mondial, Ambroise Vol-lard devine o sursă majoră de răspândire a modernismului în întreaga Europă și dincolo de Atlantic. Colecțiile clienților săi fideli - americani, germani, ruși - intrate de decenii în patrimoniul unor mari muzee ale lumii, au contribuit la rândul lor la educarea unor generații succesive în acceptarea unei arte care transcende realitatea
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
ci și din respectul față de monumentul ridicat acum mai bine de o jumătate de veac de către predecesor". Adevărul e însă că Ion Rotaru are pulsiuni iorghiste mascate și numai prudența îl face să nu tune și să nu fulgere împotriva modernismului, ca în fața unei mari erori. Când nu poate numi ceva prin derivarea de la tradiționalism, o face prin trimitere la clasicism. Într-un interviu din 2002, își definea gustul în următorii termeni: "Iubesc tradiționalismul modern și nu resping ultramodernismul impregnat de
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
Rotaru scrie la modul universitar consacrat, sobru, obiectiv, trecând uneori prin episoade anecdotice, scrise cu sarcasm sau cu umor, atunci când ajunge la contemporaneitate. Epicitatea unor noi idei critice, care să anime istoria, lipsește. Sunt cenzurate confruntările ideologice și estetice dintre modernism și tradiționalism, iar postmodernismul pur și simplu nu există pentru Ion Rotaru. Punctul său de vedere e indubitabil unul tradiționalist, evident pe tot parcursul istoriei, de la Grigore Ureche la Ioan Alexandru. Sunt indicii clare, explicite, că Ion Rotaru, el însuși
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]