594 matches
-
După Simonide, pentru care pictura era ca o "poezie mută", iar poezia ca o "pictură sonoră", Poussin își definea meseria ca "o artă care se ocupă de lucrurile mute". Nu același lucru se poate spune despre inconștientul freudian, a cărui muțenie vorbăreață cheamă acel amestec instabil de interpret și ventriloc pe care-l numim psihanalist? E drept că animalul vorbitor rămâne "mut de admirație" în fața unei imagini frumoase și că niciodată nu va reuși să-și transmită în cuvinte percepția ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu mai este o plastică, ci o estetică. Când se satură să fie manuală și artizană, pictura, complet "mentală", devine calcul sau discurs. Iar pictorul, critic de artă. Apoteoza spirituală înseamnă dispariția fizică a operei și, eventual, a artistului. Sinucidere, muțenie sau conferință. În ambele cazuri, materia salvează, iar Trupul răscumpără Cuvântul. Tentația puterii Atât de puternică era printre ei tradiția mozaică, încât, multă vreme, inventatorii Întrupării au cenzurat imaginea: până la începutul secolului al III-lea, ei s-au mărginit la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adună azi pe toți în fața mormântului unde în curînd se va odihni pentru vecie Ion Creangă, acest fruntaș al literaturii române. Nemîngîiatul fiu, prietenii și tinerimea entuziastă admiratoare a lui Creangă își simt acum inima zdrobită și cugetarea înnourată în fața muțeniei și a neclintirii în care el zace, muțenie și neclintire care ne face să ne îngrozim și să ne podidească lacrămile pentru că nu mut și nu neclintit a fost Creangă în viața lui". Chiar dacă vorbitorul s-a dorit patetic, el
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
curînd se va odihni pentru vecie Ion Creangă, acest fruntaș al literaturii române. Nemîngîiatul fiu, prietenii și tinerimea entuziastă admiratoare a lui Creangă își simt acum inima zdrobită și cugetarea înnourată în fața muțeniei și a neclintirii în care el zace, muțenie și neclintire care ne face să ne îngrozim și să ne podidească lacrămile pentru că nu mut și nu neclintit a fost Creangă în viața lui". Chiar dacă vorbitorul s-a dorit patetic, el putea genera, la începutul discursului său funerar, un
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
tacă decât să-și facă numele de râs. De ani de zile, D-na Popescu se obișnuise cu această orgolioasă sensibilitate a soțului ei și aproape că nu vorbea când erau și alții de față. Pe de altă parte, această muțenie nu convenea întotdeauna lui Eftimie Popescu. Nu-i plăcea să creadă lumea că nevastă-sa e de la țară, și-i făcea uneori semn să spună și ea vreun cuvânt. Sau se mulțumea să repete el spusele nevesti-si: -Odată eram în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dispăru. N-a avut nici cea mai mică intenție să tragă în el, ci, doar să-l sperie. În ultima vreme, vizitele lupilor s-au mai rărit. Rareori mai venea câte unul pe la stânile din vale. ...Noaptea e cufundată în muțenie, sub un văl de ceață palid. E trecut de miezul nopții și doar un iepure s-a mișcat. Așa, așteptând, ceva îl îndemnă, să se uite spre dreapta, sus... Simți o încordare în el, o anume așteptare, acel sentiment sigur
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi vorbit cu el, s-ar fi simțit trădată. Cu o voce chiar și mai înceată, s-a forțat să întrebe: Și era și ea acolo? Simțindu-se cumva vinovat, Ted confirmă, dând din cap. Ashling a căzut într-o muțenie absolută. Deși spera să nu fi fost așa, știa că Clodagh va fi la număr, pentru că sâmbăta stătea Dylan cu copiii. Ashling își înjura memoria, care reținuse toate detaliile pe care i le spusese Dylan despre cei doi porumbei. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Pituț să mergem la cenaclul „Junimea”; citește teatru Paul Cornel Chitic și am impresia că ne aflăm În prezența unui dramaturg. Îmi exprim spontan entuziasmul și G.I. este de acord cu mine. Nu Înțeleg de ce G., o colegă tăcută până la muțenie, mă privește cu tot mai multă insistență. (duminică) Sunt convocat la o ședință a comitetului „asc“ pe facultate, În prezența asistentului Mircea M., Îndrumătorul nostru de grupă; se propune vot de blam cu avertisment sever pentru mine, cu o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
