641 matches
-
domo“, a scriitorului care sunt, o reflecție de la mine către mine, deloc politică. Cum se face că această origine care mă constituie, prima scenă care m-a format și la care țin dincolo de orice formă de credință, produce o asemenea monstruozitate? Trebuia să înțeleg eu însumi și să văd dacă există o portiță de scăpare. Dacă eu însumi aparțin acestei monstruozități aflându-mă înăuntru. Vedeți, e o problemă vitală. Alături e spațiul european, Franța pe care o ador pentru că e lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mă constituie, prima scenă care m-a format și la care țin dincolo de orice formă de credință, produce o asemenea monstruozitate? Trebuia să înțeleg eu însumi și să văd dacă există o portiță de scăpare. Dacă eu însumi aparțin acestei monstruozități aflându-mă înăuntru. Vedeți, e o problemă vitală. Alături e spațiul european, Franța pe care o ador pentru că e lumea culturii, pentru modul ei de viață. De altfel, eu articulez cele două lumi. A vrea să trăiești în mod poetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
că nu era decât o fată ca toate celelalte, cum îi spusese, exact ca celelalte, nimic mai mult, dorea să fie iubită, să se mărite, să aibă copii, dar toate astea la un loc făceau să i se pară o monstruozitate teoria lui că nu se pot împăca arta și căsătoria, îi cita o mulțime de exemple apropiate sau celebre, dar era ca și cum ar fi vorbit unui zid, el repeta ideea lui Montherlant, pe care o tot întorcea pe toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dacă s-ar fi întors, nu i-aș fi spus nimic, dar n-aș fi iertat-o. Mai bine că s-au întâmplat toate așa, mult mai bine“. „A fost atunci când ajunseseși la capăt cu nervii, după moartea mamei și monstruozitățile alea cu casa și examenele și cine știe mai câte? Chiar crezi că se poate rezista la nesfârșit?“ „Da, atunci a fost. Da, cred că se poate rezista. La orice se poate rezista. De asta trăim. Eu am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
însăși lumea Infernului, ținuturile lui Hades. Un adevărat sistem de relații poate fi, așadar, stabilit între Hades, Phersu, Perseu și Persefona. În Teogonia lui Hesiod, Gorgonele sălășluiesc, împreună cu monștrii, la marginea lumii, lângă tărâmul întunericului, în Grădina Hesperidelor. Simboluri ale monstruozității, ele viețuiesc departe și de oameni, și de zei. Perseu retează capul Meduzei și scapă de celelalte două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Richmond va anunța triumfător: „The bloody dog is dead”. Figură demonică a sălbăticiei și a cruzimii sângeroase, ducele de Gloucester se va înconjura tot timpul de întreg bestiarul vrăjitoriei - păianjeni, broaște râioase, reptile -, va deveni simbolul crimelor făptuite în lanț. Monstruozitatea aceasta îi dă puterea stranie - de diavol ori de magician - de a acționa asupra forțelor invizibile ale întunericului. Lady Anne îl numește demon (fiend, devil) sau, altădată, negru vraci trimis pe lume de stăpânii Infernului („black magician”, „dreadfull minister of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pângărit. Așa se face că, încă de la sfârșitul primului act, sângele va cere sânge: Titus îl va jertfi pe propriul fiu, pe Mutius. Astfel, prin trecerea de la cinstirea „frumoasei morți” a eroului căzut în război și înmormântat după datină la monstruozitatea sfârtecării trupului dușmanului, se închide, prin ambivalența sângelui vărsat, ciclul ineluctabil al răzbunărilor. Într-o istorie lipsită de practica unui rit purificator, capabil să frâneze mecanismul tragic al „ochiului pentru ochi, al dintelui pentru dinte”. O istorie crudă, nemiloasă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
bine decât a făcut-o nordicul Gölnworth. Am văzut bruioanele lui. Toate au ceva artificial, ceva convențional. Nimic viu. Nimic autentic. Nimic semni... Pe ușa atelierului apăru atunci ceea ce Babic, retras pe sofaua din colț, catalogă pe loc drept o monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat de umflate în dreptul umerilor și chiar al șoldurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
