532 matches
-
Fraser dacă o să ajungă să-l ducă acasă și o să-l vadă pe domnul Mundy acolo. Reîncepu să culeagă resturi de pe plajă. Privirea Îi fu curînd atrasă de ceva deosebit și Îl ridică. Se dovedi a fi, așa cum crezuse inițial, muștiucul și un fragment din vatra unei pipe vechi din lut. I-o arătă lui Fraser, apoi scurmă noroiul de pe ea cu o sîrmă. Parțial, pentru a schimba subiectul, În timp ce făcea asta, Îi spuse: Poate că acum trei sute de ani a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ți-am spus mai devreme. Fratele tău n-are nici un amestec În asta. Nici măcar nu știe că sînt aici. Mi-a pomenit În trecere unde lucrezi. Dar vorbește cu atîta afecțiune despre tine! E clar - ținu flacăra aproape de pipă, sugînd muștiucul - e clar că Însemni mult pentru el. Era la fel, Îmi amintesc, și cînd eram În Închisoare. Nu făcu nici un efort să Înăbușe cuvîntul, iar Viv tresări. El observă și-și coborî vocea. — Ar fi trebuit să spun, era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
perspectivă la Televiziunea Moldovenească. În ziua de 30 august 1991, am plecat pe la 3 dimineața spre Chișinău, am trecut granița pe la 5, ne-am oprit pe traseu la o pădure pentru un popas de tufiș. Eram pe margine eu, Florin Muștiuc, Grigore Avram, Alexandru Poamă. Ca o vijelie au venit cam peste noi niște rakeți, cu automate și cu mașini puternice. Aproape toți am făcut în pantaloni de frică, dar ăștia nu prea aveau idee dacă noi am fi interesanți: puteau
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
brațe, iar apoi un altul În picior, la vintre. Durerea acută Îl făcu să țipe. Ce-a fost mai rău a trecut, spuse unul din asistenți. Trebuie numai să țineți tamponul ăsta apăsat. O clemă prinsă peste nări și un muștiuc vârât Între dinți. — Pentru măsurarea CO2-ului trebuie să expirați. Exact. Inspirați adânc, apoi expirați. Norman expiră. Văzu o diafragmă de cauciuc care mișca un ac pe o scală. — Mai Încercați o dată, domnule. Sunt sigur că puteți mai mult. Norman nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu-i ex-libris-ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel-sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într-o bună zi va veni și rîndul cărților din valiza vișinie. (Într-o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ora cinei. Sultanii văzură că vine și schimbară priviri între ei. Miroseau polițiștii; erau experimentați. Toboșarul încetă să-și mai aranjeze sculele. Trompetistul se dădu înapoi, postându-se lângă cortina care dădea în culise. Saxofonistul încetă să-și mai verifice muștiucul, rămânând locului. Danny urcă pe cortină, clipind des din cauza reflectorului puternic. Mirosi că saxofonistul e șeful lor și optă pentru o abordare diplomatică. Interogatoriul era urmărit de întreaga audiență. — Sunt de la Șerif. E vorba de Marty Goines. Toboșarul îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și simți cum i se prelinge sudoarea pe burtă. O voce strigă „Ieși afară-n mă-ta!”, fiind urmată de aplauze și de o aripă de pui pe jumătate mâncată, ce ateriză în spatele lui Danny. Saxofonistul îi zâmbi, își linse muștiucul și trase cu ochiul. Danny rezistă tentației de a-i îndesa instrumentul pe gât și ieși rapid din club pe una din ușile laterale. Răcoarea aerului îi îngheță transpirația și-l face să tremure. Neoanele pulsatorii îi rănesc privirea. Mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ciubucile tuturor celor de care are cel mai mic interes”, scria Dimitrie Ralet pe la jumătatea secolului al XIX-lea (515, p. 121). Ciubucele „domnești” erau obiecte de lux, „pipe lungi din lemn de iasomie sau de lămâi, ornate cu un muștiuc mare de chihlimbar încrustat cu diamante și acoperit cu o pungă de catifea verde sau albastră brodată cu ciucuri aurii”, cum le descrie Ulysse de Marsillac. „Aceste splendori ale luxului oriental au dispărut aproape de tot”, scrie călătorul francez pe la 1869
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
splendori ale luxului oriental au dispărut aproape de tot”, scrie călătorul francez pe la 1869 (208, p. 105). Sau, într-o altă formulare a aceluiași : Tolăniți pe un teanc de perne, [boierii români] „beau” tutun de Medina din ciubuce de iasomie, cu muștiuc de chihlimbar încrustat cu pietre prețioase sau trăgeau din narghilea de cristal. Li se aducea cafea fierbinte cu zaț [= turcească], în ceșcuțe mici fără toartă (felegene), puse într-un fel de păhăruț din aur filigranat, numit „zart” (208, p. 90
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
limbii rumânești, tubul ciubucului („Zevanea : Cuvânt turcesc ce însemnează lemnul cel găurit pân mijloc, întocmai ca o trestie, care cu un cap se bagă în ciubuc, iar la cellalt să pune imumeaoa, prin care trage fumul tutunului din ciubuc”) și muștiucul : „Imamea : Adică osul sau piatra lucrată ca sfârcul țâței, ca țâța vacii, ca un nastur ce să pune în vârful zeva- nelei șî, îmbucând-o în gură, suge fumul prin ea din ciubuc” (278). Tabietul marilor boieri de a fuma
