19,458 matches
-
sau curiozitatea să se întrebe de unde vin ele, cine sau ce le lasă și, mai ales, cine și ce cîștigă. era ca și cum, la tot pasul, aș fi trecut prin dreptul unor holuri întunecoase sau peste niște canale secate, o Veneție moartă, butaforia unei încăperi zăbrelite. erau mereu aceste umbre cu un destin înaintea noastră, într-un fel, ființele și lucrurile le erau datoare, în urma lor corpul se tîra ca un sac. și așa cum ce iese din pisică șoareci mănîncă, ce
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Deschid rubrica de gust și aromă, Culinare, cu un citat din Scedrin! „Papinca mi-a povestit odată că un englez a pus rămășag cu alt englez că o să mănînce o pisică moartă... și a mîncat-o!” Asta îmi amintește de un joc din copilărie. Ne adunam mai mulți și unul recita: „La popa la poartă/ Stă o mîță moartă./ Cine-o rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
că un englez a pus rămășag cu alt englez că o să mănînce o pisică moartă... și a mîncat-o!” Asta îmi amintește de un joc din copilărie. Ne adunam mai mulți și unul recita: „La popa la poartă/ Stă o mîță moartă./ Cine-o rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef de gară! Avea uniformă, chipiu și paletă! Tot din acea perioadă îmi aduc aminte următorul dialog versificat ce circula printre țărăneii cu
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
sigilii sau să se deschidă, pe din dos, nevăzută, mâna își va face datoria"15. Obsesia focului arzând scrisori, documente, scrieri este prezentă de la începutul romanului: naratorul își arde scrisorile părinților, Pantazi își arde polițele ascunse în casa unchiului său mort, dar numai prin Pașadia focul cucerește o valoare simbolică mai adâncă. În cursul vieții, Craiul a citit foarte mult; cu privire la aceasta Gaston Bachelard afirmă că: "L’animus lit peu, l’anima lit beaucoup ( ...) Mais quand après avoir tout lu, on
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
zeul/ în limbile flăcării împreună cu vinul/ pentru împreunările trecătoare/ cu zeul străin. cîntîndu-te, pe tine, eurydike... cîntare-a cîntărilor/ în cuvinte din împreunare s-au desprins frumusețea și vlaga în tăcere trupul împreunării s-a făcut an. eurydike, pierdută deodată și moartă cu mult înainte - cîntec cu cîntec cuvînt împreună - împreună cu vîntul inimă-albastră - pe inima goală am cîntat, eurydike frumusețea și vlaga... prea omenește/ prea pieritoarele linii frumusețea și vlaga în cîntece din care fugea mereu vestitorul cu plînsul - cu dragostea/ din
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
stringindu-si lucrul. Mîine tie-ti va fi și mai greu, așa că trebuie să încerci să dormi, cît încă mai poți. Am stins lumină și ne-am dus în camerele noastre. În frigul de afară, acoperit cu un strat de frunze moarte, cu jachetă mea de lină drept lințoliu, un bărbat necunoscut își petrecea prima noapte în afara timpului, avînd drept unic tovarăș neantul. Traducere de Mariana Net
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
cea de toate zilele proțăpite în lăncile hăitașilor ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți mutai biserici în cer fugăreai cârtițele prin galeriile lor gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării ca iceberguri în mările roșii popoare de muște treceau prin bucătăriile goale prin peștii înghețați în vitrine cuvintele pe buzele oarbe repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite în detergenții sloganurilor drumurile noastre treceau
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
sfârcuri feciorelnic vătămătoare când zidurile se cutremură de viermii tancurilor asediatoare hărți vechi mută țări în capul altor țări popoare dispar în neguri uitarea își cască gura de balaur ca pe o scenă gândită rămâne imaginea avortonului și a mamei moarte de septicemie ca un ceas solar peste memoria deșertului ca un ocean acoperind tot uscatul rămas
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
