1,121 matches
-
față de țările respective sub forma unei hegemonii reale, ele au ales să nu o facă. Aici găsim din nou un imperialism localizat în contextul general al unei politici limitate geografic. Preponderența locală Prototipul imperialismului restrâns se regăsește în cazul strategiilor monarhice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Frederic cel Mare, Ludovic al XV-lea, Maria Tereza, Petru cel Mare și Ecaterina a II-a au fost reprezentanții principali ai respectivei politici. În secolul al XIX-lea, Bismarck a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
imperialismului localizat, deoarece concertul de puteri existent descuraja orice tentativă de imperialism continental. Experiența lui Ludovic al XIV-lea demonstrase cât de riscantă este tentativa respectivă. Mai mult, imperialismul epocii era practicat mai curând din rațiuni de putere și glorie monarhică decât pe baza emoțiilor de masă ale naționalismului modern. Considerațiile acestea funcționau în cadrul comun al tradițiilor monarhice și al civilizației europene, care impuseseră asupra actorilor politici constrângerile morale, absente în perioada cruciadelor religioase sau naționaliste. În secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
XIV-lea demonstrase cât de riscantă este tentativa respectivă. Mai mult, imperialismul epocii era practicat mai curând din rațiuni de putere și glorie monarhică decât pe baza emoțiilor de masă ale naționalismului modern. Considerațiile acestea funcționau în cadrul comun al tradițiilor monarhice și al civilizației europene, care impuseseră asupra actorilor politici constrângerile morale, absente în perioada cruciadelor religioase sau naționaliste. În secolul al XIX-lea, elementul opțional tipic politicii imperialismului limitat este predominant în politica externă a lui Bismarck. La început, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care toți urmau aceleași reguli și jucau pentru aceleași poturi limitate. După interludiul reprezentat de războaiele napoleoniene, frica de revoluție și de renașterea imperialismului francez a pus în cauză moralitatea Sfintei Alianțe, care a fost un amestec de principii creștine, monarhice și europene. Concertul European în ultima jumătate a secolului al XIX-lea și Liga Națiunilor după primul război mondial au adăugat acestei moșteniri ideea statului-națiune. Ideea a devenit, ca principiu de autodeterminare națională, una dintre pietrele de hotar pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
timp de criză și război, acea responsabilitate supremă se afirmă, așa cum s-a întâmplat sub președințiile lui Lincoln, Wilson și a celor doi Roosevelt, și lasă teoriilor constituționale sarcina dificilă de a o dezbate după consemnarea faptului. În statele federale, monarhice sau democratice, satisfacția ideologică trebuie acordată statelor care nu mai sunt suverane cum erau odată, deși nu vor să admită acest lucru. Pentru aceasta, practica politică dezvoltă un întreg sistem de favoruri constituționale care acordă demnitarilor și simbolurilor statelor onorurile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dar dispariția unora sau apariția altora noi poate fi discutată. De exemplu, o dispariție notabilă este aceea a peștelui ca simbol primordial creștin. Triunghiul cu ochiul Marelui Arhitect al Universului a fost destul de recent introdus și în simbolistica creștină. Structurile monarhice dispar din viața socială, dar simbolurile lor se păstrează în cadrul diverselor religii sau ordine ale francmasoneriei. Toate schimbările sunt consecințe ale transformărilor culturale, intelectuale, sociale și economice. Felul în care se exprimă simbolurile, exclusive sau inclusive ține de ideologia și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
subalternă, este afectat pe lângă persoana episcopului. Astfel se constituie cele trei trepte de slujire pe care le cunoaștem: episcop, preot și diacon. În scrisorile sale, Ignațiu din Antiohia ne oferă prima mărturie a acestei ierarhii; se vorbește atunci de episcopat monarhic, episcopul distingându-se de ceilalți preoți. Slujitorii itineranți dispar treptat. Apostolii - urmașii Apostolilor - devin sedentari, confundându-se în cele din urmă cu episcopii care, de acum înainte, vor apărea ca urmași ai Apostolilor. Există și alte slujiri, considerate ca inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ARTA, revistă apărută la Brașov în mai 1938, cu subtitlul „Publicație de atitudine monarhică”. Rubrici: „Literatură”, „Plastică”, „Muzică-Teatru”. Colaborează cu versuri Ștefan Baciu, I. Anestin, Virgil Carianopol. Ștefan Stănescu traduce versurile Adormirea Maicii Domnului de Rainer Maria Rilke. N.N. Rădulescu comentează nuvela fantastică La hanul lui Mânjoală de I. L. Caragiale. I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285460_a_286789]
-
