749 matches
-
specifică, perfectul simplu merge împreună cu mai mult ca perfectul în ceea ce privește celelalte dezinențe absente din structura altor forme temporale: -ȘI, de la persoana a II-a singular și -Ø, de la persoana a III-a. Comun cu mai mult ca perfectul este și morfemul -R|-, caracteristic formelor de plural, prin care se înlătură mai multe omonimii: persoana a III-a plural - persoana a III-a singular, perfect simplu: cântă/cântară, la toate verbele, perfectul simplu - imperfectul, la persoanele I și a II-a, numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbelor (diatezei) reflexive. Exemplele date pentru susținerea criteriului formal (verbe însoțite în permanență de un pronume reflexiv) și valorile identificate în planul semantic al diatezei reflexive lasă confuz raportul dintre conținutul lexical și conținutul gramatical și, în legătură cu aceasta, conceptul de morfem. Opoziția dintre își revine și revine, se roagă (în biserică) și roagă este de natură lexicală și nu gramaticală; în consecință, pronumele reflexive își, se nu pot îndeplini „rolul de marcă morfologică a diatezei reflexive.” (I, p. 209), așa cum se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu Ø, nici cu un pronume personal: a se întâmpla, a se înnopta, a se face ziuă, a (i) se cuveni etc. • cu pronume reflexiv comutabil cu Ø sau cu un pronume personal: (el) spune - se spune etc. Funcția de morfem presupune posibilitatea comutării. Autorii ultimei ediții a Gramaticii Academiei definesc și interpretează diateza prin complementaritatea dimensiunilor sintactică și pragmatică a enunțului (textului): „Sintactic, exprimă relația Verb-Subiect - Complement direct, respectiv Verb-Subiect, iar, pragmatic, realizează o deplasare a interesului comunicativ de la Agentul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
corelativi (șase diateze): activ, pasiv, reflexiv, reciproc, impersonal, dinamic. Complexitatea conținutului categorial al diatezei impune un grad complex de organizare a planului expresiei într-un raport morfologie - sintaxă cu dezvoltare specifică. La nivel morfologic, realizarea opoziției categoriale se sprijină pe morfeme caracteristice, dar funcționarea acestora ca mărci distinctive se desfășoară la nivel sintactic, în limitele sintagmei în structura căreia iau naștere concomitent sensurile, interferente, de diateză și funcțional-sintactice. Dezvoltându-și planul semantic, în legătură cu un raport sintactic între trei componente ale sintagmei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul expresiei în legătură cu raportul în care intră aceleași componente din perspectiva unor categorii gramaticale, morfologice, comune flexiunii verbale și flexiunii nominale/pronominale: persoana, numărul, genul. Structura sintagmei în spațiul căreia se dezvoltă opoziția de diateză este în funcție de: 1. prezența/absența morfemelor specifice; 2. numărul termenilor necesari/suficienți pentru realizarea sensului de diateză; 3. extinderea acordului în număr, persoană, gen la termenii sintagmei. 1. Sintagma diatezei verbului românesc prezintă trei tipuri: a. cu prezența pronumelui reflexiv morfem sespecific de diateză: Mihai se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este în funcție de: 1. prezența/absența morfemelor specifice; 2. numărul termenilor necesari/suficienți pentru realizarea sensului de diateză; 3. extinderea acordului în număr, persoană, gen la termenii sintagmei. 1. Sintagma diatezei verbului românesc prezintă trei tipuri: a. cu prezența pronumelui reflexiv morfem sespecific de diateză: Mihai se îmbracă. b. cu prezența verbului auxiliar a fi - morfem de diateză: Mihai este îmbrăcat (de Maria). c. cu absența oricăruia din cele două morfeme, ceea ce echivalează cu prezența unui morfem Ø: Maria (îl) îmbracă (pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensului de diateză; 3. extinderea acordului în număr, persoană, gen la termenii sintagmei. 1. Sintagma diatezei verbului românesc prezintă trei tipuri: a. cu prezența pronumelui reflexiv morfem sespecific de diateză: Mihai se îmbracă. b. cu prezența verbului auxiliar a fi - morfem de diateză: Mihai este îmbrăcat (de Maria). c. cu absența oricăruia din cele două morfeme, ceea ce echivalează cu prezența unui morfem Ø: Maria (îl) îmbracă (pe Mihai). 2, 3. Numărul termenilor necesari/suficienți și gradul de extindere a acordului în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diatezei verbului românesc prezintă trei tipuri: a. cu prezența pronumelui reflexiv morfem sespecific de diateză: Mihai se îmbracă. b. cu prezența verbului auxiliar a fi - morfem de diateză: Mihai este îmbrăcat (de Maria). c. cu absența oricăruia din cele două morfeme, ceea ce echivalează cu prezența unui morfem Ø: Maria (îl) îmbracă (pe Mihai). 2, 3. Numărul termenilor necesari/suficienți și gradul de extindere a acordului în număr, persoană și gen (la toți termenii sau numai la o parte din ei), prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a. cu prezența pronumelui reflexiv morfem sespecific de diateză: Mihai se îmbracă. b. cu prezența verbului auxiliar a fi - morfem de diateză: Mihai este îmbrăcat (de Maria). c. cu absența oricăruia din cele două morfeme, ceea ce echivalează cu prezența unui morfem Ø: Maria (îl) îmbracă (pe Mihai). 2, 3. Numărul termenilor necesari/suficienți și gradul de extindere a acordului în număr, persoană și gen (la toți termenii sau numai la o parte din ei), prin raportare la morfemul de diateză (pronume
