978 matches
-
În timpul ăsta, Solitarul o luase la dans pe Flower-Power și bolborosea în franceză... parcă deslușiră ceva despre à la recherche du temps perdu. -Hai că mă zăpăciți de tot, mai bine să vedem ce coace Americanul, prea e tăcut, propuse molcom Diplomatul. -Miramoț, nu ai tu niște versuri pentru așa ocazie? gânguri Flower-Power. -Versuri? Cum nu?! zise fata repede. Apoi scuturându-și bretonul și pletele scurte, începu să recite serioasă: O, Rege-Timp, ne-ai răvășit pe toți/ Cu un vârtej și-
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a Dunării, care își cobora molcomă undele spre marea cea mare, precum o bătrână care își târăște greoi picioarele obosite. La Crișan am debarcat și-n timp ce așteptam să apară vreo barcă pescărească pentru a ne trece pe malul celălalt, ne-am aprovizionat cu apă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
cu vederea. După câteva ore de la sosire, ne-am obișnuit și cu șuieratul trenurilor, sau cu zgomotul roților de tren și al altor vehicole grele ce treceau prin fața ferestrelor. Era iarnă și peisajul Predealului avea un aspect mirific. O ninsoare molcomă acoperise totul cu o mantie albă și groasă. Crengile brazilor din fața ferestrei noastre atârnau sub greutatea zăpezii și păreau ireal de frumoase, dând senzații romantice privirilor noastre neobișnuite cu această priveliște. Am deschis larg fereastra, deoarece atmosfera din cameră era
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
moare Și rămâne neagra stâncă. Lupta valului îl doare, Dar o duce,-i vie încă Și lovindu-se de stâncă, Într-o lentă destrămare, Peste țărmuri, valul moare. STÂNCA (rondel) ,,Printre stânci de-ngheț și ger,, (Mihai Eminescu) În susur molcom de izvoare O stâncă se ivește-n ceață, Își cere dreptul ei la viață, În lumea-n care se și moare. Își ia lumină și culoare Din stropii vii ce o răsfață, În susur molcom de izvoare O stâncă se
TREI RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379741_a_381070]
-
ger,, (Mihai Eminescu) În susur molcom de izvoare O stâncă se ivește-n ceață, Își cere dreptul ei la viață, În lumea-n care se și moare. Își ia lumină și culoare Din stropii vii ce o răsfață, În susur molcom de izvoare O stâncă se ivește-n ceață. Și e statornică-n vâltoare, Nici nu se frânge, nici nu-ngheață, Senină-n orice dimineață, E piatra mult prea răbdătoare, În susur molcom de izvoare. Referință Bibliografică: TREI RONDELURI / Leonte Petre
TREI RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379741_a_381070]
-
Din stropii vii ce o răsfață, În susur molcom de izvoare O stâncă se ivește-n ceață. Și e statornică-n vâltoare, Nici nu se frânge, nici nu-ngheață, Senină-n orice dimineață, E piatra mult prea răbdătoare, În susur molcom de izvoare. Referință Bibliografică: TREI RONDELURI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1617, Anul V, 05 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TREI RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379741_a_381070]
-
-Dar satisfacția supremă pentru el e... alta! S-a dovedit curând. Ca artist, odată cu așternerea pe pânză a simptomatologiei celor ce-l inspirau, le lua și suferința! încheie apoteotic Solitarul. -Deci, până la urmă, a ajuns la statul de zeu... cugetă molcom Americanul. -Lăsând pentru alții pe cel de fiară, interveni și Patriarhul. Ce, Papa, nu-nțelegi?! -Eee, înțeleg, numai că mi se pare imposibil! zise nemulțumit Papa. -Toma trebuia să te numești! Iată un fapt ce se impunea determinat, dar a
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
mele, ca să fiu alături de ceilalți de-o seamă cu mine, nebunaticii aceia păcătoși, curați și sfielnici cu care am împărțit toate bucuriile lumii de-atunci. În moliciunea dogoritoarelor verii, noi, o mână de copii, leneveam uitați de timp pe malul molcomei Târnave la vechiul gat, în umbra unor sălcii plângătoare, ori pe mal, lăsând fierbințeala nisipului să ne mângâie trupurile toropite de căldură. Acolo era raiul nostru cel de mare taină care ne atrăgea pe toți ca un magnet, acolo timpul
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