instala În mine de câte ori mă atingeam, În vreun fel, de corpul ei, În clasă. Observam familiaritatea cu care mă trata și eram cu totul blocat; nu Înțelegeam ce trebuie să fac sau să spun, surprinderea mă adusese În starea de muțenie. Eram, cred, penibil, cu gândul fix că n-am să pot scoate nici o vorbă, că voi rata această ocazie ce mi se oferea o singură dată; cine știe, Îmi spuneam eu lăuntric, ce-ar trebui să fac acum, poate ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
i-am șuierat eu. —Supraveghez biroul ca să aflu ce pune la cale Kieran. Vino cu mine. Am urmat-o până la un taxi parcat undeva mai sus. Șoferul citea The Sun și păru să ignore sosirea mea, fără îndoială încurajat în muțenia lui de ticăitul aparatului de taxat. Ce dracu’ faci? am repetat eu, incapabilă să articulez ceva mai inteligent de-atât. —O să-ți arăt. Lisa își scoase mobilul și formă numărul de la birou. Din avanpostul nostru vedeam direct prin fereastra biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bine, ar fi puțin jenant, trebuie să recunoști. Deci vrei să spui că nu putem veni amândoi? Vrei ca unul dintre noi să renunțe? Nu, nu asta voia să spună, altfel m-ar fi aprobat. Ce voia să spună, în muțenia aceea dureroasă, era că simțea că Mark era cel care trebuia să fie acolo și nu eu. Îmi pare tare rău, Jen, dar Mark este de fapt prietenul lui Phil. Ne-am gândit că te-am putea invita la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în untdelemn, pe varză fiartă nemțește. Vroia să știe cum și când m-am lovit atât de rău la falcă, la ochi și la tâmplă și-mi spuse că ochiul drept îmi este aproape închis între pleoapele vinete și însângerate. Muțenia mea încăpățânată o făcu să suspine. - Zitta, urmai nemilos, după o lungă și chinuitoare pauză, cu ochii ațintiți în farfurie. Sunt ani de zile de când mă chinuiești. Zăbala dârlogului tău mă doare. Totuși dacă l-ai scăpa din mânușița ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ale acestui secol unde ființele nu sunt decât ploi căzute peste această planetă mișcătoare de idei prin tremurul clipelor sălbătăcite... Rămân pământul secular al primăverilor unde dorul de mine te va înrădăcina ca un copac cu toate brațele ofilite în muțenia de suflete ce au frunze de glasuri scăzute unde foarte departe de ce am fost altădată... Rămân ca un covor de ispite încărunțite prin pletele scuturate de anii mei pierduți în explozia arzândă a primăverilor. NOAPTEA BĂTRÂNĂ DE ÎNGERI Te-am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toată setea de ani în care poate am fi trecut unul pe lângă celălalt, fără a înțelege că VIAȚA E O LUPTĂ a căutărilor și n oboseala calmă a visului nu ne rămâne decât să avem curajul de-a evada din muțenia firescului pentru a contempla noaptea ce s-a însingurat în noi. Și pentru toate neșansele vieții o ușoară ordine a înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clinica specială; calm și după aceea, doar câteva clipe întorcând privirea spre orașul rămas în urmă, siluete din ce în ce mai nevrednice înghițite de orizont. Tăcea, răspunzând întrebării despre cum se simte bătrâna doamnă doar printr-un „încă bine“, coborând după aceea în muțenia cu care de obicei urmărea, stând la dreapta Ioanei Sandi, fâșia de asfalt înghițită cu repeziciune de automobil, în timp ce carburatorul gâfâia, curbele la dreapta și la stânga, porțiunile drepte și întinse ca în palmă, în care mașina zvâcnea ca un bolid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doamnă Cecilia Beldiman și nora doamnei Marga Pop. Una căutase ceva de zor în scrinul pe care