679 matches
-
are de câștigat ? Mă uit la lucrurile pe care mi le-am notat și la săgeți. Doi frați. Milioane de lire transferate între bănci și companii. Gândește-te. Gândește-te. Cu un mic țipăt de frustrare, rup foaia și o mototolesc. Ia-o de la capăt. Pune totul în ordine logică. Glazerbrooks a încasat banii. Third Union Bank și-a pierdut banii. BLLC Holdings a sărit în față la coadă... Bat darabana nervoasă pe foaie cu creionul. Și ce dacă ? Nu primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta se deschide și în fanta verticală de lumină apare o siluetă care îl poftește înăuntru. Pascal pășește peste prag cu tabloul la subsuoară. E destul de mare și degetele au mototolit hârtia cu care e învelit. Femeia care i-a deschis și l-a poftit înăuntru să tot aibă vreo patruzeci de ani. Cercetătoare la Muzeul Țăranului Român, poartă părul strâns, haine brodate, machiaj discret. Păcat, se gândește Pascal, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul mesei, înfipt într-un suport de inox, un carton galben. Cu litere mari, roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor!“ Încercase să completeze până atunci mai multe formulare. Le mototolise nemulțumită pe toate. Privea acum îngândurată un altul, neînceput. Se juca cu un pix verde, un „West Point“, demodat, metalic, butucănos, cu biluță, ieșit din uz încă dinainte de evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de dedesubtul mesei directorului de scenă. Philip Cantley îl aștepta pe Ben să termine de vorbit cu mine, ca un leu în cușcă. Părea agitat, n-avea stare, aruncând priviri în stânga și în dreapta, până și fularul de la gâtul lui era mototolit. Trecând pe lângă ei ca să cobor în atelier, mă țintui cu o privire goală, care părea să treacă prin mine. Încă mai semăna cu un vampir. Numai că acum părea că-i cam crăpa buza după ceva sânge. Capitolul unsprezecetc "Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sărit în picioare îngrijorat. Cărțile s-au prăbușit pe podea. —Ești bine? Ce întrebare cretină. Femeia n-ar fi hohotit în văzul lumii într-o librărie dacă ar fi fost bine. Poftim. Ia asta. Hugo i-a întins o grămăjoară mototolită de material, care fusese cândva o batistă cu monogramă foarte șic. I-o făcuse cadou Amanda. E curată, a adăugat el. De-acum se prinsese cum funcționa mașina de spălat. Dar faza cu călcatul era încă la anilumină de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acela că Jake părea să-și regrete gesturile în mod sincer. Era pentru prima dată când Alice îl auzise cerându-și scuze sau recunoscând că a greșit. A fost o prostie din partea mea. Știu, gemuse Jake, în vreme ce chipul i se mototolise din cauza regretelor. Dar chiar n-am crezut că prezervativul e găurit. Sincer, nu-l folosisem de prea multe ori înainte. Alice a tresărit. Jake a încercat o altă tactică. Și sigur că drepturile tale umane sunt mai importante decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care sunt folosite acum pentru blugi. Alice s-a încruntat. —Cum? Nu înțeleg? Jake a scotocit în buzunar. —Nici eu n-am înțeles la început, când am găsit chestia asta, a mârâit el, fluturând pe sub nasul lui Alice o bucată mototolită de material din bumbac alb. Alice s-a holbat la el. Mai întâi a fost nedumerită, apoi, recunoscând obiectul, inima a început să-i bată de să-i sară din piept. Era batista pe care Hugo i-o împrumutase când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și pantofii. — Ce dracu’ vrei? i-a șuierat el. A văzut că femeia arăta agitată. — Ăăă... ce mai faci? l-a întrebat ea. Arăți, ăăă... — Groaznic? a ajutat-o Hugo sarcastic, conștient de ochii roșii și obosiți și de hainele mototolite de pe el. Și-a trecut o mână prin păr; șuvițele îi erau mai încâlcite decât își dăduse seama. Nici el nu mai ținea minte câte zile trecuseră de când nu se mai pieptănase. Trebuia să-și mai ridice standardele. Aspectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de ultimul pai. Lovea apa sărată cu putere dar