erau excluși, nu mai erau socotiți apți să rezolve sarcinile de învățământ, de educare a cititorilor, îndeletniciri subsumate acum aparatului de propagandă. Mentorul care fusese adulat și ale cărui formulări făceau ocolul târgului a fost retrogradat, pus pe o linie moartă. Și-a pierdut catedra la facultate, nu i se mai dădea voie să vorbească tinerilor decât despre pățanii oarecari din viața clasicilor, era forțat să evite orice trimitere la fondul și direcția operelor. Și această permisiune, de a prezenta doar
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
Oprea, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente, 1949-1989, Iași, Ed. Polirom. Se va acorda un premiu. TRADUCERI DIN LITERATURA UNIVERSALĂ. Ion Acsan - Flavius Josephus, Autobiografie. Contra lui Apion, București, Ed. Hasefer l Marius Dobrescu - Ismail Kadare, Generalul armatei moarte, Iași, Ed. Polirom l Bogdan Ghiu - Charles Baudelaire, Inima mea dezvăluită, București, Ed. Est, H. Bergson, Energia spirituală, București, Ed. Meridiane l Nicolae Iliescu - Arkadi Avercenko, Farsa lui Mecena. Podhodțev și ceilalți doi, Pitești, Ed. Paralela 45, Arkadi Strugațki, Boris
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă-ntr-o doară, a întors. Casa Mare Atîtea lucruri vii și-atîtea lucruri moarte. Care trăiesc în noi tot mai puțin: Tata-moș, mama-bună, lelea Vetă, unchiul Din, Desculți în praful verii de pe părău, departe... Sub nuc e-o Casă Mare. Neam, vecin, La mese lungi și albe, cu fețe luminate, Ciocnesc cupe de aur
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
lui ceva sfîșietor de gingaș, un fel de răsuflare-a îngerilor păzitori, aburul ocrotitor al gărzii personale de serafi. Cucerea clipa și o arunca la spate pentru a cuceri, cu mai multă plăcere, clipa următoare. Picioarele-i puțeau a găină moartă, diavolii aveau grijă să-l ieie în primire de la călcîie, dar el rezista superb, înjurînd candid în dreapta și-n stînga, împrăștiind spre stupoarea tuturor "pule" și "pizde" și "futaiuri" de clocotea văzduhul, ca pe niște crini negri smulși din teribila
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
vis Statuie nu-i Și mă rog aiurea lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui îi doare Tot absintul dintre piepți Eram flori și păream beți Morți eram și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger uscat și fără rimă Pentru că avea un picior
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
cu moartea bătrînului Plinius - tînărul relatează cu severă tristețe mînia Vezuviului și sfîrșitul tatălui înecat cu înghițituri de cer negru: «habitus corporis quiescenti quam defuncto similior» iar peste «defuncto» mîna fiului a notat cu un creion ca și invizibil cuvîntul «mort» fixînd centrul traducerii - reper salvator pentru ziua examenului cînd improvizația ar putea să îi joace urîte feste - de pildă un demon repetent și răutăcios să-l îndemne să afirme nu că bătrînul intrase în moarte cu aerul că doormea ci
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
cînd improvizația ar putea să îi joace urîte feste - de pildă un demon repetent și răutăcios să-l îndemne să afirme nu că bătrînul intrase în moarte cu aerul că doormea ci că dormea semănînd mai degrabă cu un om mort. Sînt zile confuze cînd nici premiantul clasei nu știe traducerea corectă: dacă intri sau ieși din somn... Corzi ...iar deschizînd burta protonului vei vedea palide filamente ce vibrează la adierea vidului conținut în cochilia vidului - corzi pieptănîndu-și pe zece dimensiuni
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
taie osul frunții tale. Am putea să nu ne vorbim cu anii stând la capetele opuse ale mesei de sărbătoare. Privirea mea trece prin flacăra lumânării lăsând urme de arsuri pe carnea limbii tale. Semănăm ca două picături de apă moartă. Cuvintele nerostite se lovesc de geamul închis. Fiece petală e o limbă plutitoare. Umbra din oglindă ascultă pașii lașității. Pasărea are gust de diavol. Dacă am fi murit nu am fi păstrat acum o tăcere de mormânt.
