1,270 matches
-
că biograful nu cade, așadar, în idolatrie. Corectitudinea morală este, pentru el, o calitate ce nu poate fi înlocuită de nimic. Itinerar critic cuprinde puține exegeze critice propriu-zise. Este o operă de erudiție și, de la un anumit punct, opera unui moralist care știe să descopere amănuntul înveselitor. Din comentarea unui glosar, C. scoate o pagină de ironie cărturărească fină. O carte despre Corectitudine și greșeală îi trezește un colorat protest împotriva celor care nu se controlează când vorbesc și, mai ales
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
pagini), una dintre definiții fiind: „Spirit măsurat, lucid, amator de curiozități sufletești, avid de confesiuni, d. Lovinescu este el însuși o unitate de măsură la care necontenit raportează oamenii [...]. Contemplativ și receptiv, pe structura sensibilității sale, d. Lovinescu purcede, ca moralist, din perspectiva clasică a unui La Bruyère.” Cu precădere interesat de producția literară curentă, C. își îndreaptă antenele, ocazional, și spre trecut. Portrete consacră el unor figuri emblematice, din alte secole - Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir, Dinicu Golescu, Eminescu, Caragiale, Maiorescu
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Din 1993, este redactor la revista „Dilema”. Înainte de-a fi un autor, C. este un personaj al presei bucureștene din ultimii treizeci de ani, publicând enorm, pestriț, când bonom, când acid, pe o scală extrem de întinsă, de la reflecții de moralist dezabuzat, la tablete fotbalistice, de la considerații despre triumful energiilor staliniste până la eseuri despre Charlie Chaplin, notații despre Isaac Babel, Leon Troțki, Arthur Koestler și Albert Camus, trecând prin gastronomie, hipism, ciclism, melomanie, cinefilie, cu Caragiale și calamburul la butonieră, într-
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
întâmplător În căutarea altui final (1978), și până la romanul Șarpele albastru (1989), prozatorul se relevă ca un martor implicat cu luciditate în istoria pe care îi este dat să o traverseze. Unghiul său de observație este, în esență, al unui moralist discret, preocupat înainte de toate de felul în care fiecare individ reușește sau nu să-și conserve autenticitatea în raporturile cotidiene cu lumea. Postura sa pare a fi a unui sceptic dezabuzat, care totuși, nu poate rămâne indiferent față de falsitatea ce
COTUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar în tehnica teatrală, dar și unei certe înzestrări de moralist, sensibil la tipologia umană în rapidă schimbare. Urmând exemplul lui I. L. Caragiale, din altă epocă de tranziție forțată, B. sesizează „noile forme fără fond” ce se voiau introduse în societatea românească a anilor ‘50, dar, cu o estetică mult simplificată
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
trebuie să fie agreabil, odiosul atrăgător, sordidul pitoresc. Altfel, fuge lumea din sală, cea mai aspră pedeapsă pentru un dramaturg.” Din poezia lui B. se rețin îndeosebi unele fabule ce actualizează teme mai vechi, căci, în fond, scriitorul este un moralist care observă cu acuitate și are plăcerea clasificației, așa cum o dovedește volumul Satirice (1977): „omul zero-dimensional, omul de cafenea, homo duplex, omul mitocan, moftologiii, procesomanii” etc. Alături de mai tinerii Paul Everac și Teodor Mazilu, B. a scris un teatru inegal
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Lovinescu, Ion Ianoși ș.a.). Ceea ce frapează este „stilul” criticului. Scriind despre biografie (Valeriu Cristea) adoptă un ton afectiv, de „biograf”, scriind despre Breban devine el însuși „brebanian”, e postmodern cu postmodernii (Mircea Cărtărescu), modernist cu moderniștii (Sorin Titel), „moral” cu moraliștii (George Cușnarencu). Stilul, de multe ori flamboaiant - apar paranteze, adresări, interjecții, aparteuri, note de subsol cu alt rol decât cel strict funcțional -, antrenat și de ceea ce B. numise în volumul anterior „ispita analogiilor”, transformă Comentariile... într-o carte mai degrabă
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
a fi. El proslăvește bucuria gratuită, acceptarea smerită a darurilor vieții. Dragostea, familia, munca sunt temelii ale edificării omenescului. Dar, sceptic față de puterea învățăturii de a opri curgerea la întâmplare a lucrurilor, cinic uneori, ajunge în situația paradoxală a unui moralist fără morală: pentru înțelepciunea necanonică a vieții, el renunță la precepte și doctrină. Aspirația spre ființare coexistă, la A., cu descoperirea artei. A trăi prin artă era scopul ultim; permanente au fost, însă, și neliniștile în meșteșugul „blestemat și fericit
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
