809 matches
-
cele mai triste de neliniște și de oboseală, cuvântul lui don Calabria devenea încurajare și îndemn pentru a continua. Și după moartea celor doi sfinți fondatori, cele două Opere au continuat să se ajute. Micul Colegiu Buoni Fanciulli din Bologna Monseniorul Filippo Cremonini (1879-1970) l-a cunoscut pe don Calabria în 1916, cu prilejul serviciului militar. Părintele Filippo avea ca adjutant un alt preot, don Ceriani din Portogruaro. Împreună au decis să urce la San Zeno in Monte ca să-l cunoască
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Roma: pe 15 iulie a aceluiași an a murit părintele Gemelli. Pe 5 noiembrie 1961 Ioan XXIII inaugura facultatea de Medicină și Chirurgie, iar în 1964 Paul VI binecuvânta și inaugura «Policlinico Agostino Gemelli». Casa del Ragazzo din Foligno Scrie monsenior Spuntarelli: «L-am cunoscut pe don Calabria în 1921, împreună cu alți seminariști umbri [din Umbria]. Mă aflam ca soldat în serviciul spitalului militar din Verona. Într-o zi am decis să urcăm la San Zeno in Monte pentru a-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
biserică veche care să poată fi redeschisă cultului; păstrează-te unit Domnului cu rugăciunea și nu te teme. Amintește-ți: va trebui să suferi mult, dar nu te teme». Câteva zile mai târziu, don Ottorino s-a dus la episcop, monseniorul Ferdinando Ridolfi și i-a referit ceea ce i-a spus don Calabria. Episcopul, având o mare stimă și venerație pentru don Calabria, i-a spus: «Dacă don Calabria a spus așa, așa să fie». Și l-a binecuvântat. Pe 24
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fixa un cadru singular: cei doi sfinți bărbați, îngenunchiați unul în fața celuilalt, cerând binecuvântarea reciprocă. Distanțele culturale și gradele ierarhice nu mai au nici o valoare și strălucește numai iubirea imensă a lui Cristos, prezent în sufletele lor. Episcopul de Ferrara, monseniorul Carlo Caffarra, comentând epistolarul dintre cei doi oameni ai lui Dumnezeu, spune: Ideea fundamentală a reflexiei mele sau dacă vreți „cheia hermeneutică“ [interpretativă] a epistolarului e aceasta: fericitul don Calabria se simte investit de Sus cu misiunea rechemării Bisericii la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
trebuie început de la „Biserica Mea“. Ce spuneți despre această expresie, spuneți-mi cu încredere...». În don Calabria există o identificare progresivă cu «Christus patiens» care suferă pentru Biserică, căreia îi vede vocația divină și necorespunderea umană la această chemare sublimă. Monseniorul Carlo Caffarra, cardinal după 1999, spune: «În sfințenia secolului XX, personal, nu am întâlnit pe nimeni care să fi trăit o atare experiență a Bisericii asemenea lui don Calabria. Nimeni, cred, nu a simțit renăscându-se Biserica din pătimirea lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
răsplătească iubirea sa cu aceste momente care sunt momentele lui Dumnezeu, care împlinesc planuri mărețe. Duhul Sfânt vă va spune mai multe. În genunchi vă cer binecuvântarea sfântă pentru bietu-mi suflet». Pe 15 aprilie 1951 a venit să-l viziteze monseniorul Angelo Grazioli, profesor de Teologie morală în seminar, timp de 42 de ani. Don Calabria părea să nu-l recunoască. Iar distinsul profesor: «Parcă îl văd continuu în Ghetsemani! Dumnezeu i-a dat încercările sfinților... Parcă văd în el toată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fie dus la cimitir, dincolo de Porta Vescovo, pe drumul cel mai scurt». Dar nu erau de aceiași părere toți cei care au avut harul să-i conviețuiască alături ori să-l cunoască: pentru ei don Calabria era un mare sfânt. Monseniorul Giuseppe Chiot cu prilejul comemorării a 30 de zile (trigesimo; obicei italienesc) de la moartea sa, ne descrie ultima vizită făcută marelui și frățescului prieten, don Calabria, într-una din ultimele zile ale vieții sale. «Colocviul nostru a fost scurt pentru că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
altora». Și au organizat funeralii solemne. A trebuit să fie căutată cea mai mare biserică din Verona, Sant'Anastasia, și i-au expus acolo trupul timp de trei zile. «Întrecerea pentru a-i vedea trupul - confirma în Procesul de beatificare monseniorul Giovanni Falzoni, secretarul episcopului - în zilele în care era expus în Bazilica Sf. Anastasia, a fost impresionantă, până într-atât încât s-au umplut în permanență imensa bazilică, piața și străzile împrejmuitoare... Se ruga, se atingea sicriul cu venerație». Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