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu prezența unui morfem Ø: Maria (îl) îmbracă (pe Mihai). 2, 3. Numărul termenilor necesari/suficienți și gradul de extindere a acordului în număr, persoană și gen (la toți termenii sau numai la o parte din ei), prin raportare la morfemul de diateză (pronume reflexiv/verb auxiliar), se constituie în mărci definitorii ale diferitelor sensuri de diateză. Opoziția de diateză de desfășoară între: • doi termeni antitetici: activ și pasiv; • doi termeni în care antiteza este asumată în doua variante: reflexiv și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de verbe tranzitive: Și-a construit o casă. = $El a făcut, plătit$$ oamenii să-i construiască o casă. În planul expresiei, în paradigma termenilor corelativi ai diatezei, diateza activă este termenul nemarcat; • din structura sintagmei pe care se întemeiază lipsește morfemul de diateză; raportată la sintagme cu morfemul-pronume reflexiv, sau cu morfemul-verb auxiliar, s-ar putea vorbi de un morfem Ø, propriu activului. Maria îl iubește pe Andrei. activ - Ø Maria se iubește numai pe sine. reflexiv - se Maria l-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul expresiei, în paradigma termenilor corelativi ai diatezei, diateza activă este termenul nemarcat; • din structura sintagmei pe care se întemeiază lipsește morfemul de diateză; raportată la sintagme cu morfemul-pronume reflexiv, sau cu morfemul-verb auxiliar, s-ar putea vorbi de un morfem Ø, propriu activului. Maria îl iubește pe Andrei. activ - Ø Maria se iubește numai pe sine. reflexiv - se Maria l-a întâlnit pe Andrei. activ - Ø Andrei a fost întâlnit de Maria. pasiv - a fost • acordul în persoană, număr și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe tranzitive nepronominale: El se uită îndelung la florile ofilite. El privește îndelung florile ofilite. Diateza pasivătc "Diateza pasiv\" Diateza pasivă se dezvoltă, în limba română, în spațiul a două tipuri de structuri sintagmatice: 1. cu auxiliarul a fi ca morfem specific 2. cu pronumele-morfem se 1. Sintagma cu auxiliarul a fi este alcătuită din patru termeni, reprezentând trei unități lexicale autonome, dezvoltând trei funcții sintactice: nume (pronume)-subiect - auxiliarul a fi variabil + tema de participiu a verbului (totdeauna un verb
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să fii / Pe-a lumii scară-ntreagă.” (M. Eminescu) • Verbul la diateza pasivă poate fi reprezentat de participiu, când realizează alte funcții sintactice decât cea de predicat: „De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet.” (M. Eminescu) 2. Sintagma cu morfemul se este alcătuită în mod curent din trei termeni, reprezentând două unități lexicale autonome și două funcții sintactice: substantiv (pronume)-subiect gramatical - pronumele morfem se, însoțind verbul, variabil, în realizarea împreună a funcției de predicat: Porțile cetății s-au închis
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cea de predicat: „De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet.” (M. Eminescu) 2. Sintagma cu morfemul se este alcătuită în mod curent din trei termeni, reprezentând două unități lexicale autonome și două funcții sintactice: substantiv (pronume)-subiect gramatical - pronumele morfem se, însoțind verbul, variabil, în realizarea împreună a funcției de predicat: Porțile cetății s-au închis / se închid. Verbul și pronumele-morfem se întrebuințează, de regulă, la persoana a III-a. Variază în funcție de persoană un grup restrâns de verbe, a căror
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiectul” în care își are originea acțiunea verbală reprezintă adesea cauza acțiunii: „Al ei suflet se topește de-ntunericul molatic.” (M. Eminescu) În planul expresiei, în paradigma termenilor corelativi ai diatezei, diateza pasivă este termenul marcat, la ambele nivele (prezența morfemului specific, acordul în persoană și număr al termenilor sintagmei), în mod specific, în funcție de tipul de sintagmă. a. Sintagma cu auxiliarul a fi se dezvoltă pe baza temei de participiu a verbului, generalizată la întreaga desfășurare a flexiunii; sensul temporal de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șp.III, sg.ț șp.III, sg.ț șp.I,sg./p.II, pl.