câteva volume de nuvele (Oaie și ai săi, 1958, Patru condamnați la moarte, 1959, Prânzul de duminică, 1962, Martiriul Sfântului Sebastian, 1969, Miresele, 1975), dar și volume de reportaje, note de călătorie, eseuri (precum Măștile lui Goethe, 1967), aparținând unui moralist modern, cu lecturi demistificatoare, versuri (Osânda soarelui, 1968, adunând, de-a lungul a două decenii, poeme încropite - s-a spus - de un „diletant”). Implicat în prezentul imediat, polemist de temut, muindu-și pana în cerneala pamfletară, el urmărește atent pulsul
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
a personajului, boem cumsecade și păgubos, ascunde o fire de misionar, sol disprețuit al ideii de resurecție morală prin artă. În „mica lui demență”, el se dovedește extrem de lucid și, observator ascuțit, spune într-o formă paradoxală sau bonom-ironică, de moralist rapsodic, adevăruri dintre cele mai crude. Se vede lesne aici, ca și în Hilda, deplasarea interesului de la individ la peisajul etico-social, dar nimic nu se încheagă în sensul epicii obiective. Mai târziu, scriitorul va schematiza și mai mult lucrurile, în
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Sunt prinse în ramă și personalități cum ar fi Georges Clemenceau, Aristide Briand, André Antoine, Jules Romains, Jean Moréas, Jules Renard, Max Jacob, schițate cu un condei nu lipsit de agerimi scriitoricești. Și, în orice caz, apt de subțirimi de moralist, cum lasă să se întrevadă pseudojurnalul Mărturisiri de fecioară în ritm de charleston (1935). O suită de afectuoase evocări se înșiruie în Mitif, poetul florilor (1929), toate privindu-l pe Dimitre Anghel, conturat ca un personaj capricios, cu reacții nevrotice
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
și nu altul decât toată menirea (determinarea) omului, iară filozofia asupra acestei se numește morală. Din cauza acestei preferințe ce o are filozofia morală înaintea oricărei alte aspirări ale rațiunei, cei vechi pricepeau sub filozof totdeuna și mai cu samă pe moralist, și chiar părerea exterioară a stăpînirei de sine prin rațiune face că și-n ziua de azi numim pe cineva într-o analogie oarecare filozof, aibă chiar cunoștințe mărginite. Legislațiunea rațiunei omenești (filozofia) are două obiecte, natura și libertatea, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Până și însemnătatea practică a unei asemenea științe și influința ei asupra pedagogiei n-ar trebui să se prețuiască prea jos; considerațiunea pentru frumusețe a vieții și purtărei e mai însemnată pentru starea morală a societății decum ar mărturisi-o moraliștii stricți. Viața socială câștiga printr-asta signitatea * sa mai nobilă, și cu drept cuvânt se numește bun-ton împrejurarea când sociabilitatea nu se dezonoră prin nici un fel de licențiozitate, prin nici o disonanță morală. Acest bonton n-ar putea să esiste fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din contra, atât de jos pe terenul calomniei și al injuriei personale încît degradă demnitatea presei, îi ruinează prestigiul și o face astfel să nu-și poată împlini rolul ce este menită a juca în conducerea afacerilor publice. Ei! iluștri moraliști în ale tiparului, ia să stăm puțin la vorbă împreună ca să vedem cine e cauza acestei decadențe pe care cu jale și cu mâhnire o proclamați? Cum! să vă fie oare memoria atât de scurtă încît să fi uitat că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sa e pe deplin convins de putrejunea morală a partidului, că nu e cu putință imaginațiune care să descrie instinctele brutale și vicioase ale tagmei, că nu se află preot care să poată atinge cu vorba adâncul mișeliei lor, nu moralist care să poată ghici substanța sperjură din care sunt compuse aceste hoituri cu asemănare de om. Căci, în adevăr, rușine i-ar fi oricărui om c-o umbră de scrupul ca, după ce-au călcat, la 11 fevruarie, un jurământ
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reglări. Mediologia are ca scop, de-a lungul unei logistici a operațiunilor gîndirii, clarificarea acestei probleme obsedante, insolubile și decisive, cunoscută drept "putere a cuvintelor", "eficacitate simbolică" sau drept "rol al ideilor în istorie", după cum vrea fiecare scriitor, etnolog sau moralist. "Forța materială a cuvintelor" care-l făcea să viseze pe Edgar Poe. Mediologia se vrea studiul medierilor prin care "o idee devine forță materială", medieri cărora "mijloacele de comunicare" nu le sînt decît o prelungire accesorie, tardivă și acaparatoare. Nici
