684 matches
-
numai tot ce este ea și tot ce face ea, ci și rochiile ei (mai ales rochiile ei!), mantila ei, galoșii ei mici, adorabili, și săculețul ei, din care am scos într-un moment, când era în altă odaie, batista mototolită de mâinile ei și am respirat-o! De câtăva vreme, pe lângă vocea ei obișnuită, înceată și uneori parcă înăbușită, Adela are în unele momente o altă voce, tare, sonoră, categorică, o voce de grande-dame, pe care nu ai recunoaște-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acest om și ce căuta el la miezul nopții într-o cameră de hotel unde nici măcar eu nu știusem până în acea dimineață că voi dormi peste noapte ? — Dacă nu s-ar fi dus totul de râpă, strigă deodată Teo Haiduc, mototolind frunza și aruncând-o pe covor. Nu e nevoie decât de foarte puțin pentru ca totul să se ducă de râpă. o singură adiere de praf amestecat cu sânge, o adiere pe care ai simțit-o de zeci de ori în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Tocmai asta trebuie să înțelegi : ajutându-mă pe mine, te ajuți în același timp pe tine. Eu sunt șansa ta în aceeași măsură în care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind în timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese în jos pe bărbie. Dar nu știu cum să te ajut. Și dacă îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
părintele Mike stând pe scaunele negre, de fier. Părintele Mike o ținea pe mama de mână, cu fața lui bărboasă aplecată spre ea, și Îi vorbea duios, uitându-se În ochii ei. Mama mea părea că plânsese. Avea un șervețel mototolit În mână. ― Callie a adus ice tea, anunță mătușa Zo când ieși. Și eu am adus tăria. Dar apoi văzu cum se uita părintele Mike la mama și tăcu. Mama se ridică, roșind. ― Iau eu tăria, Zo. Toată lumea râse nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capul ca să nu inhaleze vaporii lichidului galben-brun, își turnă și pe rochie. "Asta-i tot", strigă. "Tot, tot!" Îi venea să verse și chiar vomă într-un colț de odaie. Dar reuși să-și păstreze pentru încă un timp luciditatea. Mototoli un ziar de pe jos și se urcă, strecurîndu-se pe sub covorul făcut sul, pe capacul pianinei, culcușindu-se în stratul gros de haine parfumate. Aprinse cu bricheta ghemotocul de ziar și-l aruncă dedesubt, pe podea, între pianină și sofa. Când auzi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care n-am putut încă pune mâna, arcul tălpii , călcâiul, gleznele strânse, pulpa, genunchii, genunchii ei...Jocul lor rafinat o dată cu fiecare mișcare... Și mai sus, acolo unde încep secretele!...M- am jucat mult cu cirapii Daniei, îi mângâiam, îi mototoleam, îi lăsam întinși în întregime, ca să construiască piciorul tot, iar mătasea curgea ca o apă printre degetele mele; îi auzeam susurul.” Construcția aceasta metonimică are dezavantajul că elimină iubita. În lipsa Daniei, care vorbește la telefon cu mama ei, Sandu se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
camera ei, se trântise pe pat, își vârâse degetele în urechi și, multă vreme încă, o mai lăsase pe Muti să o strige. Stă cu spatele la pendulă, ca să nu se panicheze, dar îi numără bătăile automat, strângându-și nervoasă buzele subțiri, mototolind între degete cartonașul. Printre sunetele rotunde, care urmează unul pe altul insuportabil de egal, de negrăbit, se strecoară fâșâitul subțire al respirației sale precipitate. Și, în sfârșit, brusc, liniște. Atât de liniște, încât se aude boazeria casei trosnind și se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decât pentru vinile lui. Dar cel puțin știe că este liber. Cel puțin călătorește. Cel puțin are ceea ce aici nici după o viață n-ar fi reușit. Dar, cel puțin... Aruncă dintr-odată cartonașul în scrumieră - de-atâta timp îl mototolește ca o caraghioasă în mână. Se întoarce, se uită cu atenție la pendulă. Este aproape sigur că astăzi n-are să mai aibă timp să iasă. Nu că ar fi avut cine știe ce de făcut, singurul program al zilei, cununia religioasă a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-te spre ce băteau vorbele ei. Ai vrut apoi s-o convingi să părăsească scaunul de pai