ț Diateza reflexivătc "Diateza reflexiv\" Sintagma de la baza diatezei reflexive este constituită din trei termeni (necesari și suficienți), reprezentând două unități lexicale autonome: nume (pronume) - se (morfem) + verb; pronumele reflexiv (acuzativ, formă scurtă, neaccentuată) constituie o singură unitate cu verbul. În spațiul sintagmei se dezvoltă (sau se pot dezvolta) două funcții sintactice: subiectul (care poate rămâne subînțeles) și predicatul. șEuț mă recunosc. șsubiectț șpredicatț Observații: Sintagma este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Observații: Sintagma este suficientă în această structură pe baza a trei termeni. Un al patrulea termen - complement semantic al verbului - este posibil numai în cazul verbelor cu dublă tranzitivitate: șEuț mă întreb care este sensul vieții. Subiect Predicat ¬ Complement direct Morfemul poate fi reluat, redundant, prin forma lungă, accentuată a pronumelui reflexiv, ca variantă specială de complement (direct) intern, pentru a dezvolta diferite valori stilistice: „Pân’ce-oi simți... C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ipostaza de subiect-agent - punct de plecare, originea acțiunii verbale - și expresie a trăsăturii semantice +activ/+activitate, iar acuzativul (pronumelui reflexiv-morfem), ipostaza de „obiect” - punct de sosire a acțiunii verbale -, expresie a trăsăturii semantice +pasiv/+pasivitate. Ca acuzativ al pronumelui reflexiv, morfemul se reflectă caracterul coreferențial al subiectului și „obiectului” acțiunii verbale în dezvoltarea raportului semantic enunț lingvistic - realitatea extralingvistică și trăsătura semantică +reflexivitate în dezvoltarea relației categoriale (de diateză) și a relației sintactice (verb nume); pronumele reflexiv se este în același
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mă + recunosc. șp.I,sg.ț șp.I,sg.ț șp.I,sg.ț Se supune aceluiași acord și cel de-al patrulea termen, dacă este introdus în sintagmă, cu diferite motivări stilistice, de subiectul vorbitor. Expresia sintactică a semanticii morfemului de diateză, acuzativul formei lungi a pronumelui reflexiv este însoțit de morfemul de caz pe: „M-am uitat pe mine însumi...” Diateza reciprocătc "Diateza reciproc\" Sintagma care asigură situarea verbului la diateza reciprocă este alcătuită din patru/cinci termeni, reprezentând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sg.ț Se supune aceluiași acord și cel de-al patrulea termen, dacă este introdus în sintagmă, cu diferite motivări stilistice, de subiectul vorbitor. Expresia sintactică a semanticii morfemului de diateză, acuzativul formei lungi a pronumelui reflexiv este însoțit de morfemul de caz pe: „M-am uitat pe mine însumi...” Diateza reciprocătc "Diateza reciproc\" Sintagma care asigură situarea verbului la diateza reciprocă este alcătuită din patru/cinci termeni, reprezentând trei/patru unități lexicale autonome: substantiv/pronume - morfemul se+verb - pronume (un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflexiv este însoțit de morfemul de caz pe: „M-am uitat pe mine însumi...” Diateza reciprocătc "Diateza reciproc\" Sintagma care asigură situarea verbului la diateza reciprocă este alcătuită din patru/cinci termeni, reprezentând trei/patru unități lexicale autonome: substantiv/pronume - morfemul se+verb - pronume (un pronume personal sau două pronume nehotărâte). În interiorul sintagmei (în ambele structuri: cu trei sau patru unități lexicale autonome), se dezvoltă trei funcții sintactice: subiect predicat ¬ complement de reciprocitate. (Ei) se+ironizează între ei/unul pe altul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unul pe altul. șsubiectț școmplement de reciprocitateț Mihai (unul) A1 ironizează pe Ion (altul) (B1) Mihai (altul) A2 este ironizat de Ion (unul) (B2) Cele două limite ale acțiunii verbale sunt ambele exterioare, reprezentate sintactic de nominativul-subiect și de acuzativul-complement. Morfemul se nu mai descrie prin el însuși limita a două acțiuni verbale, rezervată acuzativului - limita interioară, ca la diateza reflexivă - ci semnalează doar, prin natura sa de pronume reflexiv, complementaritatea interior-exterior în desfășurarea relației subiect - verb-predicat - complement. Caracterul complementar activ-pasiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concretizează în realizarea componentelor alternative prin natura planurilor semantic (unul/altul) și sintactic (nominativ/acuzativ) ale pronumelor nehotărâte din structura constituentului dezvoltat prin care se realizează funcția de complement de reciprocitate: Cei doi se căutau unul pe altul. șactiv + pasivț Morfemul se (își) se încarcă și încarcă verbul cu sensul de reciprocitate, prin raportul semantic de interdependență pe care îl dezvoltă cu complementul, în desfășurarea continuității subiect - se + verb - complement. Această dezvoltare complexă a sensului diatezei reciproce, implicită în formele de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reciprocitate îl ia complementul sociativ, care este concomitent obiect-pasiv al acțiunii verbale și cel de-al doilea subiect: M-am întâlnit cu Maria. În planul expresiei, diateza reciprocă intră în raport direct cu diateza activă, ca termen marcat prin prezența morfemului se (își): El a certat-o pe Ioana. - activ El s-a certat cu Ioana. - reciproc Ei ne fac cu ochiul. - activ Ei își fac cu ochiul. - reciproc Prin morfemul se, sintagma diatezei reciproce este omonimă cu sintagma diatezelor reflexivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]