2,117 matches
-
istorie fantasmatică, totdeauna aceeași, despre aventura sa Într-un imobil subteran gigant, numit Centrul, unde un grup de savanți recrutați de pe toate meridianele mapamondului puneau la cale și duceau la Îndeplinire tot felul de misiuni destinate salvării omenirii de la pericole mortale ce emanau dinspre o planetă-mamă a Pământului nostru - În fine, o aglomerare stranie de elucubrații altfel incitante, dar, mai cu seamă, derutante, fiindcă, În măsura În care ascultătorul face abstracție de natura patologică a acestui tip de imaginație sau nu e În cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scârboase decât orice ființă aflată în căutarea perfecțiunii proprii începutului Timpurilor, cei doi ajunseră în fața clasei a VIII-a C. Aici totul părea a fi în regulă. Din spatele ușii închise nici un zgomot nu tulbura tăcerea îngrozitoare ce reprezenta efectul conflictului mortal latent ce trena, destul de evident, între cele două personaje de pe culoar. - De ce m-ai adus aici? își rosti Clossettino întrebarea, atât de dur și de corect gramatical, încât biata fată făcu pipi pe ea, udându-și ciorăpeii groși de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bolnăvicioase; după ce termină de strâns masa, privi speriată spre bufet, după care se plecă rapid spre Hirghe, spunându-i că și-a terminat tura și că așteaptă jos. Cu mâinile sprijinite de masă și strâmbându-se ca de o rană mortală la șira spinării, Hirghe încuviință cu aceeași silă lenevoasă. 3 După un sfert de oră, noi toți, Nelly, Zander, Mik și eu - eram adunați într-o cameră bine încălzită și cu mobilă în stil vechi în așteptarea lui Hirghe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sub puterea cocainei, este reacția chinuitoare, ireversibilă și înspăimântătoare pe care medicii o numesc depresie. Această reacție apărea imediat ce terminam de prizat ultima porție de cocaină. Ea dura mult timp, cam vreo trei-patru ore și se exprima printr-o tristețe mortală, o tristețe atât de întunecată, încât, deși eram conștient că peste câteva ore toate acestea se vor risipi, afectul meu refuza acest adevăr. Se știe doar că, cu cât un sentiment îl stăpânește mai puternic pe un om, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și s-a dovedit că am procedat corect. Sunt absolut sigur că, și de această dată, amenințarea era acolo. Foarte bine ai făcut. Nici acum nu a fost nimic diferit. Privi rea zeilor nu este benefică pentru noi. Dimpotrivă, e mortală. Cristian Toma o privi nedumerit. Nu-i venea să creadă că ea insista să-l convingă că pe Muntele Rău sălășluiesc zeii. Era o femeie cultă, profesoară, iar ei trăiau în secolul al XXI-lea. Am citit ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
satisfăcut, scoțîndu-și portofelul din piele. A numărat cei patruzeci de duros, care pe atunci Însemnau o avere, și mi i-a Întins. Eu m-am mărginit să refuz În tăcere. Barceló s-a Încruntat. — Vezi că lăcomia e un păcat mortal de necesitate, nu? a zis. Hai, șaizeci de duros și Îți deschizi un carnet de economii, că doar la vîrsta ta trebuie să te gîndești la viitor. Am refuzat din nou. Barceló i-a aruncat tatei o privire mînioasă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
este scăpat de sub control, acest schimb de obiecte devine, ca și schimbul de ostatici, o sursă de violență. Deseori, el este ritualizat prin obligația de a tăcea impusă participanților la schimb. O lecție pentru viitor: cuvântul poate deveni o armă mortală; târgul este periculos, dacă nu este echilibrat. în urmă cu 20 000 de ani, cele mai evoluate dintre aceste ultime primate, nomade și ele, se instalează în Orientul Mijlociu, o zonă cu un climat deosebit de propice acum. Aici, ele găsesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
eforturi, fără a uita, ah, fără a uita, capul blestemat al teniei, acela care se află ascuns oriunde, atâta timp cât nu-l descoperim în interiorul dezgustător al conspirației, atâta timp cât nu-l vom scoate la lumină, pentru a fi pedepsit așa cum merită, parazitul mortal va continua să-și reproducă inelele și să submineze forțele națiunii, dar ultima bătălie o vom câștiga noi, cuvântul meu și cuvântul dumneavoastră, astăzi și până la victoria finală, vor fi garanția acestei promisiuni. Hârșâindu-și scaunele, miniștrii se ridicară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la razele luminoase În funcție de variația sursei. Trebuia ca obiectul să stea Înaintea oglinzii pentru