avea senzația că nu înaintează nici măcar un milimetru. Simți cum mișcările brațelor devin din ce în ce mai lente, iar marea se făcu lăptoasă, căpătă consistență și gust de smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o masă, în localul preferat, și să asculte smooth jazz în timp ce bea cel puțin trei phare cu vin. Roșu... Un Magician care fluiera vesel, în spatele Detectivului, coborând fiecare treaptă aproape țopăind, excitat la gândul că niciun scenariu nu poate fi mototolit și aruncat la coș, spre eliberarea definitivă a personajelor. Același Magician, în mijlocul bulevardului, privind sceptic în urma unui Scriitor care se grăbea către întâlnirea cu o Lucie a viselor sale. Mașinile treceau pe lângă el, într-o parte și în cealaltă, fără ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ai observant. Cum ai dormit? Pardon, cum ai trăit? Înregistră același zâmbet provocator și dădu să se repeadă, cu capul înainte. Îl cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura, doar ai scris, la un moment dat, și despre așa ceva. Să nu uiți săpunul, e păcat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lui George despre cele întâmplate și tatălui ei cum să-i spună despre avort. Trebuia să lupte cu ea însăși, să iasă din starea aceasta, să poată scrie scrisoarea. Nici ea nu mai știa de câte ori începuse să-i scrie și mototolea hârtia, o băga în sobă, să ardă, să nu lase urme. În sfârșit, a treia zi reuși să închege câteva fraze prin care îi povesti cum a avortat, de fapt, tot ce se întâmplase. Coborî ziua următoare la bucătărie, se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
acest om și ce căuta el la miezul nopții Într-o cameră de hotel unde nici măcar eu nu știusem până În acea dimineață că voi dormi peste noapte ? — Dacă nu s-ar fi dus totul de râpă, strigă deodată Teo Haiduc, mototolind frunza și aruncând-o pe covor. Nu e nevoie decât de foarte puțin pentru ca totul să se ducă de râpă. o singură adiere de praf amestecat cu sânge, o adiere pe care ai simțit-o de zeci de ori În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Tocmai asta trebuie să Înțelegi : ajutându-mă pe mine, te ajuți În același timp pe tine. Eu sunt șansa ta În aceeași măsură În care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind În timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții Îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese În jos pe bărbie. — Dar nu știu cum să te ajut. — Și dacă Îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acest om și ce căuta el la miezul nopții într-o cameră de hotel unde nici măcar eu nu știusem până în acea dimineață că voi dormi peste noapte ? — Dacă nu s-ar fi dus totul de râpă, strigă deodată Teo Haiduc, mototolind frunza și aruncând-o pe covor. Nu e nevoie decât de foarte puțin pentru ca totul să se ducă de râpă. o singură adiere de praf amestecat cu sânge, o adiere pe care ai simțit-o de zeci de ori în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Tocmai asta trebuie să înțelegi : ajutându-mă pe mine, te ajuți în același timp pe tine. Eu sunt șansa ta în aceeași măsură în care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind în timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese în jos pe bărbie. Dar nu știu cum să te ajut. Și dacă îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
maniere. Unele trăznite, de exemplu, nici măcar nu-ți răspund la salut. Băiatul îi mai insinuă un ocol și se depărtă gânditor, peste drum, către Casa Centrală a Armatei, să-și cumpere ziarul. "Ăsta nu e ziar!" hotărî Celestin și-l mototoli. Era un număr de ziar compus din nu mai puțin de 19 fotografii ale unui personaj croit să viziteze uzine și fabrici. Cum le prindea plimbîndu-se singure pe afară, le cuprindea capul între genunchi, ca la curcani, le căsca pliscul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-o mână și c-un picior afară. ...Tipul care supraveghează ușile m-a rugat să trag steagul înăuntru. Eu i-am strigat că