împletit, ai avertizat-o că este șubred și că un picior abia i l-ai încleiat. Ea nu a dat nicio atenție, își mototolea nervoasă mănușile, poate nu era speriată, dar rațiunea îi arăta că într-o asemenea situație ar trebui să fie. Posibil să mai fi văzut camere de holtei, și nu a ta să fi fost prima. Să nu ne facem iluzii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-i dispară din oboseala zilei. Ar vrea și să-și mai facă o cafea, dar se teme să nu întîrzie. Se îmbracă, își ia geanta și coboară la recepție. Achită camera, apoi ia chitanța în mîna dreaptă și-o mototolește între degete, în timp ce, pășind încet, aparent indiferent, ochii lui caută cu interes peste sala braseriei. La o masă, fata cu ochelari ține haina de blană pe umeri și fumează. Mihai și-o amintește intrînd în camera de la hotel ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
decît depoziția unui singur martor, chiar dacă este vorba de un martor excelent, cum este cazul sergentului Exley, erou de război decorat“. RÎndurile tipărite jucau prin fața ochilor lui Bud, care spuse: — De ce ? De ce ai făcut asta pentru mine? Și cum? Smith mototoli ziarul. — Flăcău, am nevoie de tine pentru o Însărcinare nouă, pentru care Parker mi-a dat undă verde. Este ceva serios, pe lîngă Biroul de Omucideri. Îi vom spune „Detașamentul de Supraveghere“ - un nume anost, dar cu o misiune căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
șterse fața lui Vincennes. Karen se agita cu niște batiste de hîrtie. Ed verifică biletul lui Fisk: „A sunat Inez Soto. Nici o info despre afacerile cu $ ale lui R.D. R.D. pasibil de anchetă??? A fost foarte criptică. D.W.“ Ed mototoli hîrtia și o aruncă. Vincennes s-a dus acolo ca mielul la tăiere În timp ce el se zbenguia cu Lynn. Cineva l-a omorît pe Patchett și i-a lăsat pe amîndoi pradă pîrjolului. Să ardă ca Exley, tatăl și fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a venit să mă vadă În camera mea și mi-a făgăduit c-o să te trimită cu Carlos să-mi faci cîte o vizită“. Apoi automobilul se puse În mișcare și ea izbucni În hohote de plîns. Scoase o batistă mototolită dintr-o poșetă Îngrozitoare și o duse la ochi ca și cum ar fi vrut să-și ascundă fața În ea. Mașina ajunse În dreptul grilajului de la poarta palatului, străbătu aleea și o luă În jos pe bulevardul Salaverry. Vilma plîngea În hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dumneata să nu faci nimic. Prietenul dumitale, al treilea om, FRdT Tocmai Începeam să recitesc biletul cînd cineva bătu În ușa toaletei. — Se poate? Întrebă un glas necunoscut. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Neștiind ce altceva să fac, am mototolit hîrtia și am Înghițit-o. Am tras apa și am profitat de huruitul țevilor și al cuvei ca să dau pe gît cocoloașa de hîrtie. Mirosea a ceară și a bomboane Sugus. CÎnd am deschis ușa, m-am pomenit cu zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu se poate închide. — Cu Strabo m-am sfătuit în ceea ce privește... ăă... numirea lui Narcissus, asupra bătrânul principe. Horcăie greoi din gât: — Și el crede că este alegerea potrivită. Din ce în ce mai dezorientat, libertul abandonează cutia cu papirusuri și se pune să-și mototolească, nervos, poala udă a tunicii. Deci Strabo nu e un dușman necruțător, ci un aliat dis cret. Incredibil! Mintea întoarce ideea pe toate părțile, chinuindu-se să o descâlcească. Augustus își proptește palmele pe genunchi și se apleacă ușurel înainte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