detest pe cei care acționează cu lașitate în fața nedreptăților sociale. Cred într-o implicare curajoasă și zguduitoare în problemele zilelor noastre. Note sociale: Am căutat în diverse ocazii refugiu la Prytania, împins de dorința de a vedea niște orori tehnicolore, monstruozități filmate care constituiau o adevărată jignire la adresa oricărui criteriu al bunului simț și al decenței. Bobine întregi umplute cu perversiuni și blasfemii îmi uluiau ochii cărora nu le venea să creadă, îmi șocau mintea virginală și îmi blocau valva. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de ceva care să merite. Ignatius mestecă mai departe, în timp ce bătrânul își reluă fluieratul nemelodios. Spuse apoi: Îmi închipui că dumneata consideri „Curcanul din fân“ drept un cântec popular american valoros. Ei bine, nu-i așa! Nu-i decât o monstruozitate discordantă. — Nu prea văd ce importanță are. — Are foarte mare importanță, domnule, țipă Ignatius. Venerarea unor lucruri ca acest „Curcan din fân“ stă la baza dilemei noastre actuale. De unde dracu’ ai apărut? Ce vrei de la mine? — Ce părere ai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la întreaga lume. — Hai, lasă astea și vino-năuntru, regină a țiganilor. Pe când înaintau pe alee, Ignatius comentă: — Clădirea aceasta este respingător de flamboaiantă. Privi becurile colorate pastel, ascunse în spatele palmierilor din lungul pereților. Cine este responsabil de toate aceste monstruozități? — Eu, bineînțeles, unguroaico. Clădirea îmi aparține mie. — Ar fi trebuit să-mi închipui. Pot să te întreb de unde-ți vin banii cu care-ți satisfaci asemenea capricii decadente? — De la scumpa mea familie, din mijlocul holdelor de grâu. Dorian suspină. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și-i arătă un vas de flori care conținea un trandafir roșu, unul alb și unul albastru. Am cumpărat și niște hârtie creponată, dar nimic din ce am reușit să fac cu ea nu m-a satisfăcut. — Asta e o monstruozitate florală, comentă Ignatius iritat, bătând în vas cu sabia lui de plastic. Florile artificiale sunt ceva nefiresc și totodată obscen. Îmi dau seama că voi avea mult de furcă cu voi ăștia. — O, vorbește, vorbește, vorbește, gemu Dorian. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ziarist coruptibil. „PRESS AND JOURNAL. ȘTIRI LOCALE DIN 1748“. Asta scria În partea de sus a primei pagini din fiecare ediție. Dar clădirea pe care ziarul o Împărțea cu publicația soră, Evening Express, inspira mult mai puțin respect. Era o monstruozitate cu două etaje, din beton și sticlă, situată chiar lângă Lang Stracht, și ițindu-se din spatele unui gard Înalt cu ochiuri romboidale ca un rottweiler supărat. Accesul nu era posibil prin față, așa că Watson conduse mașina Într-o zonă industrială În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Pentru un moment, Craig a avut o imagine a ceea ce trebuie să fi fost mintea lui; ceva amorf, șovăielnic, o lume cu imagini neclare, un univers vast și fără contur, de jumătăți de amintiri, trăsături de caracter prost îmbinate, o monstruozitate incredibilă, pestriță și conflictuală a unui semicreier. Nu era o imagine plăcută de reținut, dar ea puse stăpânire pe el. Neplăcerea de a nu cunoaște, gândi el, nesiguranța teribilă, tot mai mare, asta îl enervase pe tot parcursul săptămânii trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
orgolios vrea să urmeze modelul lui Napoleon care, pentru un ideal considerat superior, a trecut peste libertatea celorlalți. Faptul că a omorât cu premeditare și sânge rece pentru a-și verifica aptitudinile excepționale, constituie o ieșire din limitele umanului, o monstruozitate care tulbură și pe care nici Sonia, nici prietenul său, Razumihin, nu o înțeleg. Raskolnikov, personaj al cărui nume sugerează revolta, erezia, cunoaște Biblia și o folosește tocmai pentru a scoate în evidență absența lui Dumnezeu din lumea pe care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