identifice acel ceva care tot încerca să se contureze, dar se dezintegra apoi ca într-o explozie de particule de gânduri. Străfulgerată, se îndreptă brusc de mijloc și se duse glonț la mașinăriile ce sforăiau neregulat, în loc să pulseze ritmic și molcom, ca de obicei. Inima Amnerisei încetă să mai bată de încordare. ,, S-a prins!” exultă ea plină de speranță. - Ce dracu se întâmplă aici! exclamă Lucia incredulă. Știi cine a reglat ventilatorul ăsta, ultima dată? Hm, chiar dacă ai ști, nu
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
numele fiicei, dar nu își auzea vocea! Sau o auzea venind de departe... Nu înțelegea! Nu conta... continua să alerge până se trezi pe betonul rece, strângând la piept cu deznădejde un trup firav, ce tremura tăcut, cutremurat de suspine molcome. Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 22) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
niciodată îndestulată. Covor de frunze, peste care călcăm ca peste propriile noastre vise și, pe care nici nu mai credem că le vom vedea împlinite. Cu multe răni cicatrizate dar și cu altele noi, proaspete, încă deschise. Urmează un noiembrie molcom și blând ca un balsam, peste o durere de suflet, cu care ai conviețuit fără să știi. Haine groase, mâini bătucite și, renunțare. Lumea satelor îmbătrânește din ce în ce mai mult. Dintre cei tineri, rămân numai cei care reușesc să prindă câte un
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
și parodică) deja pomenitului lirism local, sesizabile în chiar schemele compoziționale ale debutanților, soluții menite, programatic, să șocheze în felul insurgenților moderni de început de secol XX, alternanța imprevizibilă a materialelor și dimensiunilor, replici ritoase (nu ferite de stridențe) la molcomele solfegii ale "clasicilor în viață", randevuuri, pe aceeași simeză,a picturii cu fotografia, a instalației cu designul. Toate acestea (și încă multe altele) asigură sălii un regim perpetuu incitant. Moment... nostalgic. Răscolind, în una din zile, o pestriță arhivă (oarecum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe-Așternuturi îi văzură, în visele lui Beula, Cum se-odihneau din vastul groaznic seceriș universal, 385 Luváh cel Nevăzut în nouri lucitori plutea peste al Valei cap, Și-astfél străvechea lor vîrstă de aur325 reînnoitu-s-a; căci Lúvah spuse Cu glas molcom din Noru-i daurit peste a dimineții adiere. "Vino nainte, O Vala, din iarbă și din tăcută roua, Înalță-te din rourile morții, căci Înviat-a Omul Veșnic". 390 Ea se înalță printre flori și ochii și-i îndreaptă spre luminișul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stângăcii literare, dar având întotdeauna un anumit farmec al expresiei „neaoșe”, evocările lui B. reușesc, atât prin generozitatea viziunii - cartea include aspectele cele mai diverse, de la cele geografice și economice la cele sociologice sau antropologice -, cât, mai ales, prin sentimentalismul molcom, „bănățean”, să facă trecerea de la jurnalism la literatură. Capacitatea sa de a surprinde culoarea locală, ca și aceea de „a citi” în sufletele oamenilor, ale căror portrete, uneori memorabile, trimit la literatura unui Calistrat Hogaș - de amintit aici figurile lui
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
pătrunzătoare: ― Anunță-l pe stăpânul tău că voi face tot ce îmi stă în putință să suprim sursele voastre de comunicare! Vassur se mulțumi să încline din cap. În această privință avea câteva surprize pentru Abate. Își reluă apoi mersul molcom și privirea fixă din ceafa călugărului. Culoarele înguste abia dacă permiteau trecerea a trei oameni. Dibaci... Pot fi blocate oricând, gândi Vassur când observă că o simplă masă din lemn putea obtura întregul culoar. Pereții erau acoperiți în întregime cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zarurile în mână. ― Da, dar Xentya înseamnă foarte mult pentru mine și eu am fost atât de aproape! De două ori am fost la egalitate și numai a treia dată... Stin își privi prietenul cu luare-aminte. Trăsăturile cunoscute, rotunde și molcome, erau scăldate într-o sudoare abundentă, care trăda surescitarea lui Jeremiah. Pentru un moment, Stin se gândi să renunțe la dreptul de a fi în seara aceea cu Xentya, dar alungă eventualitatea asta din minte ca pe un semn de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