promovat. De unde-l cunoști? Duncan Încă se lupta să le dea pe fete la o parte, așa că nu-i răspunse. CÎnd terminară să-l tachineze și-și Îndreptară atenția asupra altui lucru, peticul de hîrtie cu adresa lui Fraser se mototolise, ajungînd un cocoloș. Îl puse În buzunarul șorțului, undeva la fund, ca nu cumva să cadă, dar În următoarea jumătate de oră Își strecură mîna pe furiș, de parcă ar fi vrut să se asigure că este Încă acolo. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și să-l cînți de unul singur. — Ce? Bară ușa cu brațul. Nu puteți pleca Încă. Ce-ar fi dacă tipul s-ar Întoarce? Mai stați un minut măcar. Uite... Își vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase un pachet mototolit de Woodbines. Țineți-mi de urît cît fumez o țigară, altceva nu vă cer. Lăsați-l să ajungă la clasa Întîi. Vă jur pe Dumnezeu că, dac-ați ști prin ce chinuri am trecut În călătoria asta... — Asta-i părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să le folosească Împotriva ta. — Să le folosească Împotriva mea? Vorbești ca maică-mea! Doar nu crezi c-am de gînd să mă duc, nu-i așa? Ți-am zis doar... Alec luă hîrtiile cu un gest de dezgust, le mototoli și le aruncă pe podea, apoi, sări ca un arc, se năpusti asupra lor din nou, le desfăcu și le rupse, inclusiv ordinul de plată. Poftim! zise el. Avea fața Îmbujorată și tremura. — Bucăți, zise Duncan, iar groaza i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
singur și melancolic, iar eforturile gâfâite ale comentatorului de gimnastică pedofil mă irită și mă hotărăsc să apelez la compania vecinilor. Ziarele Încă mai zac prin jur din weekend. Pot să văd fața aia În ziar. Rup pagina și o mototolesc Înainte s-o azvârl În foc. Mai citesc o dată repede postscriptumul din Sunday Mail despre prăpădul de zero la trei de sâmbătă din Rugby Park. O performanță slabă a musafirilor și una de care mai ales Tom Stronach ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mă gândeam și eu. Faci pe sora medicală cu un handicapat mintal, neglijându-ți Îndatoririle de serviciu. Protejează drepturile legumelor, că doar noi nu Încercăm să rezolvăm decât un caz de crimă. Mă scotocesc prin buzunare și scot o bancnotă mototolită de zece lire pe care i-o Înmânez lui Drummond. Cunosc o gagicuță care ți-ar suge șultimu strop de muie din coaie pentru bancnota aia. — Bruce... ai vorbit cu Bob? Cu Toal, o corectez eu. Nu azi. De ce? — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvârlim În Water of Leith din Colinton Dell. Apoi ne ducem la Royal Scot să bem o bere. Ăsta-i singurul drog Împuțit de care avem nevoie: alcoolul. Cocaina aia de rahat ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
băiatul să audă. Ai instrumentele și știu că ai și cruzimea necesară... Ceea ce nu ai este viziunea. Încă. O lamă reapăru în mâna iluzionsitului, iar acesta o folosi pentru a tăia o foaie de hârtie, care începu instantaneu să sângereze. Mototoli hârtia și apoi o deschise la loc. Sângele dispăruse, la fel și tăietura. I-o dădu băiatului, care observă că pe una din fețe, apărea o adresă scrisă cu cerneală roșie. Audiența începu să fluiere și să bată din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bună, o salută ea pe Amelia Sachs. M-ai găsit. - Sunt polițist. Noi cu asta ne ocupăm. Păși în cameră, ținând în mâini două pahare Starbucks. Îl zări pe cel din mâna Karei. - Îmi pare rău. O surpriză redundantă. Kara mototoli paharul de carton pe care îl ținea în mână. Era aproape gol. Luă încântată un pahar din mâna lui Sachs. - Nu va fi niciodată prea multă cafeină în jurul meu, spuse ea luând o înghițitură. Mulțumesc. V-ați distrat la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
își văzu ceasornicul, retrase brusc mâna, desfăcu binișor curelușa și-l dădu preotului, fără să-și arunce ochii pe cadran, zicând încet: ― Constantine, să nu mă uiți... Popa strânse ceasornicul în palmă, sub crucea care tremura. Apostol luă pălăria, o mototoli între degete și privi nedumerit în ochii lui Boteanu și apoi spre pretorul din coridor. ― Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, dispărând imediat. Apostol se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
păr, și Grosspeil, un alsacian a cărui familie se expatriase cu patruzeci de ani în urmă, care îl supravegheau din apropierea malului. Un pic mai în spate venea flăcăul Brăchut, un voinic burtos, cu părul țeapăn ca o mătură, care-și mototolea vesta neștiind ce trebuia să facă, să plece sau să rămână. El era cel care descoperise cadavrul în apă în timp ce mergea la muncă. Era conțopist la poliție. Și astăzi face același lucru, doar că e cu douăzeci de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]