653 matches
-
sii să-i fut io azi și mâine, că altfel, draga mea, ți-aș povesti ce mi s-a întâmplat mie cu o minoră dată-n brânză prin lift, că aici e și orașul pedofililor americani și pe mine mă molipsește stricăciunile astea, da’ fetele, ce să facă și ele, sărmanele, au țâțe de pe la 8 ani, că asta e vârsta ta adevărată, și de atunci eu te pândesc pe tine prin crăpături și orificii voaioriste și nemica n-am înțeles, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
a înserat, am văzut prima stea a nopții prin fereastra pătrată. Am recunoscut planeta Venus cu lumina ei albă. Am fost uimită, parcă venise la patul meu roșu, „râzând“, bineînțeles nu în felul oamenilor. Și cât de ușor m-am molipsit și eu de la „veselia“ ei. Ne-am fixat - două materii atât de diferite. După un timp, din imensitate au apărut alte stele. Odată cu veselia fără motiv a venit și foamea, am băut apă și am mâncat puțină, pâine gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de nevastă să izgonească un șobolan din baie. Miracolul e că șobolanul înțelege de vorbă bună să plece dintr-un apartament mai amenințător decât canalizarea din care el provine: „Ia-ți coada la spinare cât mai repede, până nu te molipsești de sictirul locului, și șterge-o!“. Sugestia e clară, de o trasparentă și, mai ales, eficientă mizantropie. Mai toate figurile din roman se lasă reduse la câteva linii Privirea îndreptată de autoare către lumea din jur este lipsită de iluzii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
tremurând de fericire, i-am spus birjarului la ureche să ne ducă pe strada Vinogradov. N-ar fi drept să spun că în minutele care au urmat nu m-a neliniștit gândul că sunt bolnav și că am s-o molipsesc și pe Zinocika. Strângând-o tare lângă mine, mă gândeam chiar insistent la asta, dar gândul îmi venea nu dintr-un sentiment de răspundere, ci doar din neplăcerile pe care mi le-ar putea face alții pentru o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dat seama că nu trebuie, că nu am dreptul, că nu pot fi sincer. Pe de o parte, nu puteam să fiu sincer cu Sonia pentru că era imposibil ca eu, băiatul visător, să-i povestesc despre Zinocika pe care o molipsisem de boala rușinoasă sau să-i vorbesc despre relațiile mele cu mama; cum aș fi putut să-i spun în ce fel am gonit-o eu pe mama ca să n-o vadă ea, Sonia? În sfârșit, cum aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lor au o fixitate dementă. Totul a încremenit în cameră, doar buzele se mișcă. - Șșșt - șșttșșș, - șuieră Nelly, într-o șoaptă rapidă. - Vine cineva, - șoptește Zander, cineva vine aici, strigă el în șoaptă, și capul îi tremură continuu. M-am molipsit și eu. Nu-mi pot imagina ceva mai îngrozitor decât că aici, în această cameră liniștită și întunecată, ar putea veni un om treaz și zgomotos ca ziua, că acesta ne-ar vedea ochii și pe noi toți, în starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
arediabet, desigur un început de diabet. Rămâne de văzut ce fel de tip de diabet, dacă e unul pancreatic, sau numai unul renal. - Te-nșeli, protestă Simion, nu sunt bolnav deloc. Sunt sănătos tun. Cine se apropie de mine se molipsește de sănătate. Nu e așa, Despino? se adresă el Aurichii. - Vezi dumneata, încercă să demonstreze răbdător medicul, pentru care erorile de nume ale lui Simion erau nule și neavenite, fiindcă nu cunoștea onomastica familiei, sunt boli insidioase care se încep
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Caragiale că "nici cuțitul în legume și pește, nici furculița în brînză și nici într-un fel cuțitul în gură". Da?! se miră sincer Liliana. Oricum, nu te văd băgînd cuțitul în gură, o asigură Mihai. Rîd amîndoi mult, parcă molipsindu-se unul de la altul. Așezați apoi în fotoliile din salon, în fața ceștilor aburinde, se privesc lung, fără să-și vorbească. Și-aveam atîtea în gînd!... exclamă Liliana. Se ridică imediat din fotoliu, semn că și-a amintit ceva. Caută într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acelea ale dreptului internațional; fățărnicia și înșelăciunea interesată din viața publică devenind regulă statornică si întinzîndu-se și asupra vieții private; demoralizatoarea înrîurire, coborând din sferele de sus în cele de jos, pătrunzând cu sila și cu vicleșugul toate păturile populației, molipsind prin mijlocul unei culturi mai