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dominației capitaliste și, mai general, cu noțiunea depreciativă de "Rațiune instrumentală", i-au furnizat în preajma lui '68, de partea stîngă a baricadelor, acreditările progresiste; iar Jacques Ellul a venit cu reala profunzime escatologică. În Franța, au excelat pe această temă moraliști și literați ai perioadei interbelice precum Bernanos, Duhamel, Guénon "libertatea spiritului" reunindu-se atunci cu sacralitatea naturii în chip de motoare ale unei critici violente. Nu este necesar tabloul opozițiilor pertinente care urmează dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și miniștrii de interne își fac, de cînd e lumea, griji fără rost. Există în sfîrșit sentimentul foarte răspîndit în corporația noastră, cel puțin în Franța, fie că-i vorba de un scîrța-scîrța sau de un mare preot, de un moralist ori de un mentor îmbîcsit, de a nu fi egal cu zero, și foarte puțini dintre noi sînt convinși, la fel ca Malherbe, "că un poet nu e mai util statului decît un bun jucător de popice". Această mîndrie colegială
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
te simți inferior. Să te cunoști, să știi cât valorezi. Inteligentul stă cu garda ridicată împotriva propriilor prostii, le recunoaște și se străduiește să le elimine; prostul li se abandonează fără rezerve". Sunt acestea pagini de reflecțiuni scrise de un moralist drapat în veșmântul socraticei ziceri, de neșters, "Cunoaște-te pe tine însuți". Mihai Pricop este consecvent don quijotesc într-o lume în care prostia se secularizează, iar obrăznicia și ignoranța suie în cele mai înalte jilțuri ale demnităților statale. Pledoaria
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
situații care combină promovarea unor idei cu adevărat inovatoare (așa cum a fost doctrina spirituală a nonviolenței promovată de Gandhi) cu tenacitatea luptei politice (precum mișcarea de eliberare indiană condusă de Gandhi). Prin urmare, trebuie să acordăm mai multă atenție marilor moraliști și creatorilor pentru care chestiunile morale reprezintă o vocație. Prespunând că este adevărată afirmația că până la vârsta de 40 sau 50 de ani majoritatea creatorilor și-au finalizat lucrările cele mai importante, anii ce urmează înseamnă aproape jumătate din viață
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
celor mai demni la posturile de responsabilitate și, în același timp, de a stabili relații reciproce, de autoritate sau de supunere, de bunăvoință și de încredere între guvernanți și guvernați. Machiavelli sugerase că aceste relații nu erau întotdeauna ceea ce, conform moraliștilor, ar fi trebuit să fie și că mijloacele la care guvernanții recurg cel mai frecvent, forța și șiretenia (leii și vulpile), sunt condamnabile și necesare. Dar, făcând abstracție de pesimismul lui Machiavelli, concepția clasică risca să pară cinică, din clipa
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Syrus - poate ține loc de leac, cînd Înlătură altă durere (ex: suportăm o intervenție chirurgicală, pentru Înlăturarea unei tumori etc.). * „Binele pe care l-am primit de la cineva cere să respectăm răul pe care ni-l face.” (La Rochefoucauld) Marele moralist francez se referea, desigur, la „binele moral”, respectiv la acel bine normativ, care ne impune o exigență, o rigoare de ordin comportamental. CÎnd cineva ne semnalează, de exemplu, un păcat sau un defect al caracterului nostru, pentru a-l Îndrepta
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dintre dorințele pe care am avut șansa să ni le Împlinim. * „După Epicur, două sînt bunurile din care-i alcătuită fericirea supremă: un corp lipsit de durere și un suflet netulburat.” (L.A. Seneca) În legătură cu cel de-al doilea aspect, marele moralist francez La Rochefoucauld observa: „Noi ne zbuciumăm nu atît ca să devenim fericiți cît mai ales pentru a face să se creadă că suntem”. În același context La Bruyère remarca sarcastic: „Noi căutăm fericirea În afara noastră și În părerea oamenilor, pe
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să lăsăm să se creadă că pentru el cuvântul prieten n-are plural. Scriind despre La Boătie, Montaigne revelează ceea ce este cel mai puțin montaignian în el: de regulă atât de preocupat de realitate, de concret, atât de sever ca moralist bun cunoscător al tarelor și al mecanismelor sufletului omenesc, el ficționează o istorie platoniciană - platonică? - și, plasând foarte sus ștacheta, face imposibilă exercitarea unei prietenii reale, viabile și mai puțin ideale. în privința acestui subiect, el platonizează, creează un mit, idealizează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
alta și al pașilor de dans... în Franța soarta Eseurilor poate fi urmărită, în mare, pe două trasee, aversul și reversul aceleiași medalii: pe de o parte Secolul al XVII-lea; și albia lui obișnuită - Descartes, Pascal, Malebranche, dar și moraliștii Molière sau La Fontaine și apoi, mai puțin cunoscută, o extraordinară filiație libertină, mai bine zis reversul Marelui Secol: via Marie de Gournay, o verigă fundamentală în emergența acestei linii de forță uitate, Francois La Mothe Le Yayer, moștenitor pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]