1,321 matches
-
dispară jignit, până al plecarea lui. Dario Își Împrăștia pantalonii și cămășile pe fotolii, Își punea periuța de dinți În paharul din baie și pentru vreo două zile trăiau liberi, cu tabieturi ca doi soți. Fiecare Își avea ritualurile lui, mofturile lui, modul lui de a coborî din pat dimineața. Și totul era familiar și adevărat. Dar sâmbăta Dario se Întorcea la soția lui. Sasha ura sâmbăta. Și duminica, și Paștele, și Crăciunul, și Anul Nou. Știuse să aștepte. Răbdător, Încrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse Valentinei, care Întârzia Încântată În centrul salonului, cu nasul pe sus. Plecăm. — Nu vin, spuse Kevin către sora lui, neclintit. Când făcea astfel, Valentina ar fi vrut să fie fiică unică. Ei nu i se permisese niciodată să facă mofturi. Mama se aștepta ca ea să fie ascultătoare și Înțeleaptă, iar ea fusese atât de proastă Încât se conformase. E chiar adevărat ce spune bunica, unii mor tineri și alții se nasc bătrâni. Iar ea probabil că se născuse bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unui avort. Directorul n-ar fi vrut cu nici un chip să-și dea fata pe mâinile și uneltele vreunei babe murdare de prin sate. Ținea, până la urmă, la fie-sa și n-ar fi vrut s-o piardă dintr-un moft al tinereții ei nărăvașe. A tocmit un doctor de pe la oraș, dar suma cerută era imensă, chiar și pentru un director de liceu care făcea afaceri groase și ilegale cu examenele de la cele două trepte și cu bacalaureatul. Dincolo de aspectul financiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-ți spun, mă fascinau și-mi luau răsuflarea Încă de mic copil, nu avea nimic atrăgător la prima vedere. O figură oarecare, chiar cenușie, Înnobilată misterios de o tristețe ascunsă. Am dansat de câteva ori Împreună, n-a făcut mofturi când am lipit-o strâns de mine și nici când am rugat-o să mergem la ea - locuia Într-o garsonieră două etaje mai jos - să-mi facă o cafea care să mă scuture din sfârșeala care mă cuprindea. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Împăratului din basme Îl pusese să dirijeze cu un bețișor - În fața nesuferitului parfumat, cu Început de chelie, cu dungă la pantaloni și Îmbrăcat În cămașă albastră - corul de copii de grădiniță. Urechea muzicală a lui Ectoraș nu era tocmai un moft și, peste câțiva ani, pe când era În clasa a șasea, Îndrăznise să le sugereze părinților săi - deși avea niște degete scurte și butucănoase - că și-ar fi dorit o chitară. Primise una destul de scumpă pentru buzunarele de profesori ale părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-i prevesteau un viitor de curvă, dar le stăpânea și le câștiga lingușeala povestindu-le, dar mai mult ascunzându-le, cum se folosește limba Într-un sărut adevărat, cum să-l faci din cuvinte pe dobitoc, cum să faci mofturi, cum să-l nedumerești, cum să-i arăți că nu-ți pasă de el ori că ești topită de iubire, dar mândria nu-ți Îngăduie să te lași În voia ei, unde și cât să-l lași să te mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ajungem, astfel, într-un punct extrem de sensibil și de dificil al scriiturii de presă. Este vorba despre început. Teroarea oricărui ziarist (fie el și cu mare experiență) o reprezintă prima frază. Complexul începutului nu ocolește pe nimeni. Nu e un moft, ci o necesitate impusă de realitatea textului. Prima frază (mai ales într-un reportaj sau într-un alt articol amplu) este poarta prin care pătrunzi în realitatea subiectului. Ea impune tonul, călcătura pașilor următori, regimul stilistic și expresiv, dinamismul sau
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
trece de la particular la general, lucru sesizabil în aproape toate genurile de opinie: editorial, însemnare, comentariu. (3) Ruperea din context și orientarea lecturii reprezintă două căi sigure de viciere, de pervertire a citatului: „Ion Iliescu bate câmpii: Proprietatea e un moft»”. Prin citarea sa normală, discursul citat tinde să devină un discurs independent al celui care îl raportează. Prin urmare, nu ne interesează ceea ce se spune în citat, ci numai ceea ce credem noi despre citatul respectiv. Dacă apropiem strategia pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ci sunt date pentru a avantaja o firmă sau chiar o singură persoană. O altă caracteristică a capitalismului o reprezintă existența proprietății private 217 asupra bunurilor și mijloacelor de muncă. Proprietatea privată vine din negura vremurilor și nu este un moft al omului modern. Este pârghia prin care eforturile umane sunt recunoscute și apreciate de către ceilalți oameni. Prin proprietate oamenii diferiți ca însușiri pot să recunoască și să impună această diferență. Una dintre marile iluzii ale socialismului a fost aceea că
