1,681 matches
-
cu care se mișcase luptătorul. La capătul văii, șeful Bordjighin mai descoperi ceva. Scurmă cu vârful cizmei până când de sub nisip ieși coada unei săgeți. Se aplecă și o scoase cu grijă. Era o săgeată de lungimea și greutatea unei săgeți mongole. Dar nu era, totuși, o săgeată mongolă. Părea mai degrabă chineză. Cu siguranță, Însă, arcul folosit fusese unul de tip mongol. Un arc scurt, cu dublă curbură. Cu săgeata În mână, Amir Începu să deslușească tactica. Vânt, foc, săgeți, sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
văii, șeful Bordjighin mai descoperi ceva. Scurmă cu vârful cizmei până când de sub nisip ieși coada unei săgeți. Se aplecă și o scoase cu grijă. Era o săgeată de lungimea și greutatea unei săgeți mongole. Dar nu era, totuși, o săgeată mongolă. Părea mai degrabă chineză. Cu siguranță, Însă, arcul folosit fusese unul de tip mongol. Un arc scurt, cu dublă curbură. Cu săgeata În mână, Amir Începu să deslușească tactica. Vânt, foc, săgeți, sabie. Surpriză. Mai rămânea, Însă, o mare necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
coada unei săgeți. Se aplecă și o scoase cu grijă. Era o săgeată de lungimea și greutatea unei săgeți mongole. Dar nu era, totuși, o săgeată mongolă. Părea mai degrabă chineză. Cu siguranță, Însă, arcul folosit fusese unul de tip mongol. Un arc scurt, cu dublă curbură. Cu săgeata În mână, Amir Începu să deslușească tactica. Vânt, foc, săgeți, sabie. Surpriză. Mai rămânea, Însă, o mare necunoscută. Luptătorul anticipase totul. Știuse că dușmanii lui vor sosi, că vor ajunge acolo la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese nevoie de intervenția luptătorilor Ak Koynlu pentru protecția lui, fiindcă totul păruse În regulă. Mai rămânea doar, când vremea va fi sosit, ca oaspetele să fie invitat În fața stăpânului Uzun Hassan. Moussa aflase și că un grup de războinici mongoli, Închinători ai semnului șarpelui și săgeții, trecuseră cu puțin timp Înainte spre Samarkand. Nu se opriseră nicăieri și nu căutaseră nici o caravană. De aceea, prezența lor nu alertase pe nimeni. Știrile sosite prin rețeaua Apărătorilor spuneau, totuși, că acel grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care se deplasau indica o misiune clară, cu un termen scurt de Îndeplinire. Misiunea lor putea fi aceeași cu a Oilor Albe: găsirea călătorului care sosea din China. Dar putea fi și alta. Nimeni nu putea opri sau ataca grupul mongol fără un motiv anume. Ar fi Însemnat stârnirea unui nou conflict cu o forță care depășea cu mult puterea lui Uzun Hassan. Cel mai ciudat lucru dintre toate, Însă, era dispariția călătorului cu ochi albaștri. Două zile la rând fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cuvântul „nimeni”, spuse Moussa, gânditor. Parcă omul nostru ar fi devenit invizibil. Nu mai există. N-am găsit decât negustori bătrâni sau Între două vârste, câțiva cerșetori, un orb, un olog, un negustor de cai burtos și scund, cu trăsături mongole, adică nimic care să semene măcar cu ceea ce căutăm. Chiar dacă s-ar fi ascuns, nu s-ar fi putut ascunde atât de bine. L-am fi găsit. - Și atunci? Întrebă primul luptător. - N-avem decât o soluție. Să urmărim călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clipă, apoi răspunse: - Uzun Hassan a pierdut urma călătorului necunoscut undeva Între Urumqi și Samarkand. Călăreții Oilor Albe au scotocit toate caravanele. Nimic. Partea bună a veștii este că nici Cuceritorii n-au reușit să-l găsească. Grupul de luptători mongoli a ajuns până la deșertul Gobi și apoi s-a Întors spre Samarkand. În cel mult două săptămâni cred că vor sosi Înapoi la Istanbul. - Ciudat... spuse voievodul. Nu Înțeleg nimic din toate astea. Dar timpul ne va aduce deslușiri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ușor și se strecură În spatele perdelei de catifea care avea menirea de a filtra zgomotele și de a permite intrarea oricăruia dintre Cuceritori În Încăpere fără a fi văzut de la Început. - Nu ai acest drept! se auzi, În limba mongolă, vocea poruncitoare a Întâiului Cuceritor. Yassa vine din trecutul cel mai măreț al Asiei și va stăpâni lumea! Noi suntem doar purtătorii acestei făclii! - Vă puteți retrage acum! se auzi o altă voce, o voce tânără, puternică, dar calmă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sabie. Luptătorii șarpelui și ai săgeții te vor urma până la moarte. Ștefănel luă sabia și o puse la centură, așa cum cerea tradiția. Apoi puse mâinile pe umerii lui Amir și Îl ridică. - Andà... Nu ne-am văzut de o viață... Mongolul ridică privirile spre fratele lui de sânge. Fu străfulgerat de lumina acelui zâmbet și simți brațele puternice ale lui Anda Îmbrățișându-l. Lumea se răsturnase și se așezase la loc. Dar acum era o lume a bucuriei. * Prezența celor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