moartea sa, fiii săi nu ar fi visat niciodată să-i promoveze Cauza de Canonizare, nu pentru că nu erau convinși de sfințenia fondatorului lor, ci dintr-un respect reverențios față de profunda sa umilință și spiritul lui de ascundere. Numai că monseniorul Giovanni Urbani, pe atunci episcop de Verona iar mai apoi patriarh de Veneția, aflându-se la 1 noiembrie 1956 în fața vindecării miraculoase a unui tânăr, la terminarea unei novene prin mijlocirea lui don Calabria, a crezut că e obligația sa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prin mijlocirea lui don Calabria, a crezut că e obligația sa de conștiință să deschidă «Procesul Ordinar» de beatificare. Ceea ce a făcut efectiv pe 7 decembrie 1957. Au fost ascultați 57 de martori. Procesul a fost închis de succesorul său monseniorul Giuseppe Carraro, la 11 ianuarie 1964. Dar în practica Bisericii toate aceste interogatorii nu sunt suficiente. S-a cerut un alt proces, numit «Apostolic», tocmai pentru că a fost făcut cu autoritatea și sub responsabilitatea Scaunului Apostolic. Acest proces a fost
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în practica Bisericii toate aceste interogatorii nu sunt suficiente. S-a cerut un alt proces, numit «Apostolic», tocmai pentru că a fost făcut cu autoritatea și sub responsabilitatea Scaunului Apostolic. Acest proces a fost deschis de episcopul de atunci al Veronei, monseniorul Giuseppe Amari la 4 decembrie 1981 și s-a încheiat la 6 octombrie a anului următor. Au fost interogați 26 de martori. «O sfințenie toată Evanghelie!» Întreaga documentație a fost dusă la Roma, la Congregația pentru Cauzele Sfinților și în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la Biserica universală. Numele și ziua sărbătorii sale este introdusă în calendarul universal al Bisericii. Noi primim canonizarea fericitului don Giovanni Calabria ca pe un dar foarte prețios al Domnului, dar care l-a făcut pe veneratul episcop de Verona monseniorul Giuseppe Carraro să tresalte de bucurie, pe el care, în Primul centenar de la nașterea sfântului preot veronez, 8 octombrie 1973, prevăzând încă de atunci această zi, îi înălțase Domnului un Magnificat. «Îi mulțumim Domnului, pentru că a dăruit Bisericii veroneze persoana
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
depășit. Nu, nu e depășit! E actual, pentru că e fondat pe Evanghelie și ne este transmis de un mărturisitor al Evangheliei. E un mesaj experimentat, verificat prin viața lui, de-a lui «sfințenie toată Evanghelie». Ne-a amintit-o și monseniorul Giuseppe Amari, succesorul monseniorului Carraro la catedra episcopală, la Casa San Zeno cu prilejul concelebrării solemne a 30 de ani de la moartea sa în bazilica Sant'Anastasia (4 decembrie 1984), care a văzut preamărirea adusă în ziua funeraliilor sale de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
depășit! E actual, pentru că e fondat pe Evanghelie și ne este transmis de un mărturisitor al Evangheliei. E un mesaj experimentat, verificat prin viața lui, de-a lui «sfințenie toată Evanghelie». Ne-a amintit-o și monseniorul Giuseppe Amari, succesorul monseniorului Carraro la catedra episcopală, la Casa San Zeno cu prilejul concelebrării solemne a 30 de ani de la moartea sa în bazilica Sant'Anastasia (4 decembrie 1984), care a văzut preamărirea adusă în ziua funeraliilor sale de Biserica veroneză: «Don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Huși”. În continuare, misionarul își exprima regretul că n-a putut vizita orașul Huși, „nici măcar biserica noastră, din pricina numeroaselor incursiuni ale tătarilor, care roiesc în acele părți”. Preciza faptul că această biserică n-a fost vizitată nici până acum de monseniorul Giovanni Battista Zamoyski (1633-1647), episcop catolic de Bacău, dioceză în care erau, după opinia misionarului, circa 100 de case de unguri catolici care țin un preot. Din altă sursă aflăm că, în 1640, la Huși erau două biserici parohiale și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
singur altar, are odăjdii nu prea bune, două potire și o cruce de argint. Biserica nu are nici o avere. Ca paroh este acolo un preot bulgar (Ioan Bulgarul, vezi și descrierea lui Vitto Piluzzio, n.a.), pe care l-a sfințit monseniorul episcop Rudzinsky (episcop de Bacău, minorit observant), dându-i dispensă de inabilitate și iregularitate (incapacitate, n.a.), deoarece ucisese pe propriul lui frate. Oamenii obișnuiesc să dea ca «elemosină» o merță de grâu și una de ovăz și un ulcior (urna
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe preotul Giovanni Bulgarul, care, după ce slujise vreme de nouă ani la Huși și la Bârlad, a fugit în Dobrogea, stăpânită atunci de Poarta Otomană, în orașul Babadag, unde se găseau catolici, din cauză lipsurilor și a „amărăciunilor pricinuite de monseniorul vicar”. În locul acestuia, a fost trimis să slujească părintele magistru Giovanni Battista del Monte. Iacob Dluski, episcop catolic polon, numit la 22 decembrie 1681, la recomandarea regelui Poloniei (Iași, 19 iulie 1683), nota următoarele: „Acum știu cu adevărat ce înseamnă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
