2,389 matches
-
împodobite, la fel ca la Granada, cu plăci de faianță. — Acolo, pe câmpia străbătută de ued1, este inima orașului. La stânga, malul Andaluzilor, întemeiat cu secole în urmă de pribegi din Córdoba; la dreapta, malul celor din Kairouan, având în mijloc moscheea și școala Karauiyinilor, clădirea aceea mare cu olane verzi, unde, cu voia Domnului, vei primi învățătura înțelepților ulema. N-am ascultat decât în treacăt aceste savante explicații, căci ceea ce mi-a atras îndeosebi privirea a fost spectacolul acoperișurilor: în după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suveranul le dădea voie să facă ce voiau. E adevărat că, în orice război, ordinea și dezordinea sunt complice. Ca să fim siguri că nu ne vom pomeni într-unul dintre acele locuri rău famate, trebuia să căutăm un han în preajma moscheii Karauiyinilor. Acolo poposesc neguțătorii bogați aflați în trecere. Deși prețul camerelor este mai ridicat decât în alte părți, aceste locuri nu sunt niciodată goale; clienții le năpădesc cu caravane întregi. În seara sosirii noastre, am avut parte de mult noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și întrerupă căutarea. Dar, pentru vizita următoare, ea se arătă mult mai precaută în alegerea ghicitorului. Astfel, ne-am dus tustrei, câteva săptămâni mai târziu, la un om foarte respectat din oraș, un librar-astrolog care avea prăvălie în vecinătatea Marii Moschei a Karauiyinilor. Ne-a primit la catul de sus, într-o încăpere care nu avea drept mobilier decât niște cărți înșirate pe rafturi de-a lungul pereților și o rogojină pe jos, și a ținut să ne precizeze încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rost să mă lase toată ziua acasă în compania femeilor. Aș putea să mă moleșesc, bărbăția mea ar putea avea de suferit. Veniră să-mi explice acest lucru unul după altul și mă însoțiră amândoi, solemn, într-o dimineață, la moscheea din cartier. Învățătorul, un tânăr șeic purtând turban și având o barbă aproape blondă, mă puse să recit Fatiha, prima surată din Carte. Am făcut-o fără să dau greș, fără urmă de șovăială. Se arătă mulțumit: — Rostirea lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
elev venea la școală îmbrăcat cum dorea, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să poarte straie luxoase, din mătase sau brodate, în afară de anumite ocazii. Oricum, fiii prinților și ai mai-marilor din regat nu veneau la școlile de pe lângă moschei. Ei căpătau acasă învățătură de la un șeic. Cu această singură excepție, erau la școală băieți de diverse condiții, fii de cadii, de notari, de ofițeri, de funcționari regali sau municipali, de prăvăliași și de meșteșugari; chiar și câțiva fii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sărutare. Și abia după ce gloata s-a împrăștiat, ne-am reluat și noi preumblarea. Piața Miracolelor era la răscrucea mai multor ulițe foarte umblate. Una dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri; o a treia era plină de hățuri, șei și chingi; cea de a patra era pentru noi un loc de trecere consacrat. Acolo se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nevoiți să scoată spadele din teacă spre a-și croi drum. Dar incidentele s-au ținut lanț mai cu seamă la Albaicin. Nu departe de fosta noastră casă, o biserică nou construită a fost incendiată. În chip de represalii, două moschei au fost devalizate. Oricui îi sărea ușor muștarul din pricina credinței. Într-o zi s-a aflat că Hamed murise în temniță, ca urmare a chinurilor la care fusese supus de inchizitori. Refuzase până la capăt convertirea, mulțumindu-se să amintească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ciudată senzație, mă temeam pentru ea, o învăluiam cu privirea într-o afecțiune neașteptată. Mi se părea că o pândește o primejdie. La jumătatea drumului dintre Fès și Meknès, am poposit pentru a înnopta într-un sat numit Rușinea. Imamul moscheii din locul cu pricina ne-a oferit găzduire în schimbul unei pomeni pentru orfanii de care se ocupa. Era un om fără prea mare știință de carte, dar foarte amabil, și n-a șovăit să ne explice de ce avea satul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceasta nu este din pricina