Împărații și regii se adresează unui alt Împărat sau rege cu formula Monsieur, mon frere, marii duci cu mon bon Cousin, iar principii cu Sire.</ref>. Aceasta era, practic, admiterea În marea familie a „predicatelor” de tradiție folosite În Europa monarhică. Prin urmare, Andrassy Îl sfătuiește pe Carol să adopte printr-un simplu decret „predicatul” de „Alteță Regală”, apoi, să anunțe curțile prin note diplomatice. Austro-Ungaria era dispusă să dea o recunoaștere imediată, ceea ce simplifica foarte mult problema <ref id="42
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
în Europa catolică în primul rând datorită gratuității lor, dar și datorită calității predării, realizată de învățați bine pregătiți și dăruiți, cu metode pedagogice inovatoare și pe discipline care adeseori suplimentau curriculumul clasic latin. Regii Franței din perioada consolidării absolutismului monarhic au profitat de experiența iezuiților încurajându-i să preia controlul școlilor municipale, din ce în ce mai prost întreținute, dar și al unor școli destinate mai ales educației tinerilor din clasele superioare. Printre trăsăturile specifice școlilor iezuite erau promovarea pe baza rezultatelor, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și a domiciliului, absența examinărilor religioase și organizarea democratică a acestor instituții au fost preluate de universitățile americane, ceea ce explică probabil succesul lor constant. Declinul a fost puternic în Franța unde, datorită cererii de personal specializat în diverse domenii, statul monarhic absolutist a înființat școli superioare de specialitate, în loc să consolideze universitățile existente, tendință continuată și în perioada republicană și napoleoniană. În 1794 a fost înființată École Polytechnique, iar în 1795 École Normale Supérieure. Odată cu Napoleon are loc consacrarea „marilor școli” din
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
bine. Dreptu aceia ia aminte de vezi și să știi cum le-au fost începutul împărățiii lor și cum le-au fost împărățiile și cum le-au fost și sfârșitul”. În orice pedagogie - iar în vremea lui N.B. lângă pedagogia monarhică, care era una de tip special, trebuie așezată cea religioasă, supraordonată primeia, supraveghind, în fapt, orice fel constituit de educație - imitarea era principiul capital. Era o lecție fertilă a timpului vechi, fie el păgân - Antichitatea elină și cea latină operând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
vreme cu nevoie și grea.” Este o rugăciune-crez, o declarație de aderare la principiile păcii făcută de voievodul unui popor silit adesea să ducă războaie împotriva feluriților cotropitori. Textele parenetice clasice (bizantine, în primul rând) trudesc, toate, la elaborarea modelului monarhic (coincident, în codul timpului, cu exemplaritatea). Învățăturile... nu exclud acest țel și ajung să îl atingă într-un chip care seamănă cu al vechilor autori, dar învederează și deosebiri față de sugestiile antice. Diferențele constituie și impun evoluția pe care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
și să cenzureze manifestările pripite. Aceste sfaturi nu sunt bune pentru oricine, oricând și în orice loc. Relația cu un anume pământ, cu o experiență și cu o vreme plină de neliniști se simte. Este o pecete inconfundabilă a modelului monarhic, model pe care îl va pune în aplicare, în ziua sa combatantă, Radu de la Afumați, viteazul ginere al lui Neagoe Basarab, model pe care Udriște Năsturel i-l va recomanda insistent (alături de alte pilde din Învățături...) lui Matei Basarab, model
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
nu putea veni din sursele bizantine, care ignorau, în bună măsură, simțământul, ci este propriu acestui text, cum era propriu sufletului autorului. Dragostea pentru țară devine o exigență fundamentală în programul de formare a urmașului și trăsătura capitală a modelului monarhic. Este o prezență care așază umanismul lui N. B. pe o platformă unde înțelepciunea, omenia românească și încrederea într-o dreptate eternă a celor asupra cărora cad cotropiri de aiurea îi sunt deopotrivă reazem și legătură cu fondul sufletesc al poporului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
conservatoare și reacționară, punându-și automat instrumentele de putere în slujba Bisericii. Așadar, avem de-a face cu un dublu raport de asociere la înșelăciune între Biserică și Stat: în ceea ce-o privește, Biserica acceptă statul burghez - în locul celui monarhic sau feudal -, acordându-i consensul și susținerea sa fără de care, până astăzi, puterea statală n-ar fi putut să reziste. Pentru aceasta însă, Biserica trebuia să admită și să aprobe exigența liberală și cadrul formal democratic: lucruri pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spus, Biserica a făcut un pact cu diavolul, adică cu statul burghez. Și, într-adevăr, nu există contradicție mai scandaloasă ca aceea dintre religie și burghezie, aceasta din urmă fiind chiar contrariul religiei. Mai puțin i se opun, poate, puterea monarhică sau cea feudală. De aceea, fascismul, ca perioadă de regres a capitalismului, obiectiv, era mai puțin diabolic, din perspectiva Bisericii, decât regimul democratic: fascismul era un blestem, dar cel puțin nu submina Biserica din interior, dat fiind că era o
