582 matches
-
între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se nășteau din memorie și se spărgeau în memorie; mai târziu, din căutare se spărgeau în căutare, din revoltă în revoltă, din resemnare în resemnare; cercuri concentrice, felii de sferă, sufletul tot mai subțire, tot mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grădină." ,,Lențucă, ce dar să-ți fac de Sfinții Împărați? Mâine este 21 aprilie?" ,,Iacove, mai fă o fereastră la odaie, spre drum, să văd primăvara cum urcă..." Ești ultima fereastră săpată de bunicul: privesc prin ea spre dealul cu mușuroaie, mămuța a uitat drumul spre casă. Tu parcă ești roata caruselului de la răscrucile drumului. Se învârtea doar în ziua de hram. Sfântul Dumitru purta la brâu cheile. Niciodată secretarul de la primărie nu a reușită să i le fure. Sfântul descuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se revolta. Mersul de la biserică plutire. Duminica era zi de zbor. 23. Singurul pasaj pietonal al Iașilor, pe sub străzile Lăpușneanu și Cuza Vodă. Duminica lumea își despletea sângele: mitropolie, galerie, teatru, filarmonică, cinematograf, gară, spital. Aglomerație. Târgul, un cimitir de mușuroaie; între ele, termitele căutau și se căutau în neștire. Pasajul piață publică. Lumi suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o justificare nimicului. Dispersie. Nu pot fi aici, dacă peste un minut sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viață pe toate aleile, pe bulevard, în grădina publică, în curtea liceului, în gară (atenție la lina întâi), așchii sub roțile trenului, așchii sub tălpile îngerilor, așchii pe prispa casei îndoială, bob sosit în icoană, bob sosit în grădina cu mușuroaie, bob sosit în paginile acestea necitite de carte, bob sosit! Doamne, eu... nu se poate, nu, Doamne! Chemați salvarea! Ajutați-mă, poate trăiește! Să mă ajute cineva! Eu... eu nu am omorât nici măcar o muscă. Este un copil, Doamne, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alerga printre morminte împodobite cu beculețe ca de Crăciun, trenul se împrăștia în vene, în inimă degeaba i s-a așternut peron. Nu fi trist, puiule! Pe toți ne înghite întunericul și ne scuipă sub brazdă. Deschide fereastra, privește, fiecare mușuroi ascunde câte un grăunte de singurătate. Hai, sari! Posibil, peste tine va coborî roua, vei încolți, vei face muguri. Este vremea omizilor, curaj, puiule, cimitirul nu-ți garantează dreptul la proprietate, curaj! De ce închizi ochii, de ce vrei să-ți dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient al conștiinței claustrofobe, narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de secetă, plutoane de furnici mărșăluiesc cu firimituri de sicrie în spate, greierii (în sfârșit) au motive de fericire, păienjenii țes (pe uscat) raze de soare sub grindă, îngerii își umezesc buzele în scuipatul lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru alții. În mânăstiri timpul scormonește câteva frunze pentru a înlocui aparențe expirate; fiecare risipire este o înfrângere; mai bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
căzută peste genunchi ca o secure peste un braț de vreascuri putrede; mâinile, picioarele înainte de furtună, Dumnezeu a împletit patru funii din nori și le-a legat parcă de un trunchi de copac, parcă de om; ochii raiul furnicilor, două mușuroaie negre acopereau câteva firimituri de lumină; buzele dâre de pământ în icoană; obrajii: S-au adâncit fântâni, mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine o să plouă, cealaltă viață o să plouă și o să mâlească intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu vreo piatră desprinsă de pe versant. "Petrele se roagă mai ceva ca oamenii", spunea mămuța. Inimă de piatră, Doamne, zidește întru mine să nu-mi rătăcească sângele în nelegiuire! Cu o movilă de pământ, posibil, m-a confundat. Furnicile răscolesc mușuroaie sub piele, sub frunze, nicio diferență; roua asta de sânge îmi ascunde intențiile tot mai puțin, tot mai subțire. Dacă m-ar fi luat drept stâncă, cuib de șerpi ar fi trebuit să mi se adune în inimă. Astăzi soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru, parte dintr-o succesiune de apusuri ireversibile, sub pleoape, ca sub o criptă săpată în stâncă, împărțea părticele de nelocuire. Furnicile, primele firimituri de viață contaminate cu singurătate. Pe valea Bârgăului, deasupra mușuroaielor, creșteau cruci. Sub pleoape intimitatea cimitirelor desfăcea brațe, inimi, suflete: Dumnezeule, iartă-mă, în dimineața aceasta nu o să-ți mai reproșez nimic. Am înțeles, un om orb nu poate privi în ochi un Dumnezeu orb, precum o pasăre și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lucru hotărât. În grădina sfântă a Raiului nu se pomenește boală sau durere. Traiul celor preafericiți curge pururea lin, din cerul fără nori nu fulgeră niciodată. Pajiștile mereu verzi și cărările presărate cu nisip de aur n-au hopuri sau mușuroaie de care să te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tu ai avut mai mult noroc când trăiai. Pe cărările înguste de pietriș din cimitir sunt băltoace de apă, iarba crește peste tot, nu vor trece nici o sută de ani și nu se va mai ști cine se află sub mușuroaiele de pământ, și, chiar dacă s-ar ști, e îndoielnic că mai interesează, morții, s-a mai spus, sunt ca niște vase crăpate, care nu merită prinse cu vechile cârlige de fier care uneau ce era spart și separat, sau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență cât toate vârstele Lumii de la Facere până acum. Cineva a aruncat o piatră care a spart iluzia. Un hârleț uriaș a bătătorit cu latul mușuroiul iscat de hârlețul sfredelitor în pământul tinereții și regizorul a dictat prin portavoce: STOP FILMAREA! Proiectoarele s-au stins și actorii au plecat, fiecare prin șanțul lui, săpat dinainte. Continuă starea aceasta de beție, mă îndemna Mioara. Nu pot (eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de luptă și se descurcau cu orice armă excepțional de bine, dar, din cauză că au calmat spiritele în Uniune atât de bine, unii dintre ei au început să-și iasă din formă, neavând cu cine se lua. În jurul liceului era un mușuroi de oameni. Majoritatea erau gură-cască, căci Gardienii Guvernului nu fuseseră văzuți niciodată în Ieșiron. Nu a fost nevoie de ei până acum și nu au avut nici de ce veni. Strecurându-mă cu greu prin toată acea mulțime, am văzut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la cea mai apropiată policlinică. -Bună dimineața, fluture transparent, astăzi sunt Floriile. Ce să vă dea de mânare, servitorul dumneavoastră devotat? Cu ce bunătăți ale pământului să vă desfete papilele gustative? Vreți pești la proțap? Supă de nucă de cocos? Mușuroi de furnici, stropit cu sos de usturoi? Tort de frăguțe, cu blat de bezea? Kawabata râde. Un râs stins, chinuit, care-i luminează numai ochii. Barba pe care Antoniu i-a aranjat-o, i-a tuns-o de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-și limpezească mintea... Abia acum simțea cât amar a adunat în toată vremea cât a stat în concentrare. Acolo, luat de valul milităriei, mai scăpa pentru scurtă vreme de gândurile negre. Acum, însă, îi foiau prin cap ca furnicile în mușuroi... A pornit la drum, dar, după un timp, și-a dat seama că a uitat pălăria pe ghizdul fântânii. S-a întors. După ce și-a pus pălăria pe cap, s-a așezat. Parcă nu-i mai venea să plece. Se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i porunca? - au întrebat cei din jurul tunului. Dumitru, cu răsuflarea precipitată, a răspuns: ― Pregătiți tunul pentru marș. Trebuie să plecăm îndată, pentru a ajunge la timp sub cota 408!... Toți au început să se miște pe lângă tun ca furnicile în mușuroi. Cel mai greu le-a fost să-l scoată din locașul de tragere. După o vreme, s-a auzit glasul lui Todiriță: ― Suntem gata de drum... Calea până la locul de adunare s-a dovedit destul de anevoioasă... Când au ajuns, abia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În rest, iarbă multă presărată cu foarte multe flori divers colorate. Albinele abia mai puteau căra polenul colectat din flori. De asemenea, erau fluturi și mulți bondari; și aceștia, ca și albinele, umblau din floare