năravului de nevindecat al locuitorilor săi, ci mai degrabă din cauza groazei de nedescris pe care am resimțit-o acolo. Imamul ne primise foarte corect și ne oferise ca loc de dormit o colibă din lemn în preajma moscheii, având alături un țarc pentru animale. Warda și cu Mariam s-au culcat înăuntru; tatăl meu și cu mine am preferat să dormim pe acoperiș, unde puteam profita de răcoare pe timpul nopții de vară. Așadar acolo ne găseam când, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea să fie cel dintâi printre cetățenii de vază din Fès, mândria granadinilor, un apropiat al sultanului, un binefăcător al școlilor și al moscheilor... Ca să pecetluim înțelegerea, urmă Zeruali, ce poate fi mai bun decât o alianță de sânge? N-ai o fată de măritat? Pe loc, Mohamed îi făgădui comanditarului său mâna lui Mariam. Cu totul din întâmplare am aflat, câteva zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai grav. Harun scotocise de minune după informații săptămână după săptămână, dar, în ciuda frecventelor mele rugăminți, refuzase să-mi dezvăluie fie și cel mai mărunt indiciu înainte de a-și fi terminat cercetarea. În ziua aceea venise să mă aștepte în fața moscheii Karauiyinilor. Aveam ore de la ceasul al treilea la ceasul al cincilea al dimineții, cu un învățat sirian aflat în vizită la Fès. Harun își abandonase studiile și purta deja haina scurtă și murdară de pământ a hamalilor; trebuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rivală, pentru ca nefericita să fie sugrumată. Eunucii lui Zeruali fac apoi totul ca această crimă să treacă drept înec, cădere sau acces violent de gâlci. Cel puțin trei femei au murit deja în împrejurări suspecte. Ne tot învârteam pe sub arcadele moscheii, pe care le luminau nenumărate lămpi cu ulei. În cele din urmă Harun a tăcut, așteptându-mi reacția. Eram prea covârșit ca să mai pot scoate măcar un sunet. Știam desigur că omul căruia îi fusese făgăduită sora mea era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doua zi, șeicul părea vindecat. Oamenii i-au văzut turbanul circulând febril prin bazare, agitându-se pe sub porți, după care se pierdu într-un hammam. În vinerea următoare, la ceasul când îmbulzeala era cea mai mare, a luat cuvântul în moscheea sa obișnuită, cea mai frecventată de emigranții andaluzi. În modul cel mai nevinovat din lume, a început să povestească „viața exemplară a unui om foarte respectat pe care n-am să-l numesc“, evocând banditismul, jaful, dezmățul, cu aluzii atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orașului, și niște terenuri vaste unde se jura că va produce cei mai buni struguri și cele mai minunate smochine din tot regatul; îl mai bănuiam și că voia să obțină propriul său vin, deși muntele ținea de domeniul Marii Moschei. Proiecte, desigur, mai modeste decât cultura mătăsii; măcar nu-l puneau pe tata în slujba unui bandit precum Zeruali. De acesta nu mai auzisem nimic de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate, potrivit orarului de vară, iar restul zilei la colegiul cel mai celebru din Fès, medersa Bu-Inania; dormeam în pauze, un pic în zori, un pic după-amiaza; inactivitatea mi-era nesuferită, odihna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în legătură cu ascendența pe care o revendica Șchiopul. O părere ce nu putea fi trecută prea ușor cu vederea, căci acest profesor era cel mai celebru din colegiu și mai și obținuse de curând privilegiul de a rosti predica săptămânală în Moscheea cea Mare. Pe moment, Ahmed n-a răspuns, mulțumindu-se să adreseze un surâs enigmatic studenților, care îl întrebau din priviri. În vinerea următoare, întreaga clasă a mers să-l asculte pe predicator. Abia rostise acesta primele cuvinte că Șchiopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întemeiat de însuși Alexandru cel Mare, că strada principală era lungă cât s-o parcurgi într-o jumătate de zi de mers pe jos, că fiecare dintre case era înconjurată de o grădină și de o livadă, că avea minunate moschei și renumite mederse. Din zidurile ei, odinioară atât de semețe, n-au mai rămas decât bucăți pe jumătate năruite și năpădite de iarbă și de mușchi. Din locuitori, n-au mai rămas decât clanuri