961 matches
-
sare din apropierea lacului este acoperit cu un strat argilos pe care se dezvoltă o gamă arboricolă diversă; cu specii de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), frasin ("Fraxinus excelsior"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus sylvestris"), jugastru ("Acer campestre"), plop tremurător ("Populus tremula"), cireș sălbatic ("Cerasus avium"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus silvestris"), alun ("Corylus avellana"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe elemente floristice
Lacul Ursu și arboretele de pe sărături () [Corola-website/Science/324215_a_325544]
-
Tătarcii") reprezintă o arie naturală cu un relief diversificat alcătuit din stâncării, abrupturi și poiene; ce conferă locului un pitoresc aparte. Versanții sunt acoperiți în mare parte cu pădure de foioase (întreruptă pe alocuri de formațiuni erozionale) în amestec cu molid ("Picea abies"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care: colțișor ("Dentaria bulbifera"), cupa-vacii ("Linnaea borealis"), mălaiul cucului ("Luzula pallescens"), mierluță ("Minuartia verna"), poroinic (Orchis ustulata) sau darie ("Pedicularis exaltata"); specii protejate la nivel european prin "Directiva
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
în mase, dezvoltându-se, mereu pe sol mai mult sau mai puțin acru și aproape mereu bine ascunsă sub frunziș, în păduri de foioase (mai ales sub fagi, ori stejari), dar de asemenea în cele de conifere (acolo preferat sub molizi sau brazi), de la câmpie la munte. Câțiva bureți ai genului se pot găsi deja în iulie și august, dar sezonul important al apariției este toamna, din septembrie până târziu în noiembrie, și dacă temperatura nu scade sub zero grade, de
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
și copiii, dar și fetele învârt deasupra capului făcliile. Făclia este făcută cu câteva zile înainte dintr-un par uscat, care se crapă în 4 sau în 8, iar în mijlocul părului se pune rășina într-un coș din coaja de molid. Pentru a se aprinde mai repede, se pune surcele uscate și câlți. După ce au ars, făcliile se pun în straturile cu zarzavaturi pentru a fi ferite de dăunători. Tot acum, fetele strâng flori de Sânziene din care fac coronițe pe
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
și zona de stepă. Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
neconținând atât de multă oralină ca de exemplu "Cortinarius orellanus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri acre și umede, în păduri de conifere, solitar sau în grupuri mici, mai ales sub pini, și [[molid|molizi] tineri, unde pământul este acoperit cu mușchi, dar de asemenea, el se dezvoltă cu mare drag printre [[afin]]e. El apare din iunie până în noiembrie. [[Fișier:Cooke-Illustrations of British Fungi-Pl.806.jpg|thumb|left|75px]] [[Fișier:2013-10-16 Cortinarius orellanus
Văloasă delicată () [Corola-website/Science/336132_a_337461]
-
atât de multă oralină ca de exemplu "Cortinarius orellanus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri acre și umede, în păduri de conifere, solitar sau în grupuri mici, mai ales sub pini, și [[molid|molizi] tineri, unde pământul este acoperit cu mușchi, dar de asemenea, el se dezvoltă cu mare drag printre [[afin]]e. El apare din iunie până în noiembrie. [[Fișier:Cooke-Illustrations of British Fungi-Pl.806.jpg|thumb|left|75px]] [[Fișier:2013-10-16 Cortinarius orellanus 1a
Văloasă delicată () [Corola-website/Science/336132_a_337461]
-
fată și un loc în care să se așeze, a ajuns și în ținutul unde astăzi e orașul Câmpulung Moldovenesc, exclamând cu sinceră uimire: "„O, ce câmp lung!”" Ținut de legende și meleag pitoresc, înconjurat de codrii de brad și molid, Câmpulung Moldovenesc are o istorie îndelungată, care începe cel puțin odată cu întemeierea Moldovei. Așezarea a fost rând pe rând centrul unei uniuni de obști sătești libere, capitală a unei formațiuni politice prefeudale, pe unde, potrivit tradiției, au trecut, venind din
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
se întinde pe o suprafață de 10 ha. Aceasta reprezintă o zonă cu emanații puternice de gaze mofetice, degajate la suprafață ca urmare a unor activități vulcanice; acoperită cu vegetație lemnoasă, alcătuită în mare parte de specii de conifere (brad, molid, pin) și poieni cu vegetație floristică și o faună specifică locului.