în floare după polen, iar mușuroaiele de furnici și cele de cârtiță dominau panorama ca niște piramide în miniatură. M-am bucurat mai tare decât un copil, gândindu-mă că nu în zadar m-a scuturat căruța până acolo pe munte, că am ce vedea. Neculai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nevoie mare. mai multe furnici albe apar imediat să adulmece lucrurile noi ajunse prin aceste ținuturi. șase în al cincilea loc: explorezi proprietățile din jurul grădinii tale, te îngrijorează doar caracterul vecinului de dedesubt, pe pământul căruia se pot zări multe mușuroaie, însă rădăcinile noduroase ale grădinii tale ți se par, la o primă aruncătură de ochi, suficient de înalte. șase deasupra: după cum stă situația acum, ai noroc, de aici înainte ții apăsat butonul perseverenței tale și totul merge strună, grădina suspen
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe spate pe plaja de nisip din miazăziua lacului tău secret, supranumit și paleta lui dumnezeu, dimineața, când izvoare de lumină roz coboară în apă, și numeri firele de nisip, este cel mai fin nisip din aceste ținuturi, până și mușuroiul cu cruce deasupra, mușuroiul furnicilor albe din gradina suspendată a dragostei tale, este construit din firele acestui nisip alb, unic, aștepți cu spor până spre prânz, când apa lacului se face treptat roșie, roșie ca focul scos pe gâtlej de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de nisip din miazăziua lacului tău secret, supranumit și paleta lui dumnezeu, dimineața, când izvoare de lumină roz coboară în apă, și numeri firele de nisip, este cel mai fin nisip din aceste ținuturi, până și mușuroiul cu cruce deasupra, mușuroiul furnicilor albe din gradina suspendată a dragostei tale, este construit din firele acestui nisip alb, unic, aștepți cu spor până spre prânz, când apa lacului se face treptat roșie, roșie ca focul scos pe gâtlej de dragonii tăi adolescenți din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
grădina suspendată a dragostei tale, pe care iubitul tău a mai numit-o și giuvaierul-prințesei-luo-na, mergi înapoi în acasa ta, în giuvaierul tău, primejdii pot apărea în jurul grădinii tale, se aud cucuvelele și se văd liliecii zburând, cârtițele au făcut mușuroaie în afara giuvaierului tău, ele nu pot înainta către grădina ta suspendată pentru că nu pot zbura, dar au început să sară într-un dans oribil, un dans monstruos se desfășoară acum, al cârtițelor care încearcă să ajungă cu botul lor la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
minunăția ta de lac, mergi până la malul dinspre miazăzi, unde se află nisipul cel mai fin din aceste ținuturi, încarci plasele tale de fir de păianjen cu nisip fin, cât pășind poți tu duce, te întorci și începi să construiești mușuroiul cu vârful în cruce, unde să se odihnească furnicile albe, unde să se așeze confortabil regina lor, ai nevoie de saliva lor cu care să te vaccinezi îm potriva infecțiilor răspândite de oștirile dușmanilor tăi. când se face seară te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
limbuțele albe ale furnicilor albe, trupușorul mic al furnicilor albe secretă anticorpi, care ajung în saliva lor, cu care te vaccinezi tu împotriva infecțiilor răspândite în aceste ținuturi de oștirile dușmanilor tăi. nu vei lăsa pe nimeni să calce pe mușuroiul cu vârful în cruce ridicat cu trudă în grădina dragostei tale. nouă în al cincilea loc: mergi și culegi o floare de petunie magică, mergi și culegi un fir de trifoi cu cinci foi, mergi și iei o cănuță de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu apa, le pui în carapace, faci un sufleu de petunie cu trifoi, care ar fi bun și pentru stomăcelul tău, ros de suferințele trecutului, dar acum pui cu acul cu gămălie câte puțin sufleu între firele de nisip ale mușuroiului cu vârful în cruce, fiecare fir de nisip să aibă sufleu de jur împrejur, asta va da rezistență maximă mușuroiului, furnicile albe vor avea o cetate redutabilă. nouă deasupra: cu mersul tău elastic, cu pașii tăi fini, dai roată întregii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]