înalte și țările învecinate, doritoare de învățătură; toți factorii aceștia în unire involuntară cu puterea mai mare, cu isteciunea superioară și cu dibăcia politică a statului bizantin, au făcut ca din sufletul omenesc, de-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Augustin, toți ceilalți Părinți l-au înțeles pe Platon prost, ca ontolog al separației, lucru într-un fel firesc. Nefiresc este însă ca și Ivánka, în secolul 20, să înțeleagă platonismul, care e un concept deschis, în închistarea lui istorică, molipsindu-se deci la rîndu-i și preluând o înțelegere care, filozofic vorbind, e vulgară." Vineri, 23 februarie 1979 După micul dejun, Noica a urcat la noi să-și aleagă câteva cărți pentru diminețile următoare. (Ne spune că preferă să scrie după-masa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceea a lui Heidegger însuși când a scris cartea și când a înțeles pesemne că doar o mână de oameni îi va putea urmări gândul. Aș vrea să fiu bine înțeles. Un traducător al lui S.u.Z. nu se molipsește, prin însuși actul traducerii, de geniul lui Heidegger; singurul lui privilegiu este că ajunge în situația de a beneficia de drumul pe care mintea lui Heidegger l-a deschis și pe care celălalt poate, la rândul lui, păși. Cine pășește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spuse Cinthia, dar Julius Îi mai puse cîteva Întrebări și ea Îi povesti că pe urmă el s-a Însurat cu a doua nevastă pe care am apucat-o și noi și că n-a mai trăit mult fiindcă se molipsise de la prima lui nevastă, pianista. A fost primul născut al președintelui și unchi bun al lui tăticu, dar a murit cu mult Înainte ca el să se fi născut. De asta tăticu se speria așa de tare cînd vreunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scoată pantalonii ăștia slinoși și cămașa asta care probabil că miroase de la o poștă!... „Frumoasă obligație!“, exclamă Juan Lucas, Susan spuse un fel de darling, cineva fu gata să se scandalizeze, dar hohotul de rîs al lui Juan Lucas Îi molipsi și-i obligă totodată pe ceilalți să-i Împărtășească buna dispoziție și lui Lastarria Îi veni deodată chef să stropească o stea cu whisky, azvîrli paharul În Înaltul cerului, izbucnind ipso facto Într-un hohot formidabil și după el toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dormitorul ei, dar Țanțoșa zise că aici muncise Întotdeauna și aici trebuia s-o lase să se odihnească. Susan Încuviință din cap și Țanțoșa sfîșie vălul de frică ce-i acoperea pe toți, izbucnind În hohote și plînsul ei Îi molipsi pe ceilalți. Celso plîngea și el și Carlos Își mușca mustăcioara ca să nu-i dea lacrimile. „Trebuie să-i anunțam pe Universo și pe Daniel“, spuse Susan și Carlos se apropie, mă duc, doamnă, Își puse chipiul, apoi și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu gin tonic, Ashling se întreba cum ar fi dacă ar fi căsătorită cu el. Binecuvântare absolută, intuia ea. —Spune-mi totul, totul, despre noul tău job, porunci Dylan energic. Vreau să știu tot ce se întâmplă acolo. Ashling se molipsise de la entuziasmul lui contagios. Bucurându-se de fiecare cuvințel, a creionat fiecare personalitate de la Colleen și felul în care acestea interacționează - sau nu o fac, după caz - între ele. Dylan râdea mult, pesemne sincer amuzat, și Ashling aproape că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a simțit Tolstoi, când a trebuit să scrie Război și pace. Confuză, Clodagh se uită la el - oare nu era evident? —Ambele! Foarte bine. Mai este ceva ce putem comanda? întrebă Clodagh când el plecă. — Deocamdată nu, râse Dylan, molipsit de entuziasmul ei. Dar stai să eliberăm masa. Putem lua și desert, și brânzeturi? —Bineînețels. Cafele irlandeze? —Și vin pentru desert. Și petit fours. —Cafele franțuzești? —Mais oui! Poate chiar fumez o țigară. —Așa te vreau. După primele două feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