Rezervația geologică de la Sâncrăieni () [Corola-website/Science/325464_a_326793]
-
maximă), în care calcarele au generat un carst dintre cele mai interesante, unde apare întregul complex de forme endocarstice și exocarstice. Se remarcă etajarea vegetației pe verticală. Pădurile de conifere ocupă regiunile muntoase situate între 1000-1650 m, des întâlnite fiind: molidul ("Picea excelsa") și bradul ("Abies alba"). Etajul fagului, cuprins între 600-1000, are specific fagul ("Fagus silvatica"), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul ("Carpinus betulus"). Etajului stejarului (până la 500 m altitudine) îi sunt specifice: gorunul ("Quercus petraea"), sângerul ("Cornus sanguinea"). Vegetația de silvostepă
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
mreana vânătă și păstrăvul, în Tăul lui Ghib, Tăul de la Colești și Tăul Dâmbu Șoimului specii de caras și pile. Specifice pădurilor de fag și în amestec de fag cu rășinoase sunt solurile brune de pădure, în arealul pădurilor de molid se identifică păduri brun-acide, iar în Munții Codru-Moma se identifică rendzinele. Modul de utilizare a terenului Regiunea Vașcău are un climat temperat continental moderat, care rezultă din poziționarea în vestul Munților Apuseni, care se opun pătrunderii maselor de aer polar
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
salcie, plop, arin) și ierboase (rogoz, pipirig, piciorul cocoșului, coada calului, izmă). În sud-estul localității crește laleaua pestriță, iar spre vest, dincolo de zonele joase ale depresiunii, apar pădurile cu floră și faună specifice. Aici predomină pădurile de conifere, alcătuite din molid, brad, pin, zâmbru, lariță și mesteacăn. Prima atestare documentară a localității Rădăuți apare într-un hrisov din data de 16 noiembrie 1393, din timpul domniei lui Roman I (1391-1394). Existența localității este însă mult mai veche, în aceste locuri descoperindu
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
vara nu sunt secetoase. Pe dealuri, în afara cultivării cerealelor și al ierburilor, cresc păduri de foioase, predominând fagul, mesteacănul, carpenul și mai rar stejarul, la înalțimi de 350-400 m, iar ca arbust alunul. Începând de la cota 800-1650 predomină rășinoasele ca molid și brad, iar ca o raritate tisa în special în muntele și mutarea oilor Baicu-munte al poienarilor în granița cu Maramureșul. Și fauna este bogată predominând ca animale sălbatice ursul brun, cerbul, cita, mistrețul, vulpea, lupul, jderul și râsul, iar
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
și în vestul Americii de Nord, în regiunea Munților Stâncoși la altitudini de până la 3500 metri. Ciupercile pot crește solitar sau în grupuri. Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar (Quercus robur, Quercus petrea, Quercus palustris), pin (Pinus sylvestris), molid, castan (Castanea sativa), mesteacăn (Betula pendula), fag (Fagus sylvatica) și brad. Dau roade din vară până toamna, după ploi abundente. Hribul poate fi găsit toamna în Siria și Liban, unde crește în grupuri mari lângă cioturile putrezite de stejar. Crește
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul țării, în grupa muntoasă Munâilor Banatului. Flora arboricolă este constituită în cea mai mare parte din specii de fag ("Fagus sylvatica"); în amestec cu brad ("Abies") și molid ("Picea abies L."), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petrea"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice de cornișor ("Ruscus hypoglosum"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), sau floarea-semenicului ("Antennaria dioica"), brândușa galbenă ("Crocus moesicus"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), o specie de garofiță
Bârzavița () [Corola-website/Science/325758_a_327087]
-
se întinde pe o suprafață de 1,5 ha "Rezervația de Tisă", una din cele trei rezervații de acest fel de pe teritoriul României. Rezervația cuprinde exemplare de "", cu vârste de peste 80 de ani care se amestecă cu exemplare de pin, molid, ienupăr, fag și carpen, locuitori ai zonei susținând de asemenea faptul că unul dintre arbori a atins o vârstă de peste 500 de ani.