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
vii. În același timp ne manifestăm viața și ființa cu munca și lupta pentru unelte și mărfuri. Dorim să avem tocmai pentru a ne umple de conținut ființa și pentru a-i da un sens. ,,A avea" nu este un moft al unei ființe care cunoaște și alt mod de viață și din această cauză poate să renunțe oricând la acest moft. ,,A avea" înseamnă împlinirea ultimă și profundă a ființei noastre. Noi, occidentalii nu asumăm sărăcia ca pe o virtute
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pentru a ne umple de conținut ființa și pentru a-i da un sens. ,,A avea" nu este un moft al unei ființe care cunoaște și alt mod de viață și din această cauză poate să renunțe oricând la acest moft. ,,A avea" înseamnă împlinirea ultimă și profundă a ființei noastre. Noi, occidentalii nu asumăm sărăcia ca pe o virtute, iar lipsurile ne pun în situația de a ne simți neîmpliniți ca oameni trăitori pe acest pământ. Cu ocazia crizei economice
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
prin ,,capitalism" este o lume, o ordine a lucrurilor, un rezultat a mii și mii de ani de evoluție socială. Libertatea individuală 248 se bazează pe proprietate, iar egalitatea între oameni o realizăm prin domnia legii. Libertatea nu este un moft al lumii occidentale, este cheia dinamicii și prosperității acestei lumi, principala sa preocupare înainte de apariția și afirmarea definitivă a capitalismului. Occidentalii nu cunosc o altă egalitate decât aceea dată de raporturile date de lege dintre indivizi între ei și între
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
opinia publică se situează de partea DNA, dovadă cota foarte mare de încredere în această instituție. Se întâmplă așa pentru că, poate că nu există o sete mai mare a omului decât setea de dreptate. Lupta împotriva corupției nu este un moft. Faptul că suntem furați și abuzați permanent de către un grup de câteva mii de oameni prefăcuți, mincinoși și cleptomani, care conduc țara este un fapt intolerabil. Există un sentiment al eșecului tot mai înrădăcinat în interiorul societății românești. Credința este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dramaturg și prozator. Este fiul Margaritei (n. Violani) și al lui Iulius Ispirescu, avocat. Urmează școala primară și Liceul „I.L. Caragiale” în orașul natal și va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București. Funcționează ca redactor-șef al revistei „Moftul român” (din 1990), director artistic al Teatrului Național din București (1993-1996), consilier la Centrul de Integrare Europeană - UNESCO (1992-1999). A debutat, la recomandarea lui Nicolae Velea, cu povestiri scurte în „Luceafărul” (1960), iar în dramaturgie, cu piesa Trăsura la scară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
cei de pe vremea lui Ceaușescu”, care de obicei lucrează „la stat” și sunt „leneși” sau „acri”, încă „se mai cred pe vremuri”, și vânzătorii „noi” sau „tineri”, ce „lucrează la privat”, sunt „drăguți și amabili”, „te servesc repede și fără mofturi”. Diferențele de comportament față de client „înainte” și „după” ’89 sunt precizate și de lucrătorii în domeniul comerțului și serviciilor. (S2), care a fost și este în continuare gestionară, comentează situația în felul următor: Nu conta vârsta, nu conta, să zicem
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Costache Aristol, în „Lumea veche” (1896). Ulterior, colaborează cu proză și versuri umoristice, cronici, note de drum și publicistică diversă, sub nume propriu ori sub pseudonime, la „Moș Teacă”, „Propaganda”, „Evenimentul”, „România jună”, „Dreptatea”, „Adevărul”, „Belgia Orientului”, „Litere și arte”, „Moftul român”, „Zeflemeaua” ș.a. Scoate el însuși revista „Zig-zag” (1901-1902). Mai târziu, scrie la „Epoca”, „Conservatorul”, conduce ziarul „Semnalul” (Râmnicu Sărat, 1909-1911). Mai semnează în „Furnica”, „Flacăra”, „Vestala”, „Greierul”, „Dușmanul” ș.a. Tipărește broșura Arta și școala dramatică (1901) și își vede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
Shakespeare. Din prostească lene și nerăbdare, din nu mai puțin prosteasca marotă de a fi la curent cu toate noutățile, în loc să profităm de neprețuitul privilegiu de a-l putea citi pe Iorga în original, ne pierdem vremea cu toate pedantele mofturi, atât în perisabile, ale unor literați francezi, dintre care unii neagă pasiunile și conștiința, alții inventă ceva ce poartă neperceptibilul nume de „aliteratură”, iar alții își fac o fală din a fi urinat pe mormântul lui Chateaubriand! Crispări ale neputinței