luptă? Și câți alde Pirogov n-am avut printre literații, savanții, propagandiștii noștri? Spun „am avut“, dar, desigur, avem și acum... Personajul narațiunii noastre, Gavrila Ardalionovici Ivolghin, aparținea celeilalte categorii; el ținea de categoria oamenilor „mult mai deștepți“, deși era molipsit cu totul, din cap până-n picioare, de dorința de a fi original. Dar această categorie, așa cum am și remarcat mai sus, este mult mai nefericită decât prima. Problema e că omul „obișnuit“ inteligent, chiar dacă și-ar imagina în treacăt (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nefericire, începe inima să-mi bată. Suspinul e spațiul ideal al respirației, iar fericirea nu-i temperatura vieții. Se prea poate ca în sine iubirea să conțină un potențial de fericire mai mare decât este înclinată a crede mintea noastră, molipsită de inimă. De unde vin atunci acordurile funebre ale esențialei beții și parfumul de sinucidere al îmbrățișărilor? Arheologia fatală a iubirii scoate la suprafață nu numai durerile clare, actuale, ci și toate nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi îngropat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
insomnia nesfîrșirii! Avea-voi lacrimi pentru tot ce n-am murit? Dragostea e singurul mod fecund de a te înșela în cadrul absolutului. De aceea, în iubire nu poți fi aproape de Dumnezeu decât prin toate iluziile vieții. Cel ce s-a molipsit de eternitate nu mai poate lua parte la istorie decât prin voința de autodistrugere. Căci, între semeni, nu ești creator decât pe propria ruină. Omul e singura ființă care s-a dezmorțit din beția timpului. Și toată străduința lui este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e afirmația lui Georges Bernanos din Leș Grands Cimetières sous la lune: ,,febra tinereții e cea care menține restul lumii la temperatura normală. Cand tinerețea se răcește, restul lumii clănțăne din dinți”. Și, măcar o dată pe an, revista ,,Cronică” se molipsește de această febră, se Îmbolnăvește de tinerețe, Isi regăsește vigoarea anilor tineri. Măcar o dată pe an profita de Întâlnirea cu sutele de creatori angrenați În concursul național de creație literară și plastică ,,Autori, copiii!”, pentru a se descătușa de prejudecată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
am văzut-o pe Linda sărutîndu-și din senin soțul. Sigur, asta nu se Întîmplă foarte des, dar pînă și Dan a remarcat faptul că părinții lui sînt mai fericiți decît i-a văzut vreodată. Poate că fericirea noastră i-a molipsit și pe ei. Linda e mai dulce decît Înainte. Cu mine se poartă mai precaut și cu mai multă grijă decît În zilele de dinaintea accidentului lui Tom, dar, așa cum i-am spus și lui Dan, asta nu e deloc rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întâlnit, tinere. Bobby încuviințează în tăcere și-i întinde tacul. Câștigă primul tur și Bobby se strecoară pe balcon să fumeze. Jubilează cu energia suprimată a unui spion plin de succes. Siguranța de sine a jucătorilor de biliard l-a molipsit și pe el și acostează un chelner comandându-i un gin și apă tonică, ca un alb care se bucură de plecăciunea adâncă a unui servitor ciocolatiu. Ia băutura și duce o mână la spate, imitându-l inconștient pe Philips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o să mă prezint, dar am cu mine un reprezentant al guvernului central. Drysdale din zona de sud. Gus Își ridică sprâncenele. Pune o cană Hearts cu cafea În fața mea. Nu e ceașca mea Hearts, e a lui Ingllis. O să mă molipsesc În pizda măsii cu ceva de la puțoiu ăla. — Cred că ai Înțeles greșit notificarea Robbo, zice Toal. — Mda? — E o ședință de informare explicativă. Nu se pune problema că s-ar lua deocamdată vreo măsură disciplinară sau s-ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
înghit nimic din pricina durerii, febra crește, tata îi telefonează mamei, este din nou bolnavă, iar are roșu în gât, apoi mă transferă cu boala mea, cu pijamale și pături din casă în casă, pentru ca Yotam cel micuț să nu se molipsească, și așa nu se simte prea bine, și Udi vine să mă viziteze după școală, se întinde pe patul înfierbântat, iar eu murmur, lasă-mă acum, sunt bolnavă, el pleacă jignit fără să spună o vorbă, aud apoi hârșâitul tălpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea spune, peste puțin timp va fi ziua mea, și eu mă împiedic, așa este, ce vrei să faci de ziua ta? Ea zice, doar o petrecere obișnuită, voi invita toată clasa, vom juca jocurile învățate la școală, eu mă molipsesc de entuziasmul ei, din câte se pare, acum se înțelege mai bine cu colegii, dar nu îndrăznesc să o întreb nimic, pentru a nu o întrista. Nici o problemă, Noghi, spun eu, mai este destul până atunci, dar timpul trece repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]