suficient respect pentru ca patrula să se retragă. Dar rumoarea cu privire la un atac asupra palatului se răspândi cu repeziciune. Fără nici un ordin special, Cuceritorii aflați În garnizoană În capitala imperiului se adunară În fața palatului. În semn de solidaritate cu grupul războinicilor mongoli, ei Întăriră paza palatului, menținând mulțimea la distanță și oprind intrarea tuturor trimișilor sultanului. Alexandru ajunse Într-unul din colțurile pieței și se strecură, ținând șevaletul la piept, cât mai aproape de poartă. Reuși să ajungă Într-un unghi din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
penelul negru, gata să contureze cu iuțeală primul chip care ar fi apărut. Gabriel repetă semnul de retragere generală, dar pictorul refuză cu un gest discret din cap și ridică degetul mare al mâinii stângi. Cerea un minut. Doi luptători mongoli se repeziră Înăuntru și deschiseră poarta și mai larg. Pictorul văzu cum toți Cuceritorii se Întorc cu fața spre palat și cum primul rând, urmat de al doilea și al treilea Îngenunchează și duc pumnul stâng În partea dreaptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
feței, fruntea, părul, ochii, umerii. Culoare, gândi pictorul, nu se Înțelege nimic fără culoare... Scoase repede culorile și continuă portretul. Necunoscutul ridică mâna dreaptă, privindu-i pe cei Încenuncheați, dar nu spuse nici un cuvânt. Lângă el se ivi un luptător mongol pe care, din câte Își dădu seama pictorul, toți Cuceritorii Îl cunoșteau. Acesta rosti primele cuvinte, așteptate cu nerăbdare de toți cei adunați În piață. - Mărturia mea este aceasta: azi, prin voia Eternului Cer Albastru și a slăvitului Alah, puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
corabiei, frământarea mării, dar, fiindcă Înnegrise cu prea multă forță partea de sus a tabloului, totul păru că se Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor intra În curtea palatului! porunci tânărul conducător, În limba mongolă. Trimișilor sultanului li se permite intrarea! Dar și mai potrivit este ca Însuși sultanul să ne onoreze, acceptând invitația de a veni printre noi, cât mai curând cu putință. Comandantul gărzilor de ieniceri reflectă o clipă, apoi socoti că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sala de consiliu, sultanul făcu semn suitei să aștepte afară. La rândul lui, Ștefănel Îl privi pe Amir, care Înțelese că va fi o Întrevedere Între patru ochi, dar rămase În apropierea ușii. La scurt timp, un grup de războinici mongoli intrară pe coridor, rămânând În așteptare. Numărul lor era egal cu cel al gărzilor sultanului. Apoi ușa se deschise și Amir intră, fiindcă era nevoie de un translator din mongolă În turcă. - Am motive de Îngrijorare, spuse sultanul, așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
himeră. Care a murit acum două sute de ani, o dată cu Gingis han, al cărui strănepot se află În această sală. Amir devenea din ce În ce mai neliniștit, pe măsură ce traducea. Așadar, totul fusese un vis? Yassa? Cucerirea Europei? Revenirea la legea din străbuni a triburilor mongole? Cu ce gânduri se Întorsese Anda, după atâția ani? - Cine ești? Întrebă, sec, Mahomed. - Am avut multe nume. O vreme, cel mai potrivit a fost Nimeni. Acum, Însă, a sosit timpul să mă Întorc la numele meu adevărat. Sunt Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altfel. Dar rămâne la fel de aproape de sufletul meu cum a fost cu șaptesprezece ani În urmă și cum a fost În fiecare zi a acestor ani. Amir rămase nemișcat În fața ferestrei. Sultanul nu ceru traducerea, fiindcă Înțelesese aproape totul, iar limba mongolă nu Îi era cu totul străină. Dacă n-ar fi fost vorba despre Moldova, despre Ștefan și despre căpitanul Oană, ar fi ascultat cu nesaț această poveste impresionantă, parcă desprinsă