2,076 matches
-
din Imperiul Otoman) au fost uciși. Tot așa au stat lucrurile și cu poporul german: în general, cetățenii au colaborat la planul scelerat; din această cauză americanii, după capitularea Germaniei, au confruntat civilii în multe comunități germane cu rezultatul crimei monstruoase la care se făcuseră părtași.[8] Ca urmare a colaborării guvern-populatie, în Germania la sfârșitul războiului practic întreaga comunitate evreiască era anihilată. Spre deosebire de exemplele de mai sus, este recunoscut faptul că populația evreiască din România a supraviețuit în mare parte
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
cu ,,ș”, pronunțat însă Hâșdeu; aceeași este situația și la Densusianu, scris așa, cu ,,s”, dar pronunțat Densușianu...; p. 66 ,,cu reproducerea” - ligament deranjant, fie și numai auditiv: cur...; p. 81: ,,la bază inaderența” - ligament laba...; p. 71: ,,un pendant monstruos al revoluției”, unde, în mod sigur, e vorba despre pAndant al revoluției, nu pEndant... Toate cele menționate mai sus culminează cu sărituri de cuvinte, care fac anumite secvențe aproape de neînțeles: p. 89 - ,,nu sunt mai puțin semnificative eticii” - apreciem că
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
mămica” lui, reușise să amplifice acest respect, astfel că nimeni nu mai îndrăznea să se apropie de piedestalul cu fioroasa cadetră, darămite să atingă pe zmeoaica de “mămica”. Nu știu ce credeam noi atunci, ce simțeam, cert este că nimeni nu atinsese monstruoasa nuia și nici măcar nu se gândea că mai există acolo pe catedră. Directorul școlii, domnul Arsu, venea din când în când pe la noi, se minuna când ne vedea așa cuminți, ne mai verifica dacă ne țineam de învățătură și pleca
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
coborând În adâncuri? Astrologul se lumină. — Cu siguranță așa e. In interiore terrae erimus sicut deos. — Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nedreptate, de profeți și de criminali, de cum sunt distribuite În lume binele și răul, adevărul și minciuna, frumosul și urâtul. Înțelegi, Adam? Nu ne interesează faptul că viața lumii este Într-un fel sau altul, luminoasă ori detestabilă, sublimă ori monstruoasă; tot ce contează pentru noi este ca ea, viața, să existe și să continue. Acesta este rostul Centrului și sensul acțiunilor sale. - Un moment. Am impresia că te contrazici, și Încă grav. Spui că nu vă privește fizionomia lumii, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întîmplări. Faptele noastre ne sînt atît de comune Încît nu mai putem vedea În ele ceea ce ne distinge, pe cînd gîndurile, doar ele ne permit acea selecție În care ne putem recunoaște. Să-ți creezi un imperiu din fețele tale. Monstruos și sublim narcisism În căutarea furibundă a propriului chip În toate acele apariții Întîmplătoare cînd ești contaminat de o disponibilitate aproape agresivă și totul se petrece atît de material ca atunci la Festivalul tineretului și studenților cînd ai urmărit vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În văzul lumii. Doctrina oficială se insinuează aproape imperceptibil În cuvinte alterîndu-le sensurile originare, ba chiar transformîndu-le monstruos În reversul lor. — Nu crezi că pui prea multă patimă În problema asta? Recuzita oratoriei politice e plină de termeni sacri, cum spui, care ascund de fapt cu totul alte intenții și totuși, vezi bine, pentru fiecare din noi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cartea lui Aldrovandi, Teatro de la Natura. Era imaginea unui om compus din doi oameni: un monstru! Unul din brațele femeii ieșea direct din pieptul drept al bărbatului. Unul din picioarele lui se lăsa vederii din pântecul ei. Capul acestui corp monstruos era mare și rotund ca al soarelui. Beppo a intrat până la urmă în dormitorul lor, așezându-se istovit pe marginea patului. Edith se ruga ca de obicei Fecioarei Maria: „O Maria, Signora e madre mia io mi dono tutto a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a-l Îndrepta pe băiat către o viață folositoare. Copilul acela nu era un Fortuny și nici nu avea să devină vreodată. Drept dovadă, se plictisea la colegiu și se Întorcea cu toate caietele pline ochi de mîzgăleli Înfățișînd