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
paleoindustrială. Alte state au trecut deja prin această experiență, dar în Italia ea este complet diferită, deoarece este vorba despre prima unificare „reală” care a avut loc aici, în timp ce în celelalte țări ea se suprapune, cu o anumită logică, unificării monarhice și unificării ulterioare înfăptuite de revoluția burgheză și industrială. Trauma italiană a contactului dintre „arhaismul” pluralist și nivelarea industrială are, poate, un singur precedent: Germania dinainte de Hitler. Și aici valorile diferitelor culturi regionale au fost distruse de omologarea violentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și nucleul unei posesiuni ce trebuia să demonstreze lumii întregi că România este un stat de sine stătător, independent și condus de o Familie Regală care nu era cu nimic mai prejos față de celelalte familii princiare europene. CONCLUZII Instaurarea regimului monarhic în România, în 1866, a constituit o nouă etapă în evoluția statului modern român. România a înregistrat o serie de realizări notabile sub conducerea lui Carol I și a Elisabetei. Am desigur, în vedere, elaborarea primei Constituții a României (1866
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic al XIV lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul monarhic. Oamenii simplii, din popor erau nemulțumiți de sistemul greu de taxare impus de Richelieu și îngreunat și mai mult de taxele care creșteau tot mai mult sub legile lui Mazarin. Fronda a început când Ana de Austria și Cardinalul Mazarin
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
lui Graves (1986) este bazată tot pe un cvartet. Etichetele tipurilor identificate sugerează un anumit tip de relație între lider și ceilalți membri ai organizației. Din acest tip de relație apar caracteristici esențiale mai clar definite. Cultura poate fi: „sălbatică”, „monarhică”, „prezidențială” sau „faraonică”. Ultima citată în această listă de exemplificări, clasificarea lui Handy (1993, Lynch, 2002), este mai popularizată în România. Acesta, după ce a analizat modelele lui Mintzberg și Quinn (1991) și al lui Morgan (1986), a identificat patru mari
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
războiului civil este mult mai mic. Cea mai clară influență a lui Filmer asupra lui Hobbes o întâlnim în De cive55 unde se argumentează, cu mijloacele teoriei politice tradiționale, că "imperiul patriarhal instituit de Dumnezeu la creația lumii era unul monarhic", iar "celelalte forme de guvernare sunt derivate și s-au constituit din destrămarea monarhiilor în mod artificial"56. Posibilitatea unei monarhii limitate este exclusă aici; se afirmă că dreptul de suveranitate aparține doar monarhului și că orice promisiune sau pact
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a formelor politice; este creat pentru a reforma, a nega și a institui o contra-tradiție; 4. totul este supus controlului public, în detrimentul privatului. Politeía, în accepțiunea lui Platon, ni se arată a fi la jumătatea drumului între constituția monarhică și cea democratică (în accepțiunea politică antică a termenilor). La finalul acestui demers de "arheologie" socio-politică, Platon stabilește că nu trebuie să existe diferențe de situare economică între guvernanți și guvernați (idee influențată de imaginea idilică a unui stat nestructurat
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
guvernare (spre exemplu, la Firenze), inspirate și de unele concepte propuse de Platon (Varotti 1-321). În cele din urmă, la filosoful grec, cea mai bună formă politică ar fi una mixtă, un model care ar combina principiile fundamentale ale autorității monarhice cu cele ale libertății democratice. Expusă cu argumente logice în interiorul unei filosofii radicale, teoria depășește istoria politică a antichității, neregăsindu-se în practica vremii sale − deși era construită într-un limbaj cunoscut și din unele elemente integrate de exercițiul atenian
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prezintă drept apărătorul civilizației occidentale contra comunismului rus, asimilat barbariei asiatice. Acest anticomunism este cu atât mai virulent cu cât vizează un concurent politic direct, și unul și celălalt căutând să mobilizeze masele pentru a pune pe putere, în detrimentul regimurilor monarhice, democratice sau autoritare existente. Dacă în anii 1920, numeroase PC sunt interzise sub regimuri autoritare și intră în clandestinitate - în Ungaria, Finlada, Spania etc. - în statele democratice, lupta contra comuniștilor este mai mult sau mai puțin intensă după cum și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]