6,230 matches
-
o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu tu-tu-turcii și cu d-d-domnița! Nu mai vrei un măr? Și i-l oferi, cu un zîmbet luminos, pe cel mai mare și mai rumen pe care-l găsi în plasă. Bărzăunul mușcă cu poftă din el și zise: Nuțule, ține minte ce-ți spun! Azi am făcut o descoperire extraordinară, de care va merge vestea ! Ei, taci! făcu Nuțu ochii mari. Pe cuvînt!... Nu-ți pot spune acum exact despre ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
În fața unui asemenea argument atît de serios, Bărzăunul nu mai insistă și plecă cu capul în jos de lîngă Ilinca fără să-i mai spună măcar "la revedere". Mi-aduci, Bărzăune, ori nu?! strigă din urmă Ilinca de parcă ar fi mușcat-o un cîine. Bărzăunul întoarse puțin capul peste umăr și răspunse ca și cum i-ar fi cerut cineva să-i taie un deget: Ți-oi aduce... dac-o fi să prind... că nu trag totdeauna la undiță. Făcu o pauză scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
om pierdut și o zbughi pe ușă. Alergă puțin pe șosea, apoi, temîndu-se că astfel îl pot prinde mai ușor urmăritorii dacă-i dau de urmă, sări într-o grădină, de-acolo în alta, era cît pe ce să-l muște un cîine, dar nu se opri decît la cantonul părăsit. Acolo se ascunse după un copac gros respirînd ca o locomotivă. Se odihni puțin uitîndu-se în toate părțile, apoi începu iar să alerge spre pădure întorcînd mereu capul. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră să guste ceva din cele luate de-acasă. Numai Bărzăunul n-avea nimic, nimic... și nici acasă nu mîncase nimic... Iar foamea mușca din el cu colți de hienă. Pentru a nu mai fi martorul acelui ospăț total nepotrivit cu starea sa, se hotărî să intre în iaz și, de va reuși să prindă vreun păstrăv de sub stînci, să-l frigă în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
plină de taine, tot ar fi destul!... Dar, în afară de asta, noi vom descoperi înăuntru lucruri interesante... Pun rămășag cu oricine că-i așa cum zic eu! În ochii Bărzăunului se aprinseră două steluțe de aur. Vlad se scărpină după cap, Virgil mușcă zgomotos dintr-o pară, iar Ilinca sări cît putu strigînd: Bravo, Bărzăune!... Extraordinar!... Măcar și pentru faptul că ai putut visa așa ceva meriți să fii felicitat!... Dar dacă într-adevăr va fi așa cum zici... ar fi o faptă colosală! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fapt motivul pentru care Dumnezeu v-a gonit din Rai și ați ajuns pe Pămănt? Adam: Eva cu mărul, dom’profesor... Eva: Dom’profesor eu, ca orice femeie, am poftit la un măr. Si, Dumnezeu îmi este martor, eu am mușcat din măr dar Adam l-a măncat cu o așa lăcomie că l-a supărat pe Dumnezeu. Adam: Dom’profesor, am fost dus în păcat de Eva, care nu mi-a spus că mărul era din pomul interzis. Eva: Dom
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pentru că muzica desfășoară veșnicia. Apollo, zeul artelor (muzica este însumarea metafizică a tuturor artelor) îi dăruiește lui Orfeu lira, iar cântecele sale erau atât de vrăjitoare, încât îmblânzeau sălbăticiunile, furtunile mării, clinteau până și stâncile. Soția sa, nimfa Euridice, moare mușcată de o viperă. Orfeu roagă pe Zeus să o readucă pe pământ, acesta se înduplecă, dar cu condiția să nu se uite la Euridice în timpul revenirii din infern. Dar Orfeu nu respectă consemnul, astfel că, spre sfârșitul călătoriei, întorcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar duce în Antarctica trenul ăsta...) Alex. Portret online. Save as... ema: te cheamă alex, pe bune? alx: yap ema: mi-a plăcut faza cu trenul alx
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gărgăuni și colecție de reviste mâzgălite cu pixul, care fură bani din geanta maică-sii. De studentă nesărată, dar promițătoare, cu bluza închisă până-n gât și sâni absolut desăvârșiți, care iese de la examen, o ia pe Magheru, cu mintea aiurea, mușcă dintr un pateu cu ciuperci (sau cu brânză, vrei cu brânză?) și, în timp ce-și caută cartela de metrou în buzunar, bingo!, se ciocnește de mine, scriitorașul de mâna a șaptea care o să fie varianta ei expirată de Casanova