cu scopul de a impresiona pe acești oameni care afirmau că sunt idealiști și care doreau cu disperare ca micuțul lor stat să devină o parte a sistemului politico-economic al Marelui Judecător. DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC, JORGIA ERA O MONSTRUOZITATE. DUPĂ ÎNFRÂNGEREA FORȚELOR ARMATE MONDIALE, UN GRUP DE AVENTURIERI VEST-EUROPENI PUSESERĂ MÂNA PE PUTERE, DUPĂ CARE ÎNCEPUSERĂ SĂ FACĂ O SERIE DE LUCRURI BIZARE. ÎNTÂI, CONSTITUISERĂ UN STAT ȘTIINȚIFICO-MILITAR CARE APOI SE FĂRÂMIȚĂ RAPID ÎN TREIZECI DE STĂTULEȚE, FIECARE AFLAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de sâmbătă, ca să-l convingă că plecarea ei pentru a lucra un an-doi la Seattle era de importanță națională. Era și acum de aceeași părere, cuvintele „importanță națională“ fiind În opinia sa În majoritatea cazurilor acoperirea a tot felul de monstruozități. Dar acum, cu o jumătate de viață mai târziu, nu se mai considera Îndreptățit să dea lecții de morală. Cu ce drept? Ce-ai făcut tu În viața ta? Oare lui Yoezer și prietenilor săi care vor trăi aici peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate ajunge la viteze uluitoare, pînă la limita de rupere a sensului, pînă la ininteligibil. Mașinii nu-i pasă, ea sporește ritmul sub imboldul transmis tastelor de buri cele celor zece degete, niciodată mai puține. Este
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ce rămânea. Nu puteai fi un Înțelept nemișcat, demodat. Trebuia să te instruiești. Trebuia să fii destul de tare pentru a nu fi terorizat de efectele locale ale metamorfozei, pentru a trăi cu dezintegrarea, cu străzi nebunești, cu coșmaruri murdare, monstruozități aduse la viață, dependenți de droguri, bețivi și perverși ce-și sărbătoreau disperarea la vedere, În mijloc de oraș. Trebuia să fii În stare să suporți Încâlcelile sufletului, imaginea dizolvării crude. Trebuia să fii răbdător cu stupiditățile puterii, cu frauda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o febră a originalității. Ideea unicității sufletului. O idee excelentă. O idee adevărată. Dar În formele astea? În aceste forme amărâte 1? Dumnezeule mare! Cu păr, cu haine, cu droguri și cosmetice, cu organe genitale, cu călătorii dus-Întors prin rău, monstruozitate și orgie, până și cu Dumnezeu abordat prin prisma obscenităților? Cât de terifiat trebuie să fie sufletul În această vehemență, cât de puțin din ceea ce-i este cu adevărat drag poate vedea În aceste exerciții Sadice. Și chiar și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care, aparent, se lasă cuprinsă în brațe. Dacă e să vorbim despre furror, starea e de identificat în satir. Iar aici se găsește asemănarea cu Lolita: Humbert Humbert e și el un monstru-victimă. Dar nu e orice monstru o victimă? Monstruozitatea, monstruosul, deviantul nu sunt categorii victimizate? În ciuda puterii, nu sunt ei victime ale majorității? Și m-ar mai interesa părerea ta într-un caz: acela în care fiecare dintre noi (mă rog, 80%) devine monstru... fuga de a doua zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
exista. Ne întreceam în desființarea unor articole de credință. Doi discipoli ai existențialismului, ce nu cunoșteau termenul acesta care tocmai începea să fie la modă sau, dacă da, numai din auzite. Amândoi citiserăm din Zarathustra și culeseserăm de cine știe unde sublime monstruozități lexicale precum „inițialitate“ și „aruncare în lume“. Căpițe de fân nu existau în regiunea asta. Pe urmă, după primul îngheț, când sfecla era gata de cules, ne duceam după lăsarea întunericului pe câmp cu saci și cu coșuri, grăbiți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cameră: Patricia Hardie și doi bărbați. Unul dintre aceștia era un tip bine de vreo 43 de ani, așezat la un birou. Dar al doilea fu cel care îi reținu atenția lui Gosseyn. Acesta fusese victima unui accident. Era o monstruozitate alcătuită din cârpituri. Un braț îi era de plastic, la fel unul dintre picioare, iar spatele îi era acoperit de o platoșă de plastic. Craniul părea făcut din sticlă opacă: nu avea urechi, iar ochii ― doi ochi omenești ― te priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
necrezut... criminali... În ciuda somnolenței, cuvintele îl făcură să tresară pe Gosseyn. Și, simțindu-se că îngheață, înțelese: războiul programatic, ca și celălalt, era în plină desfășurare. Peste tot, pe întreaga scală, voci proferau amenințări și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
telefonul. Era Lyttle și vocea îi tremura de emoție: ― Vă sun dintr-o cabină telefonică. Tocmai am citit ziarele de seară. Se spune acolo că Patricia Hardie a fost arestată acum o oră și jumătate, sub acuzația ― auziți numai ce monstruozitate ― că și-ar fi omorât tatăl. Domnule Wenthworth (întrebarea lui Lyttle suna ciudat de timid): în cât timp poate fi făcut să mărturisească un non-A? ― N-aș putea să-ți spun cu exactitate. Era pur și simplu înghețat. Mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]