mai multe ore, În plină lumină și, Încetul cu Încetul, imaginea sa era capturată. - Dacă toate acestea ar fi adevărate, arta picturii ar primi o lovitură mortală, observă Dante. Cine știe ce părere ar fi avut prietenul său, Giotto. Dar putea fi aceasta misterioasa comoară atât de căutată? Până Într-acolo Încât se ucisese pentru obținerea ei? Totuși, Tinca dispăruse și el. - Arnolfo, ai jurat să păstrezi secretul asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dintr-o dată, privirea Îi căzu peste rănile meșterului, atât de asemănătoare cu cele de care pieriseră ceilalți. De ce un asasin? La toate cadavrele părea să se repete aceeași schemă, două lovituri aplicate aproape una de alta, dintre care numai una mortală. Dar dacă, de fapt, autorii acelei crime fuseseră doi? Doi oameni obișnuiți să lupte și să lovească Împreună, capabili să atace din două părți, fără ca victima să se mai poată apăra. Obișnuiți să Își Împartă moartea așa cum erau gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
elibereze. Însă frica Îi Încetini mișcările, făcându-le confuze. Astfel, se mărginea să tragă ca un animal pus la jug, sigur că În clipa următoare avea să simtă din nou mușcătura fierului. Iar de data asta rana avea să fie mortală. Însă, deodată, simți cum forța care Îl reținea cedează, ca și când mâna dușmanului s-ar fi deschis larg. Mânat de elan, se clătină, făcând câțiva pași În față, Înainte să se Împiedice și să cadă. Ajuns la pământ, se răsuci convulsiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întrezăreau pe sus. După toate nici o căpetenie nu coordona focul, fiecare părea să tragă după bunul plac. Râsete și comentarii deocheate făceau atmosfera și mai ireală, ca și când În curs de desfășurare ar fi fost o farsă macabră, nu un asalt mortal. Prima salvă, executată fără prea mare precizie, lovise În gol. Multe săgeți zburaseră pe deasupra turnului, pierzându-se, altele loviseră În ziduri, răspândind schije de cărămidă și praf. Oamenii se apucară să Își reîncarce arbaletele, printre strigăte de surescitare. Genovezii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
liste de titluri cu ușurința unui vânzător de la Brentano’s. D’Invilliers a fost parțial păcălit și total Încântat. Fără să poarte nimănui pică, aproape că hotărâse că Princeton consta În parte din filistini mumificați și În parte din plicticoși mortali și că a da peste o persoană În stare să rostească numele lui Keats fără să se bâlbâie, dar care, evident, se spăla și pe mâini, era un eveniment. — Ai citit Oscar Wilde? a Întrebat el. — Nu. Cine a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
meditații și trebuie să studieze pe parcursul trimestrului, de ei mi-e milă, Îl anunțase el pe Amory Într-o zi, cu o camaraderie vlăguită, exprimată prin felul cum Îi atârna țigara pe buzele palide. Pentru mine ar fi o plictiseală mortală, există atâtea altele de făcut la New York În timpul semestrului. Oricum, presupun că habar n-au ce pierd. Atitudinea domnului McDowell degaja o asemenea impresie de cumetrie, Încât Amory aproape că-l Îmbrâncise prin geamul deschis când rostise cuvintele respective. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale unui fluviu. Când și-a revenit În simțiri, și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea să fie alături de oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A zăcut așa, nemișcat, fără să-și dea seama de trecerea timpului. Simțea cum i se reliefează venele fierbinți pe frunte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de apă scânteia, parcă, o lumină transcendentă, căci răsărise luna, iar furtuna se refugiase În partea de vest a statului Maryland. Când brațul lui Eleanor l-a atins pe al său, Amory a simțit cum Îi Îngheață palmele de frica mortală că ar putea pierde penelul de umbră cu care imaginația sa o picta În ipostaze minunate. O privea cu coada ochiului, cum proceda Întotdeauna când se plimba cu ea - era un regal și o nebunie și ar fi dorit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după aceea, Rainer se întoarce la locuința părintească, unde - în tot timpul ăsta - mama lui a zăcut cu patruzeci de răni grave pe corp și nenumărate alte răni de gravitate medie, unde sora lui are douăzeci și șase de răni mortale provocate de un obiect ascuțit, fără a mai pune la socoteală rănile mai mici, și unde tata putrezește și el, făcut terci, în lada țărănească din lemn sculptat. În total, cele trei persoane prezintă peste optzeci de lovituri de topor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În acest capăt, lângă Muzeul Botanic și Institutul de Fiziologie Planzen, locuia Frau Hildegard Steininger cu cei doi copii ai săi, Emmeline, în vârstă de 14 ani, și Paul, de 10 ani. Herr Steininger, victimă a unui accident de mașină mortal, fusese un funcționar bancar strălucit la Privat Kommerz și genul care era asigurat până în vârful părului, lăsându-și văduva tânără într-un confortabil apartament de șase camere de pe Lepsius Strasse. Aflat la ultimul etaj al unei clădiri cu patru niveluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