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din cuptor, îi dăduseră, la început, o stare de bine, de apartenență molcomă la realitatea lui domestică. Le ghicea zâmbetele de a doua zi dimineață, degetele lui Dominique străduindu-se neîndemânatic să cârpească o pereche de ciorapi de lână, Alioșa mușcând dintr-o gutuie, cu buzele strânse ca pojghița de smântână în gulerul cănii de lapte. Îi vedea genunchiul julit din pantalonii cenușii, suflecați dea supra gleznei, croiți de Colette, soția postăvarului din colț, cu trei luni în urmă. Îi simțea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum sunt cam toți copiii crescuți de o mamă singură și hipersensibilă la toanele fiului unic) și contemplă furnicarul fistichiu de pe stradă, care mușcă din brioșe (cu vanilie, oare?), adul mecă lacom cu vârful nasului aproape de-a binelea vârât în gâtul proaspăt cumpăratei sticluțe cu parfum (dezgustător!), poartă mănuși de antilopă, arborează eșarfe de cașmir, de mătase, de bumbac și, din nou, de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu creveți (pe Sundlaugavegur, la numărul 15, e o cantină unde, acum douăzeci de ani, bucă tari din toate colțurile lumii găteau noaptea sub oblăduirea unui Matusalem cu șorț gri și memorie elefantină, specialist în ingrediente oceanice) din care Alexandre mușcă avid chiar acum, cu ochii măriți de acest dublu deliciu, al gustului și al poveștii. Poate tu, că ești tânăr, o să mai ajungi vreodată pe-acolo... — A, nu cred. Eu sunt doar mâncău, nu și artizan, râde el, căz nindu-se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mea și genele tale, pașii noștri, niciodată sincronizați când dansăm, umerii, nasurile, genunchii, felul în care ne atingem... toate, toate sunt clișee, nu? Ce poet ești!... Și râsese. Din nou. Nu, asta nu e un clișeu. Eu nu sunt. Și mușcase cu poftă din ultimele patru felii siameze. Camera mirosea a dimineață. 28. El naranjal Pe nouă rânduri paralele, grădina Leei înflorise o dată, o singură dată, citric. Aici au fost portocali, știi? Dar asta fusese cu mult înainte de noi, pe vremea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
intuia dezamăgirea cu fiecare nouă reancorare într-un timp propriu ei, cu fiecare strat de autoritate aproape magică în care se remodela ființa ei, de-acum liberă de toanele și inocențele din ultimii ani. Într-o seară în care mă mușca insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca de rechin. Ivan-he ringul bătuse în lung și-n lat adâncurile până când își dibuise victima. Carnea roz a somonului se desfăcuse în fâșii curate, risipite de apă într-o boare alburie. „Nu, nu!“ țipase Ivan cel adormit. Ivan-heringul însă mușcase și mai crâncen, până când somonul nu se mai zbă tuse deloc. Peste apă se lăsase ca o ceață deasă, solzii herin gului tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară, după mulți ani, gustul fier binte al unei lacrimi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași a trei lupoaice puternice, copiii erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ar fi pîndit, zic, într-una din expedițiile pe care le făcea prin împrejurimi și... ah! ce-ar fi primit atunci de la ei, intrusul! Nu i-ar fi rămas petec de blană negăurit de colții lor nemiloși; i-ar fi mușcat urechile, i-ar fi sfîșiat coada; l-ar fi lecuit să se gudure pe lîngă femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri l-ar fi vrut alungat din
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