sânt în general, de acord. Numai să deschidă o dată, în mă-sa, porțile alea, că mă mototoliseră de tot și nu mai reușeam să respir... ...Le-au deschis. Și-am năvălit în aglomerația dinăuntru, cu atâta înflăcărare că nu numai c-am izbutit să nu mă mai prindă ușa aia grețoasă, ba chiar am reușit să-mi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am gândit, și eu am putut să mă dezbrac în fața unei asemenea femei vreme de șase ani. M-a văzut dezbrăcat! Cum de putea să existe pe lume o alifie care să-ți ia femeia de sub ochi, să ți-o mototolească și apoi, oriunde ți-ai arunca privirile asupra ei, să găsești că ți-a lăsat ceva stricat??... Femeia aceasta, căreia încă nu puteam să mă opresc să-i spun Dina, și-a pierdut mințile și m-a dat peste cap
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Laur pleacă mai departe, o umbră pândește de peun balcon, ridică privirea însă ea se retrage iute spune în minte: - Mulțumesc, dragă vecină, pentru discreție! Intră în casă își încălzește apa și se spală de transpirație. Pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuie clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta, se întreabă râzând: - Dar cum or arăta fustița, bluza și< chiloțeii ei? Pune detergentul, le
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dumneata! îndreaptă umerii, ce-ai dus crucea la înmormîntarea lui tata? El, ca pe jar. Negustorul nu mai prididea aducând alte costume. Nimeriră unul. Era cam strâmt, dar mergea. Când auzi prețul, i se strânse inima: - Cum, atâția bani? Jupânul mototoli pantalonii. - Stofă bună, domnule! Ce, crezi că magazinul meu are lucruri de două parale? Tot femeia se tocmi: - Mai lași dumneata. Sîntem oameni săraci. - Cum o să mai las? Ce marfă! Ți-e mai mare dragul să ai așa ceva pe tine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parale, guralivi, puși pe petrecere și pe risipit. Veneau cu niște muieri grase, nădușite, călcând prost în pantofii noi, de lac, cu tocuri scunde, după moda timpului, în rochii de batir sau de mătase neagră tivite cu stric, ce se mototoleau la căldură, cu mărgele colorate, de sticlă, pe gâturile groase, cu ochii pe bărbații lor, care soseau aghesmuiți, cu limba ascuțită, gata să le sară țandăra și să se supere. Aici se desfăceau case, se înnodau iubiri și-și pierdea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la neveste, ei le băteau, ei le iubeau! Treceau Grivița, ținîndu-se de mână, cu copiii alături, privind galantarele negustorilor. Ocoleau halta trenurilor și mergeau în alte 318 cartiere, la nași sau la fini. Îi apuca noaptea de vorbă. Hainele se mototoleau de căldură pe ei, se desfăceau la gât încinși de zăpușeală și porneau înapoi. Lunea se sculau devreme și plecau la muncă, tot osteniți. Unora le crescuseră băieții. Îi însurau. Se ridicau și fetele de măritat. Le rămăseseră rochiile scurte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care se ivi tocmai atunci în fereastră, ridicând cu mâna lui cea fină bărbia cea rotundă a fetei. Ea cercă a surâde, dar atât de dureros și atât de îngrijit... - Arată!... El îi desfăcu cu o dulce silă scrisoarea cea mototolită din mâni... se uită pe ea, și fața lui se adânci din ce în ce. Ajunse la semnătură. - De la cine ai căpătat tu scrisoarea asta, unde locuiește omul acesta? Lacrimile o inundară și ea se aruncă suspinând la gâtul tătîne-său
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Tommaso îi întrezărea prin ușa dată de peretele localului își schimbaseră treptat culoare, devenind negricioși; se prevestea ploaie, așa că se cuvenea să lase locul acela călduț și să se-ndrepte spre Paris. Verifică dacă în desagă nu se udaseră sau mototoliseră scrisorile de recomandare pe care prieteni sus-puși i le dăduseră pentru orice eventualitate. Trebuia neapărat să treacă pe la Gassendi 56, era o scrisoare și pentru el. O luă spre Aix-eu-Province. Drumul se îngusta în vreme ce, de o parte și de alta
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]