spunea că "regimul comunist" pusese chestiunea națională la frigider, dar cum era un frigider de fabricație sovietică, acesta se defecta în mod frecvent. Putem astfel ușor stabili o filiație care unește SNS partid național slovac cu partidul popular slovac al monseniorului Tisó. De asemenea, absența unor partide anterioare nu împiedică atribuirea SNS sloven și a mai multor partide baltice clivajului centru/periferie; cu atât mai mult cu cât anexarea și colonizarea țărilor baltice de către URSS a avut ca efect crearea unei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
de adopție, a tradus poezie și proză românească, a alcătuit un compendiu de literatură română în limba italiană, dar a și condus o publicație de mare anvergură Revista Scriitorilor Români, fiind și secretarul Societății Academice Române, înființată la Roma de către Monseniorul Bârlea. Multe aș putea povesti despre Mircea Popescu, dar poate că și aceste câteva fraze vor trezi interesul cititorului avizat pentru această carte. Chiar și titlul cărții are o semnificație anume Mircea Popescu, un cărturar, un ziarist, o conștiință. Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
negru. Toată lumea e mulțumită. După „deșertul” organizatoric din frumosul și imperialul Madrid, francezii ne umplu din nou de optimism. Vinurile de Bordeaux stimulează dialogul, mai ales că n-am mai fost toți împreună din seara sosirii la Lisabona. Adrian Popescu, „monseniorul”, vorbește în italiană cu Felicitas Hoppe. Ambii au vizitat de mai multe ori Italia, Felicitas a avut chiar un stagiu de un an la Roma, când s-a documentat pentru ultima sa carte, romanul Pigafetta. Am observat că Adrian se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă și o barbă în paragină, cu un mers de țăran care calcă nesigur pe asfalt, este numit „Lev Tolstoi în secolul XXI”. Adrian Popescu ar trebui să reacționeze și la numele „Padre” sau „Monseniorul”. „Adrian este omul în preajma căruia eu, mamă a trei copii, mă cumințesc”, recunoaște cu smerenie Corinne. Medicul Trenului Literar, o femeie din Turcia, cu mișcări încetinite și cu un facies somnoros, ce pare mai curând ea să aibă nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Elveția - ea aprobă. Știm că nu vom avea probleme cu ea. Mai greu cu autoritățile de la Berna. Îl ironizează pe Adrian Popescu, a cărui cucernicie romano-catolică devenise proverbială în grupul nostru. „Ar trebui să accepți să ți se spună «monsenior», zice Corinne, e o particulă de noblețe și un nume prin care te-ai individualiza pe fundalul celorlalți.” Bate la o poartă deschisă. Minunate clipe. Corinne vorbește cumva afectat, își modelează vocea șoptită, de parcă ar pune la cale o conspirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Barbul (memorii despre Ion Antonescu); în Portugalia și Spania: Alexandru Busuioceanu (profesor de istoria artelor la Universitatea din Madrid), Victor Buescu (lector, Universitatea din Lisabona), Vintilă Horia și George Uscătescu - toți în domeniul lingvisticii și literaturii; în Germania: Octavian Bârlea (monsenior greco-catolic - istoria Bisericii), Ion Popinceanu, Constantin Sporea și Mitache Pribeagu (istorie contemporană și istoriografie). Pe lângă studii și articole în revistele de specialitate din țările respective, cei de mai sus au publicat traduceri, memorii și chiar volume originale. Principalele reviste ale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
martie 1977 a decedat episcopul Petru Pleșca). Abia după un an, între guvern și Vatican a intervenit un compromis pentru dieceza de Iași, fără a se desemna un alt episcop. „Numirea mea ca administrator apostolic în anul 1978 - își amintește monseniorul Petru Gherghel -, cu încuviințarea tacită a guvernului, a fost un fel de ușurare, un pas înainte spre o reglementare a [situației] Bisericii Catolice, mai ales că ea venea după un dialog semioficial între Sfântul Scaun și autoritățile române. Devenisem astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PILDE FILOSOFEȘTI, carte populară. A circulat în limba română în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea atât prin tipărituri, cât și prin copii manuscrise integrale sau parțiale. Punctul de plecare al acestei cărți se află în culegerea monseniorului Antoine Galland, intitulată Les Bons mots et les maximes des Orientaux.Traduction de leurs ouvrages en arabe, en persan et en turc, apărută în 1694 la Paris. La Curtea lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria Del Chiaro a tradus cartea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]