timpurile îi prinseseră aici, și ei trebuia să dovedească că dețin atributele unora care se adaptează și supraviețuiesc. Și lupta a început. Masculul pleca dimineața, făcînd ocoluri curajoase înspre miezul pădurii. În fiecare zi înainta mai mult, și mai mult, mușcînd, puțin cîte puțin, din teritorii ocupate deja, lărgindu-și zona pe care o revendica și care avea să devină a lor. N-a fost întotdeauna simplu. Nici o vietate nu renunță ușor la ceea ce-i aparține, iar cînd lupta se duce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de la același izvor în ziua cu pricina. Avea un chip de nerecunoscut: urechile, sfîșiate din rădăcini, atîrnau fără viață peste fața tumefiată; un ochi acoperit complet de o umflătură care-l deformase; celălalt îi lipsea cu desăvîrșire; picioarele îi erau mușcate și mersul transformat într-un tîrîș chinuit; și n-ai fi știut ce animal este dacă noaptea, mult după ce peste pădure se așternea întunericul, n-ar fi scos urlete tînguitoare. Era... Era un lup? Da, prietene, era ceea ce rămăsese dintr-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu două pătrățele, oprindu-se și privind triumfător înapoi. Era, cum s-ar zice, un favorit: el începea lupta. Omologul său negru nu se lasă mai prejos și repetă aceeași figură. Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă în frâu mușcându-și cu sălbăticie zăbalele, „nebunii” trag spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în siguranță, o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau până în vârful degetelor de la picioare. „- Unde ești?” Aceleași brațe abandonând-o în singurătate tocmai când avea atâta nevoie de ele. „- Nu pleca! - Mă voi întoarce, promit!” Cuvintele mușcau cu sălbăticie din sufletul ei și așa rănit de iubirile trecute în care crezuse, de bărbații care o părăsiseră, ca și el. Cum să mai creadă acum în adevărul acestor cuvinte? Și totuși se întorsese, printr-o scrisoare. Îndepărtă eșarfa
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la culoare, pentru a-și ascunde defectele. „- Știi ce-ți lipsește ție? Iubirea.” Închise ochii. Trupul lui cald, gol, se lipi de al ei, rece. Îi îndepărtă delicat părul de pe umărul gol îndreptându-l spre spate. Buzele lui fierbinți, flămânde, mușcau ușor din umărul alb urcând îndrăzneț pe gât spre ureche. Mâinile îi căutau sânii prinzându-i în căușul palmei, masându-i delicat. „- Nu de o astfel de iubire ai nevoie! Îți lipsește iubirea de sine.” Căldura apropierii lui, a trupului
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trecu prin filtrul razelor sale x din cap până în picioare, cu aroganță și superioritate, strâmbându-se ca și concluzie. - Primul culoar la dreapta. - Vă mulțumesc pentru amabilitate! accentuă intenționat Karina ultimul cuvânt. Își reținu cu greu o replică tăioasă, acidă mușcându-și limba. O iritau oamenii care-i tratau pe alții ca pe niște ființe inferioare fără ca măcar să-i cunoască. De aceea „lumea ei” era atât de frumoasă, nu existau grade de superioritate. Acolo domneau iubirea, respectul, egalitatea. Găsi repede culoarul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bătaie între Pepe și Narcis, și cum îi înconjurau, pe unul și pe celălalt prietenii celor doi, în timp ce rivalii se priveau zicându-și: "Vino, dă-mi motiv!", iar ceilalți le strigau: Mergi la el, lașule. Poți, poți, mergi! Provoacă-l! Mușcă-i urechea! Mergi! Provoacă-l! Provoacă-l!". "Provoacă-l! Teorii! Pedagogie, de asemenea! Omoară-l sau omoară-te! Omoară-te!... Omoară-te!...!" și dă nas în nas cu Federico. Omule, dumneata pe aici? Da, avem de vorbit! Când vrei dumneata
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ciocolată. Ascultă Petra, te-ai gândit vreodată să te omori? Eu? Nici gând! și iese surâzând. Cum râde! Ce dinți arată râzând! Niște dinți extrem de albi, sănătoși, bine aliniați, niște dinți făcuți pentru a râde, a mânca și pentru a mușca. Ce sănătate! Ce culori! Să o vezi și să o auzi cum respiră. Și să ai copii te-ai gândit? Duceți-vă, duceți-vă, lăsați-vă de glume, domnișorule, și pleacă. Ei drăcie, cu slujnica! Excelente forme! * Don Avito meditează
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]