dintr-un basm. Dar era vorba despre oameni cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Frassetti. Mâna lui Ștefănel strânse mânerul fotoliului, trupul Îi deveni ca un arc. Simțea inima bătându-i nebunește. Alexandru. Amir. Frații lui. Săgeata lui Amir Îndreptată spre Alexandru. Sultanul nu mai ceru nici o traducere. Asista, uluit, la mărturisirile celebrului luptător mongol, simțind că cei doi aproape că uitaseră de prezența lui. Era, Într-adevăr, un final de an incredibil. - Am Încercat să intru În palat, Împreună cu alți trei războinici. Misiunea trebuia Îndeplinită. N-am reușit. Tovarășii mei au fost uciși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
găsirea tatălui său. Tatălui lor. De aceea fuseseră menținute misiunile informative. Marele Maestru trebuia să-și salveze tatăl. Era urgența supremă. Din sursele interne, infiltrate În ultimii ani, mai rezulta un ordin dat doar primului sfetnic al Marelui Maestru, luptătorul mongol Amir Bajan. I se cerea să afle locul exact În care se află un anumit călător de pe corabia moldoveană. Numele acestuia putea fi Alexandru Oană sau Alessandro Frassetti. Acesta trebuia să intre imediat sub protecția Cuceritorilor, dacă se afla cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea aproape nici o vină În tot ce se Întâmpla. Singurul care făcea un gest de bunătate, chiar dacă la porunca lui Ogodai. Tătarul ajunse la etaj și deschise ușa. Oană nu mișcă, rămânând cu ochii Închiși. Tătarul spuse ceva În limba mongolă. Nu primi nici un răspuns. Îngrijorat, puse strachina cu mâncare pe jos și se aplecă asupra rănitului, care părea mort. Cu un efort de care nu se credea capabil, Oană Își răsuci umărul și lovi cât putu de tare În tâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea vedea pe câmpurile de luptă ale Asiei și Europei. Iar războinicii care Îl Însoțeau erau din tribul Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole. Aveau cai mici și iuți, care depășeau În viteză caii pur sânge arab ai spahiilor, caii europeni ai Apărătorilor și caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare a Cuceritorilor era de-a dreptul incredibilă. În curând, poate chiar peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cea de-a doua rămânea o necunoscută, căci forțele din al doilea val erau copleșitoare. Cea de-a treia era, deocamdată, doar o strategie de apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți. Dintr-acolo soseau Cuceritorii. Călăreții mongoli cu excelente abilități În mânuirea arcului. Zidul de scuturi era menit protecției Împotriva unui atac al arcașilor, până la conturarea unei strategii mai clare a agresorilor. Erau multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese că Angelo prevăzuse tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult prea repede... Semnalele deveniră și ele mai rapide, căci se Întâmplau deja extrem de multe lucruri Într-un timp foarte scurt. - Au iscoade care gonesc În mare viteză... cinci călăreți... l-au reperat! Dio! Omul nostru e În raza săgeților mongole! Să coboare imediat! Giuliano transmise semnalul de anulare a misiunii. Privi reacția observatorului și nu-i veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo refuză executarea ordinului... - E nebun? tresări Angelo, Încruntat. Să coboare imediat! Observatorul continuă transmiterea semnalelor, Încrucișând steagurile roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
orizontală. - Oprim Înaintarea, trimitem un mesager! murmură Giuliano. Așteptăm aprobarea Întâlnirii. - Ma che diavolo se passa qui? Întrebă Angelo, privind În jur. Bine, semnalizează primirea mesagerului. Cel puțin vom afla ce vor. În mai puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Își găsiseră pozițile cele mai puțin expuse și cele mai eficiente ca să surprindă ienicerii În plină desfășurare. Săgețile experților lui Amir nu greșiseră țintele. Fără nici o ciocnire directă și fără nici un zgomot, peste cinci sute de ieniceri căzură sub săgețile mongole, venite de pretutindeni. Întreaga strategie de atac a lui Mihaloglu era anulată. Și, din nou, mai rapid decât ar fi putut ajunge la el știrea acestei pierderi, se declanșă atacul Apărătorilor. Angelo relua inițiativa luptei. Răgazul de liniște de sfârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]