făpturi monstruoase, șerpi Înaripați și clădiri vii care umblau și Îi devorau pe oamenii neatenți. Încă de pe atunci era limpede că fantezia și invenția Îl interesau infinit mai mult decît realitatea cotidiană din jurul lui. Dintre toate decepțiile pe care le-a adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din cap zâmbitor. — Oare ea a meritat s-o tratați astfel? — Nu. — Aveți vreo plângere împotriva ei? — Nici una. Atunci nu e oare monstruos s-o părăsiți astfel după șaptesprezece ani de căsnicie fără a avea să-i reproșați ceva? — E monstruos. L-am privit surprins. Felul cum accepta cordial tot ce-i spuneam făcea să-mi fugă pământul de sub picioare. Îmi complica situația, ca să nu zic că mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric, sfătuitor, critic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se opri tresărind, În timp ce, În spatele său, se ridicau strigătele Îngrozite ale străjerilor. În fața lor apăruse un uriaș bărbos, Înalt de mai bine de șase coți. Pe capul său monstruos, Împodobit cu o coroană, două cumplite fețe, opuse una alteia, scrutau Întreaga zare cu o dublă privire vicleană. Uriașul ședea Într-un tron masiv, sculptat, care se termina printr-un vârf din bronz, pe jumătate ascuns În noroiul albiei. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nedumerit. Arrigo ridică din umeri. - Iartă-mă, messer Alighieri. Folosirea continuă a Îndoielii se transformă cu ușurință Într-o obișnuință a minții la cei care, ca mine, se slujesc de ea pentru a cerceta Natura. Dar să revenim la spectacolul monstruos ce ne-a fost oferit. Parcă Dumnezeu și-ar fi suspendat legile. Niciodată, În studiile mele asupra fenomenelor naturale, nu am dat peste o ființă care să poată supraviețui fără o jumătate din organe. - Te gândești și domnia ta la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar se abținu. Omul privea din nou spre capătul celălalt al parapetului. Din poziția lui, putea observa acum ce anume le atrăsese atenția cu câteva momente Înainte: un fragment de statuie romană Încastrat În zidărie. Un cap bărbos, cu trăsături monstruoase, ca acelea demoniace sculptate pe streșinile catedralelor: două figuri contrapuse, asupra cărora timpul și neîngrijirea lăsaseră urme adânci. - Te surprinde acel cap al zeului Ianus, messer Monerre? Întrebă poetul. Un semn al superstițiilor străvechi, de pe vremea zeilor fățarnici și mincinoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l caut pe doctor, pe Hippolyte Lucy, pentru a-i spune că micuțul nu mai respira. A venit cu mine. A intrat în cameră. Copilul era așezat pe pat. Încă avea expresia inocentă din timpul somnului, acea expresie liniștită și monstruoasă. Doctorul l-a dezbrăcat. Și-a apropiat urechea de gura lui închisă. I-a ascultat inima care încetase să bată. Nu a spus nimic. Și-a închis geanta și s-a întors spre mine. Ne-am privit, multă vreme. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
noapte frământată, chinuită de acel dureros dor de a te depăși și de acea cruntă disperare că nu poți, că nu ești în stare. Murise Luminița de câteva luni și nu mă adunasem încă, era în viața mea acel gol monstruos care te face să vrei să te sinucizi pentru că nu înțelegi nimic și nu ai nici un sens, nici o direcție. Jucam deja, dar o făceam fără plăcere, e adevărat că și fără greață, era un fel de serviciu la care mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
comitem infracțiuni. De asta folosim cuvântul infracțiune, ca să ne orientăm după accepțiunea generală, dar când suntem între noi nu ne‑am desemna astfel acțiunile (Anna). Avem nevoie de norma general valabilă pentru ca propriul nostru exces să ne poată excita. Suntem monstruoși, chiar dacă, pentru a ne camufla, arătăm ca niște burghezi. Suntem copii de burghezi, dar nu ne mărginim la asta. Pe dinăuntru suntem măcinați de fapte rele, pe dinafară suntem liceeni. Rainer, care citește Străinul de Camus, spune că ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la Început nu mi-am dat seama ce erau. Când am realizat că era vorba de toalete, vocea din fundal relata deja că prizonierii erau supravegheați chiar și când Își făceau nevoile și că li se aplicau tratamente corporale