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
al Meridionalilor). Floră lemnoasa are în componență specii dominante (în partea inferioară) de fag ("Fagus sylvatica") în asociere cu mesteacăn ("Betula pendula"), salcie căpreasca ("Salix capreea"), plop tremurător ("Populus tremula") sau anin; urmând etajul coniferelor, cu specii de brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra") și zada ("Larix"); arbuști de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). Vegetația ierboasa de pajiști și stâncărie este alcătuită din rarități floristice cu specii de
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
de apă potabilă a Brașovului. Clima este specifică depresiunii, cu brumă toamna timpuriu și friguri persistente în iarnă. Precipitațiile sunt variabile și cad neregulat, cele mai mari cantități înregistrându-se vara. Vânturile bat predominant dinspre nord-est. Predomină pădurile de brad, molid și fag. Circa 10% din suprafața municipiului Săcele se caracterizează printr-un relief plan sau ușor ondulat, cu soluri fertile, favorabile culturii plantelor agricole. Restul teritoriului se situează în zona de munte, unde se întâlnesc toate formele geomorfologice caracteristice : câmpia
Săcele () [Corola-website/Science/300519_a_301848]
-
vânt călduț (nu bate în regiunea munților jurasici), iar Bise este un vânt rece care nu bate de obicei în sudul Elveției. Pădurile ocupă o suprafață de 30 % din suprafața Elveției, astfel în zona alpină domină rășinoasele (piceacaee ca: bradul, molidul, zada (larix), pinul (pinus cembra)), pădurile jucând în munți un rol important de reducere a formării lavinelor și inundațiilor.La altitudinea de sub 1000 de m cresc pădurile de foioase în amestecate, iar în Tessin ca o caracteristică regională s-au
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord la marginea de păduri, în zone cu iarba unde de obicei pasc ierbivori, dar de asemenea prin poieni de conifere, mai rar în păduri pe langă pini, brazi și molizi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în octombrie. Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
înlocuite, din timpuri istorice, cu plante de cultură. Zona pădurilor mixte se reprezintă sub forma unor fâșii, între 50 și 55 grade latitudine, care se îngustează pe măsură ce înaintează spre extremitatea estică a continentului. Zona pădurilor de rășinoase, în care predomină molidul, bradul, zada și mesteacănul, este cea mai masivă unitate forestieră a Europei. Acestea ocupă o arie vastă, până spre latitudinea orașelor Oslo, Stockhlom și Sankt Petesburg, dincolo de care, spre sud, are o maximă extensiune în Câmpia Petesburg, până la latitudinea orașului
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
2 al operei sale "Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species". Buretele este denumit în popor zbârciog suplu. El este în mod predominant locuitor de sol saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar, aparând în păduri de conifere pe lângă molizi și pini sau la marginea acestora, unde arată caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), dar și pe rumeguș. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord deja din martie până la inceputul lui iunie. Exemplare
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
o plantă perena din genul "Fragaria", familia Rosaceae, care are fructe comestibile. Specie cu un areal mare de răspândire, cuprinzând Europa, Nordul Africii, America de Nord și de Sud. Plantă mezotermofită, helio-sciadofită eutrofa care crește îndeosebi în zona pădurilor de stejar - etajul molidului, la marginea pădurii, în ochiuri de pădure, poieni și fânețe recente. Ele se pot găsi atât în pădure cât și în parcuri. Fructele sunt consumate proaspete sau sub formă de magiunuri, dulcețuri. Fragul este renumit pentru gustul deosebit de parfumat al
Frag () [Corola-website/Science/311461_a_312790]
-
cel Mare” din Suceava (1976) și apoi Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov (1983), obținând diploma de inginer silvic. A lucrat ca profesor de specialitate la Liceul Industrial Moldovița (1983-1987), apoi ca inginer cercetător la Stațiunea pentru Cultura Molidului din Câmpulung Moldovenesc (1987-1988), inginer la Ocolul Silvic Breaza (1988), apoi la Ocolul Silvic Moldovița din cadrul Direcției Silvice Suceava. A fost șef al Ocolului Silvic din Moldovița (1990-2001, 2006). Ulterior a absolvit un curs de management în THR pentru conducerea
Casian Balabașciuc () [Corola-website/Science/321774_a_323103]
-
ierboasa, sunt bine reprezentate, structural și cantitativ. Arealul ocupat de pădurile de conifere și foioase, componența cea mai importantă a vegetației lemnoase depășește 60٪ din suprafața acestuia. Etajul coniferelor, prezent în dealurile piemontane și în Munții Țibleș, este reprezentat de molid, brad, pin și exemplare rare de larice. Mai jos, s-au dezvoltat păduri compacte de foioase formate, preponderent din fag montan, rar pot fi întâlnite exemplare de paltin de munte: jugastru, frasin, ulm, mesteacăn, tei, gorun. La bordura pădurilor de
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]