Tăcerea din pahare by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/14329_a_15654]
-
ar părea, jurnalul Tiei Șerbănescu s-a născut dintr-o acută lipsă de timp, și nu din risipă de ore libere, cum se întîmplă uneori. Nu e nici un paradox: în loc să elaboreze, cum intenționa, un roman despre "o femeie în vîrstă, moartă într-o cameră de hotel", operație care cere tihnă meditativă, autoarea (cu două romane publicate în anii '70 și două în anii '80) a fost nevoită să se mulțumească cu edificiul mai puțin pretențios și mai puțin cronofag al consemnării
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
Dumitru Popescu, zis “Dumnezeu”, îi spune, fără rost, Klam !), după ce își amestecă personajele fictive printre amintiri, M.H. Simionescu sfidează bunul-simț, povestindu-și vizita la Goethe !! Pentru derutarea cititorilor, autorul descrie în detaliu cum a dorit să-i cumpere scriitorului german, mort cu exact 137 de ani înainte, un cadou, cum a trebuit să renunțe la un Pallady din lipsă de bani și alte amănunte menite să facă credibilă inadmisibila mistificare. Lipsa de respect pentru valorile consacrate ale literaturii universale este limpede
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
literatură. vreau să spun totul de-a valma, cum năvălesc gîndurile, ca și cînd ți-ar curge sînge din nas, și-mi crapă obrazul de rușine că iese așa. zece ani de zile, acei ani '80, cînd scroafa era demult moartă în coteț, cînd se castrau poeziile pe bandă rulantă, cînd înmormîntările poeților se țineau lanț. am stat, de fiecare dată, alături de Madi, la groapa lui Nichita, la groapa lui Virgil, la groapa lui Marius, la groapa lui Mugur și Madi
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
roșcovan, la care Madi a ținut enorm și, vai, le-a fost atît de asemănător. și el a primit la naștere, alături de geniu, darul autodistrugerii. dacă plecăm de aici cu destinație sigură - mă gîndesc la un eventual club al poeților morți - și acolo sîntem împărțiți pe căprării, nu mi-o pot imagina pe Madi decît între Virgil și Rolf, adică în spațiul rezervat celor mai buni. Mircea Cărtărescu Încerc să spun ceva acolo unde nu mai sînt cuvinte de spus. Madi
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
operațiune de izgonire a demonilor. Desigur, nu puține dintre aserțiunile lui Virgil Ierunca sunt în măsură de a șoca spiritele, zguduind ierarhii prestabilite sau stabilite fără discernământ în virtutea unei inerții molcome. Așa se întâmplă cu pamfletele lui Virgil Ierunca (Suflete moarte și suflete captive, Un optimist: Răspuns lui George Călinescu, Tudor Arghezi: un gâdilici de Curte Veche, Schimbarea la față a lui Tudor Vianu, Mihai Beniuc la avangarda poliției, Geo Bogza sau despre conștiința decorativă etc.), pamflete în care verbul acid
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Mai aveam încă o bănuială: mersese poate să pregătească pentru mai tîrziu întrunirea vreunui sobor ocult și uitase de lumea celor vii" (p. 46). Oricum, după două zile, uitîndu-se într-un ziar, naratorul îl identifică pe Aubrey de Vere în mortul pescuit din canal, lîngă Charlottenburg, după safirele de Ceylan care s-au găsit asupra lui, deși nimeni altcineva nu-l recunoscuse pînă atunci: căci fața ucisului fusese arsă cu apă tare și devenise irecognoscibilă, iar "hainelor le fusese smuls petecul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
parcul stațiunii înconjurat de un gard de metal scorojit. M-am oprit ezitînd să pășesc mai departe. Cele trei lacuri îmi păreau trei bălți cu apă stătută. Dispăruseră arbuștii de leandru sădiți de o parte și de alta a lacurilor moarte. Dispăruse și stratul cu flori de sezon, dispuse într-un aranjament care încînta privirile vizitatorilor pe vremea copilăriei mele. Pășeam parcă într-un cimitir. Podoaba stațiunii, care era hotelul zidit în stil baroc, părea surpat. Măreția lui era vestejită de
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
nici un semn era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante cum furnicile vii ale morții și cum furnicile moarte ale vieții dansau un dans frenetic exagerat de bizar era în tăcerea sa sculpturală foarte tandră și foarte sinceră și foarte adevărată domnița poesie făcea rondul de majestate era dis-de-dimineață și eu eram epuizat de luptele de gherilă dintre bătrînul
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]