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de înger, de genunchiul ei drept. Trăiam în tablouri. Și, pentru că fiul tindea cu atâta stăruință spre desăvârșire, mama nu și-a pus la dispoziție numai recolta consumului ei mai degrabă măsurat - ea fuma, cu pioșenie, țigări Orient dintr-un muștiuc auriu -, ci și bonurile valorice pe care un client sau altul, care nutrea simpatii față de ea, nu și față de artă, i le mai oferise pe deasupra tejghelei. Uneori, tatăl, după ce fusese plecat în vreo călătorie de afaceri ca negustor de coloniale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
turtă cam arsă ea, însă, care părea gustoasă, după cum o ducea la gură Atunci, Pamfil Duran, înviforându-se, a pus mâna pe furtun și târându-l de capăt, până la marginea geamblacului, l-a ridicat să-i dea meseanului în cap cu muștiucul de metal Zicând: tâlharule, ascunzi mâncarea și te ghiftuiești singur, pe ascuns, în timp ce noi, poporul, suferim de lipsuri?! Iar furtunul, trecând prin dreptul meu, l-am prins și am tras de el până când Pamfil Duran l-a scăpat din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții fostei Primării urbane, lărgime vrâstată de pieile șerpilor năpârliți în primăvară, de hoituri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
auzi! Și ce-a avut ? ― Nu știu, febră. Și apoi, nu era prea voinic. A avut niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să sufli în muștiuc. După aceste câteva indicații, Tarrou se întreba de ce intrase Camps în fanfara Orpheon în ciuda intereselor sale cele mai evidente, și care erau cauzele adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să sufli în muștiuc. După aceste câteva indicații, Tarrou se întreba de ce intrase Camps în fanfara Orpheon în ciuda intereselor sale cele mai evidente, și care erau cauzele adânci care-l determinaseră să-și riște viața cântând, la niște parăzi duminicale, din instrumentul acela. Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
alarmă, mă evaporam. De data aceasta - inconștiență, prisos de Încredere - n-am auzit bătrâna pereche sosind. Eram așezat turcește În Încăperea femeilor, fumam liniștit, de mai bine de două ceasuri, un kalyan pregătit de „surorile” mele și ațipisem acolo, cu muștiucul În gură, cu capul sprijinit de perete, când o tuse slabă m-a făcut să mă trezesc dintr-un salt. XXXI Pentru mama mea adoptivă, care sosi cu câteva clipe prea târziu, prezența unui european de sex bărbătesc În inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi putut-o salva. Câteva zile mai târziu mama mi-a citit cu voce tare din Norra Västerbotten, acolo se găseau cuvinte ca „vârtej de foc“ și „infern de flăcări“. Pettersson nu a fost găsit niciodată, doar tancul de gaz, muștiucul și vreo două catarame de la curelele de la spate. Și mama i-a spus tatei: El chiar a citit instrucțiunile? I le-am citit eu cu glas tare, a spus tata. Apoi l-am pus să le citească el însuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spus tata. Instrucțiunile Direcției Regale de Protecție a Muncii pentru protecția împotriva accidentelor de muncă în utilizarea aruncătorului de flăcări. A citit fiecare propoziție. Și instrucțiunile de folosire? a întrebat mama. Ea avea lacrimi în ochi. Da, a spus tata. Muștiucul special. Tubul. Cuplarea. Jetul sub formă de evantai. Rar, cuvânt cu cuvânt. Era un cititor priceput Pettersson. Și ești sigur că a înțeles ce a citit? Când omul citește, a spus tata, înțelege. Eram pe dușumea, având în față cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
stăpânirea temporară asupra Pământului, Diavolul frână brusc la un kilometru și jumătate deasupra Capitalei și, mușcat de o dispoziție de zile mari, se materializă, apoi, tolănit pe spate ca un sultan, cu un picior răsturnat neglijent peste celălalt și cu muștiucul de la o narghilea slujindu-i cu iscusință când degetele mâinii, când colțurile gurii, se roti de trei ori deasupra orașului, savurîndu-i fiecare bucățică a acoperișurilor de tablă tărcată sau cu vopseaua sărită, tresăltând de încîntare în preajma oricărei terase de bloc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de încîntare în preajma oricărei terase de bloc placată cu ardezie sau tivită cu smoală. - Cafea este? întrebă Diavolul, nu se știe pe cine, cu o voce având totuși aerajul unui om cumsecade. Iar după o vreme, dedulcindu-se prin luneta muștiucului cu detaliile de feronerie și soluțiile de ancadrament ale unui imobil sugiuc din strada Căderea Bastiliei nr. 19, tot el își răspunse: - Cafea este. Ar fi și coniac. Cafea la noi ca la turci. Coniac la domniile noastre râuri, râuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
croitoriilor și magazinelor de mobilă, culcușite la parterul versanților formați din blocuri cu câte opt sau zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
picioarele sub șezut pentru a ateriza și pentru a nu le da supraveghetorilor de zbor din turnul de control radarele peste cap. Pierdu din înălțime, prăbușindu-se către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește. Scutură de trei ori muștiucul narghilelei în dosul unei șire de mărăcini alese drept paravan. De fiecare dată, pentru cîte-o valiză croită dintr-o piele cafenie, moale, argăsită ca o mănușă, umflată ca o gușă de guguștiuc de angaralele dinăuntru. O dată în plus, pentru un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]