strigă Xtyn și simți imediat cum în jurul proiecției minții sale, prin care se înfățișa atacatorilor, începu să se clădească un zid de netrecut, o senzație asemănătoare aceleia pe care o avea un călător în podiș care adormea apărat de susurul molcom al ciupercii shu. După câteva momente de uluială, animalele închipuite de Ulanni porniră toate să-l atace pe Xtyn. Când ajunseră însă la picioarele lui, își deschiseră gurile iar dinții lor clămpăniră în gol, neputând să apuce proiecția mentală a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că va fi ceva mai complicat, Sire. Ordinea de care vorbiți a suferit schimbări profunde. Fiecare din pilonii puterii politice din Imperiu e acum altceva. Spre uimirea lui N'Gai Loon, Bella nu spuse nimic, preferând să-și reia mersul molcom, în spatele lui Zuul. - Să luăm de pildă Tratatul de la Alderbaraan. E inutil acum. - De ce? întrebă Bella. - Omulețul ăla, Crey, a demonstrat că australul se poate afla și pe o planetă. E adevărat că nu cunoaștem decât o singură planetă, Praxtor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi că acela nu s-ar opune cu înverșunare când aș propune să merg și să îi apăr pe foștii lui tovarăși. Arrus tăcu, cu ochii măriți de groază. - Știu ce vrei să mă întrebi, continuă Xtyn cu același ton molcom. Ce se va întîmpla după ce îi vom ajuta pe Bratti. Este posibil să creăm un grup care să se ocupe exclusiv cu apărarea satelor, care să fie o rezervă pentru situații de urgență. - Ce fel de urgență? întrebă Vartil căruia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ori, atunci când criticăm o stare de lucruri, uităm să punem ceva în loc. Așa procedează însă doar cei lipsiți de viziune. Dacă ați înțeles planul meu, înseamnă că știți deja că critica pe care o aduc Regulamentului e doar o dojană molcomă dacă e să o judecăm în raport cu măreția viitorului pe care îl întrezăresc pentru noi." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 39. ABATELE ERA PREA SLĂBIT ca să mai poată umbla singur. Imediat după ce doi bărbați din tribul Omenori îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fericit. Dar el n-o să fie mîndru cu Părintele Dolan. Are să fie foarte tăcut și ascultător; i-ar fi plăcut să-i poată face un mic bine ca să-i arate că nu e mîndru. Aerul era blînd și cenușiu și molcom, și se lăsa seara. Mirosea a seară în aer, mirosea ca țarinile din care scurmau gulii ca să le curețe apoi de coajă și să le mănînce, cînd se duceau în plimbare pînă la ferma Maiorului Barton, mirosea ca-n păduricea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pînă la ferma Maiorului Barton, mirosea ca-n păduricea dinăuntrul pavilionului unde erau gogoșile de ristic. Băieții se antrenau servind, făcînd pase lungi și fente joase. În tăcerea blîndă, cenușie, auzea bufniturile mingilor: de colo și de colo prin aerul molcom auzea zgomotul bastoanelor de cricket: pic, pac, poc, pîc: ca niște stropi de apă-ntr-o fîntînă, domol picînd în cupa plină ochi183. Aici dialogul și relatarea scenică alternează cu reprezentarea personală a gîndurilor și a percepțiilor lui Stephen, în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Iordanului la fiordurile norvegiene (1999) este un nou memorial de călătorie. Scrise între 1993 și 1996, în timpul unor călătorii în Israel, Franța, Olanda și Norvegia, aceste note se revendică în multe privințe din proza întotdeauna lirică a autorului; fraza curge molcom, sadovenian, starea de spirit specială primește o „vestimentație” bogată, cu multe ornamente stilistice, între care primează comparația și metafora. În albumul de artă Iulia Hălăucescu (1999), personalitatea artistei se dezvăluie în adevărata ei dimensiune atât din lucrări figurative tradiționale, cât
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]