vrăjmașe, instalate fiecare cu propriul șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de soldați trimiși de seniorul orașului. Cum era prea târziu pentru a mai putea fi primiți la palat, am fost conduși spre locuințele care fuseseră prevăzute pentru noi, fiecare potrivit rangului. Unchiul meu a fost instalat într-o casă din apropierea moscheii; eu am avut drept la o încăpere mare care dădea spre o piață plină de mișcare, dar care acum începea să se golească. Seara, după o baie și o cină ușoară, am chemat-o pe Hiba, cu îngăduința lui Khâli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scump decât la Fès. Pentru tranzacții, nu se folosește monedă bătută, ci bucăți de aur curat; pentru plățile mici se folosesc melcișori cauris, niște scoici provenind din Persia sau din India. Îmi petreceam zilele preumblându-mă printre tarabele din suk, vizitând moscheile, străduindu-mă să stau de vorbă cu orice persoană care știa câteva vorbe în arabă și notând uneori seara, în camera mea, cele observate, sub privirea admirativă a Hibei. Caravana noastră trebuia să rămână o săptămână la Tombuctu, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poate că voi avea vreo veste să-i dau. În săptămânile care au urmat, mi-am reluat câteva cursuri la școală, la medersa Bu-Inania. Mi s-a cerut să-mi povestesc călătoria în fața colegilor și să le descriu îndeosebi anumite moschei pe care le văzusem în ținutul negrilor, cât și mormintele unor sfinți pe care le putusem vizita. Cum îmi făcusem însemnări precise, am putut vorbi vreme de două ceasuri încheiate, iar profesorul a fost încântat. M-a poftit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se goleau - înainte de a ne opri în fața Marii Moschei, unde câțiva prieteni ne stropiseră cu apă de trandafiri. La acest punct al parcursului, cel mai vârstnic dintre cumnații mei, care îl înlocuia pe unchiu-meu la ceremonie, îmi șușotise că pentru mine sosise momentul să plec. Îl îmbrățișasem, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de dinari, o comoară apărată de vreo cincizeci de gărzi înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce era menit să le taie avântul bandiților care mișunau pe drumuri. De trei ori m-am oprit, în fața medersei Bu-Inania, în curtea moscheii andaluzilor, apoi pe ulița Olarilor, în vecinătatea zidului, ca să azvârl câțiva pumni de monezi de aur, primind în schimb laude și ovații. Punând la cale o asemenea paradă, îmi asumam niște riscuri. O vorbă răuvoitoare strecurată la urechea șefului cancelariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măgari care îmi oferi un animal falnic, împodobit cu o frumoasă cuvertură, și-mi lăsă și un slujitor care să aibă grijă de mine, în persoana unui băiețandru. Călare astfel pe măgar, am dat ocol orașului, poposind îndeosebi la celebra moschee Amr și la bazarul cu țesături, înainte de a mă îndrepta spre noul Cairo de unde m-am întors acasă cu capul zumzăind. De atunci înainte, plimbarea asta avea să fie zilnică, mai mult sau mai puțin lungă, după starea de spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
le dădu de pomană câte două monede de o jumătate de fadda fiecare, ceea ce însemna o cheltuială totală de patru sute de dinari. Mai puse de asemenea să se împartă trei mii de dinari săracilor, mai ales celor care locuiau la moscheea al-Azhar și la monumentele mortuare de la Karafa. În urma acestor măsuri, Kansoh îi chemă iarăși pe cadii și le ceru să ia măsuri pentru ca în toate moscheile din țară să fie înălțate rugi fierbinți spre tămăduirea ochiului august. Doar trei magistrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se împartă trei mii de dinari săracilor, mai ales celor care locuiau la moscheea al-Azhar și la monumentele mortuare de la Karafa. În urma acestor măsuri, Kansoh îi chemă iarăși pe cadii și le ceru să ia măsuri pentru ca în toate moscheile din țară să fie înălțate rugi fierbinți spre tămăduirea ochiului august. Doar trei magistrați au putut răspunde apelului: al patrulea, cadiul malekit, trebuia să-și îngroape în ziua aceea doi dintre copiii săi mai mici, victime ale ciumei. Dacă sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]