violente, monstruoase. În momentul acela imaginația mea a Început brusc să o ia razna. Eu am frecvent impulsul de a defeca, fără Îndoială ca rezultat al abuzurilor sexuale, și când merg În străinătate, În Maroc, În India sau În Turcia, am mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Armistițiu din 12 septembrie. Așadar, mai întâi cu armatele ce reprezentau fascismullui Hitler, o ideologie mutantă, ieșită din abisul în care sălășluiește monstrul din om, apoi, iată, cu armatele bolșevismului stalinist, ideologie de aceeași natură cu cealaltă, poate și mai monstruoasă. Paradoxul e că Stalin avea concursul celor doua țări cu tradiție democratică, Statele Unite și Anglia, descalificate, în contextul războiului, la postura de girante ale epocii comuniste, instrumentate de Rusia Sovietică. Noi, românii, a trebuit musai să fim combatanți și într-
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
absolut mica patrie a lui Sienkiewicz și Chopin. Ceea ce se întâmplase, de fapt, la fatidicul sfârșit al anilor '30 reprezenta fără dar și poate o piatră de început al unei alte conflagrații dezastruoase a lumii, în miezul căreia nenumărate figuri monstruoase de sfincși politici - în aparență doar intangibili - își etalau cu o hidoasă teatralitate dezinvoltă propriile ambiții diabolice tocmai spre a impune prin sânge și dictat umanității o nouă ordine generală raportată la îngustul lor perimetru de interese economice multiple. Pentru
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România. Cuza însă, în anul 1866, a fost obligat să abdice; o coaliție a partidelor vremii, denumită și „Monstruoasa coaliție”, a hotărât aceasta din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului. A fost exilat și a trăit la Viena și Florența. A murit în 1873 la Heidelberg (Germania), dar a fost
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
cameră firesc, fără nici o poză de vulgaritate studiată și intenționată. - Bafto delo. Ce mai faci, Puleașcă? rosti Rodica. Numitul „Puleașcă” începu să se dezbrace; vânos, uscat, păros că o maimuță, individul dădu la iveală un utilaj sexual de-a dreptul monstruos. Fascinată, Rodica privi organul care se erecta rapid, ajungând la 27 cm. Cu o miscare bruscă, Puleașcă o răsturna pe canapea, aplecându-se deasupra ei. Rodica D.D.T. fu scuturata de un spasm involuntar. Își strecura mâna între ei, în jos
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
pereții închisorilor, asemenea umbrelor din peșteră, descrise de Platon în dialogul Republica. Inițial, amintirile despre copilărie și despre cei din familie îl ajută pe cel condamnat să uite pentru câteva clipe de regimul la care este supus, dar apoi realitatea monstruoasă revine cu mai multă putere, de această dată coșmarul fiind ceea ce trăiește el cu adevărat. Pe de altă parte, gândul la cei dragi este de cele mai multe ori chinuitor, deținuții fiind conștienți de suferința răsfrântă asupra celor de afară, care încearcă
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
numit „limbă (sau) limbaj de lemn”. Liderii comuniști, atât cei sovietici cât și ceilalți, supușii lor mai mici, dar și cei din Asia ori de aiurea au un accentuat apetit pentru cultul personalității. Ceea ce va duce la manifestații și frazeologii monstruoase dar și la ivirea unui panteon comunist ale cărui personaje au ca trăsături definitorii cruzimea și infinita admirație de sine, un hybris nestăpânit care îi va incita mereu să-și devore supușii. În România Mare mișcarea comunistă nu figura printre
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
comunist, de lipsa perspectivelor sociale și profesionale, a unei armonii care se exprimă precar și dezamăgitor, de depreciere marcată, răsturnarea și chiar dispariția unor valori considerate perene. Invazia concertată a trivialității și promiscuității defulate acum, într-un chip impersonal dar monstruos, agresând bunul simț și dreapta cumpenire sub toate aspectele, pătrunderea fără noimă, din afară, a unor kitsch-uri etice și estetice pretins modelatoare (în realitate, devastatoare!), toate și multe altele grăbind apropierea „fundăturii” din care iată, nu am mai ieșit
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]