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pildă, pe care-l găsesc pretențios și lipsit de har). Pretențiile acestea de nivel estetic superior și teama de a se compromite cu gusturi prea simple și cu aprecierea unor opere prea accesibile sunt un simptom clar de subdezvoltare intelectuală. Mofturile estetice sunt posibile numai la cine nu are în fond nici un fel de gust pentru artă ca atare, ci doar multă grijă de a părea foarte rafinat și profund. De fapt, aceste mofturi estetice sunt o formă de mitomanie. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sunt un simptom clar de subdezvoltare intelectuală. Mofturile estetice sunt posibile numai la cine nu are în fond nici un fel de gust pentru artă ca atare, ci doar multă grijă de a părea foarte rafinat și profund. De fapt, aceste mofturi estetice sunt o formă de mitomanie. Acum vreo treizeci și ceva de ani se bucura de mare trecere printre snobii intelectuali un foarte mediocru scriitor englez, Charles Morgan, autor al unor romane pretențioase și plate în care era vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
au dat multor grafomani iluzia că pot fi „cazuri interesante”, că tot scormonindu-și bizareriile, morburile și „trăirile”, reale sau închipuite, au o așa-numită „viață interioară” și fac, dragă Doamne, „introspecție”. Acuitate, subtilitate, „scalpel pătrunzător” și așa mai departe: mofturi! Eugenio D’Ors vorbea odată de „mitul lugubru al vieții interioare”; de asemenea, la noi, T. Mazilu în același admirabil volum pe care-l pomeneam la început îi denunța și el iluziile. N-am nimic, vai de mine, contra vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de familie, individul renunță la libertatea lui și la construcția de sine urmărind virtuțile reale și căile care duc la înțelepciune. Practica filosofică presupune o individualitate protejată de ceea ce-i știrbește integritatea și o amenință. înțelepciunea se obține prin refuzarea mofturilor sociale și prin concentrarea energiei proprii asupra unei modelări de sine utile pentru a genera jubilare adevărată și plăcere autentică. Pentru că viața merită să fie trăită; nu este decât una; ocaziile de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
interpretează, în funcție de context, ca "eu", "tu", "noi", "ei", "ele", "oamenii în general"..., iar valoarea sa referențială se poate schimba în cadrul aceluiași enunț: "Si on (nous) va chez eux, on (ils) nous fait la tête..." (Dacă mergem la ei, ne fac mofturi.) Întrebuințările sale se împart între referința la o clasă (întrebuințare generică: "On est enthousiaste à vingt ans")53, și referința specifică unui individ sau unui grup de indivizi. Când are o valoare generică, îi corespunde forma reflexivă soi: "Quand on
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o țară suverană în care situația este mereu "altfel" decât în restul lumii. Noua guvernare a debutat cu un mesaj ce a stârnit indignare printre apărătorii valorilor europene, rostit de către Președintele Iliescu, la 24 ianuarie 2001 la Focșani: "E un moft chestiunea aceasta cu sfânta proprietate privată care stă la baza vieții sociale". Opoziția a reiterat atunci sloganul strigat adesea în Piața Universității în '90: "Cine-a stat cinci ani la ruși / Nu poate gândi ca Bush". Momentul a fost depășit
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
lui I.L. Caragiale, acesta trimițându-i apoi, după plecarea în Germania, scrisori afectuoase, pline de umor. U. avea faima unui personaj original, biciclist pasionat, excursionist, alpinist, dar și om de spirit scăpărător, cunoscut și apreciat pentru foiletonistica lui umoristică din „Moftul român”, „Vieața” (e, până în martie 1895, unul din directorii publicației), „Naționalul”, „Lumea veche” (revistă literară și umoristică pe care o editează în 1896 și la care colaborează și bunul său prieten I.L. Caragiale), „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
în gazetărie scriitorul nu s-a mai așezat de-a curmezișul curentului ci, captându-i energiile, și-a deviat propriul curs. Exersată încă de la începuturile presei românești, publicistica satirică și pamfletară va fi definitiv omologată de condeiul lui Caragiale (de la Moftul român și Claponul, mai ales), astfel încât Arghezi se instalează pe un teren care se dovedise deja foarte fertil. Apoi, un context istoric favorabil, cum a fost cel din preajma primei conflagrații mondiale (din cel puțin două puncte de vedere, al libertății
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]