medicilor, și nimănui altuia. • Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și bună stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență. Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu avortiv. • Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața. Nu voi opera piatra
JURĂMÂNTUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363851_a_365180]
-
și îndrăgostit Costel Zăgan, Ode gingașe * Te iubesc: cartea de vizită a îndrăgostiților. aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Sublim Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbușim monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele * Dragostea e un salt mortal între două suflete! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Surpriza absolutului Îți mai amintești iubito Prima noastră noapte de dragoste Din delicatețe însă Nimeni n-a murit Costel Zăgan, Ode gingașe * Cea mai concludentă "amprentă" a iubirii este însăși iubirea
DESPRE IUBIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363950_a_365279]
-
care își ispășeau pedeapsa, mutând stereotip, fără nici un rost, nisipul dintr-o parte în alta ... Monotonia, constând în executarea unui gest inutil, repetitiv, fără plăcere, poate ucide ființa. Un romancier american spunea: „Feriți-vă de monotonie, este mama tuturor păcatelor mortale”. Cioran mai afirma - și pe unii i-a speriat formularea - că „Munca este un blestem”. Cu adevărat, munca este blestemul divinității, fiindcă omul ar fi putut trăi și altfel, fără efortul de a-și produce cele necesare; Dumnezeu ar fi
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]
-
mai bună poziție din punctul de vedere a lui Hasim din Rekem care îi ,,ura” și el pe romani, însă ansamblul de forțe care se desfășurau în acea parte de lume nu era de ajuns pentru a da o lovitură mortală Romei în răsăritul imperiului, iar dacă el recomandase șeicilor prudență, o făcea doar pentru că conjunctura acestor forțe nu era favorabilă Yemenului într-o intervenție de genul acela. Și din această cauză Hasim din Rekem nu plecase din Yemen până ce nu
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
când se făcea inventarul celor trei creații, Tudor George era, inevitabil, primul care termina tema dată, Pâcă, inevitabil, al doilea, iar eu, inevitabil, ultimul. Motiv care m-a împins în nezdruncinata mea ambiție de a scrie o suită de „Sonete mortale”, dedicate prietenilor mei cei mai dragi și, pentru a nu rămâne în afara genului, mi-am autodedicat propriul sonet. Iată-l: „S-a dus poetul meșter în sonete/ Lăsându-vă pe voi să trageți greul/ Venise timpul să scoată mardeiul/ Ca să
THEODOR RĂPAN de GEORGE ASTALOŞ în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364112_a_365441]
-
comision baban o câteva tone de vaccin și i se mucegăiau în cămară. Ca să nu mai vorbim că unii, dintre cei care nu puseseră botul la afacere, băgau niște strâmbe de toată frumusețea vorbind despre efectele nocive ale vaccinului. Unele mortale pe timp scurt și deosebit de grave pe timp mediu și lung. Dar cum poporul este vestit pentru vigilența și înțelepciunea sa, își băga picioarele în tratament susținând sus și tare experiența sa milenară. Adică aia bazată pe usturoi, rachiu, lebăr
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364202_a_365531]
-
lac ce-și împart prada! http://www.youtube.com/watch?v=YDsgPdFq22A - Intrase prin toate scorburile din mal. Dar acum vidra rămăsese prinsă între plasele de pescar, multe de sârmă și cu diverse ascuțișuri. Ieșirea din această capcană putea fi mortală. Îi plăceau peștii, noaptea veneau mai spre mal. Nu știa că pescarii întinseseră tot felul de capcane. Mai fusese prinsă în plase și avea urme în blana ei, odată era să fie ucisă, dar scăpase la timp. Acum ar avea
VIDRA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363187_a_364516]