îl încuia cu grijă. Cealaltă acoperea oglinzile cu cearceafuri albe. În acea clipă îndelunga așteptare a izbucnit într-o explozie de durere, neliniște, muțenie, neîncredere, spaimă, ca o pasăre beată izbită de geam pe timp de furtună, în jurul căreia toate lucrurile continuă, nimic nu mai e suspendat, dar toate rămân, în afară de unul, suspendate; dar în alt fel. Partea a doua Primul brâu Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privea din picioare, cu mâinile căuș una peste alta în dreptul pieptului. „Scuzați deranjul“, a zis bărbatul, pufăind și întinzând mâna după sticla rămasă pe masă. „Vă pregăteați?“, a zis din nou. „Termină cu prostiile“, a spus Patricia ieșindu-și din muțenie. „Nu-i ce crezi tu.“ „Nu mi-l prezinți pe domnu’?“, zise bărbatul, fără s-o asculte. „E un prieten. Stăteam la o vorbă la o cafea“, răspunse Patricia. „Aha“, spuse bărbatul. Se uita la Andrei Vlădescu și la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spre ușă, abia atunci ea văzându-l și strigând: „Du-te, du-te că cine știe ce mai e în stare ticălosul ăsta și porcul ăsta de câine... să mă bage pe mine în bucluc...“ Bărbatul își ieșise din surpriză și din muțenie, „Taci, femeie“, zice. „Ce te-a apucat?“ „Mai ai și obrăznicia asta să mă întrebi? Nebună și curvă să mă faci tu pe mine? Menj a fenébe!“ Câteva capete s-au retras repede în spatele altor uși aliniate în lungul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Clara o alungase mereu de atunci, cu strășnicie. Dar acum, rememorând-o, simți că i se făcuse foarte dor de mama ei. Trebuia să discute cu tatăl său. Ar fi trebuit s-o facă de mult, în loc să se refugieze în muțenie și să aștepte, ca pe o izbăvire, plecarea din casa familiei Martin. Desprinderea de sine. O va face după-amiază. De ani de zile, în fiecare vineri după-amiază, Clara își vizita tatăl, de la 3 la 5. 6. Era o după-amiază destul de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
despre situația dată: care-i problema, de nu mai ajung cei de afară la noi? Însă, neînfiripându-se un rezultat mulțumitor, am dat-o pe zăbava molcomirii, fiindcă sfârșeala de puteri nu dădea gust de vorbă și atunci, în liniștea muțeniei, am auzit cum cineva, în ascunzișul întunericului, mestecă și plescăie cu gura de plăcerea mâncării Ci nu era o părere, că auziserăm cu toții molfăiala îmbucării și a mestecării și drept să vă spun că fiecare s-a crucit de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu sete din țigară și începu să declame răsunător: "Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești copilărie / Cu pădurea ta cu tot?" Brusc, moldoveanul cu ochii singuratici, verzi și triști căzu într-o muțenie atât de teribilă, încât lui Vladimir îi păru manifestarea unei crize de catalepsie... Abia după al cincilea pahar de whisky și tocmai când prin vagonul restaurant începuseră să treacă, vorbind tare, grupuri care flecăreau apăsat, în felul ploieștenilor, unii chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în șirag, opunându-se simțirilor ei gingașe, tânăra pădureancă își struni temerile, renunțând să mai întoarcă vorba părintelui ei, Vânătorul O'Piatră. Dar, ca și cum graiul de felină al Fetei i-ar fi stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât de neclintită și de îndelungată, încât Profesorul crezu că nu-i va fi dat niciodată să mai asculte cuvintele pravilei strămoșilor rătăciți din stele. Într-un târziu, însă, Vânătorul tuși, dregându-și vocea, de câteva ori, urmându-și rostirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și în același sens, pe vectori apropiați și paraleli. Ei bine, se pune întrebarea: cum va vedea, oare, acest om săgeata luminoasă pe care el o însoțește cu aceeași viteză de deplasare? Cel interogat își înlănțui îndelung tăcerea proprie cu muțenia restrânsei societăți din livingul spațios. În cele din urmă, își luă inima în dinți, șarjând cu disperarea sinucigașului: Păi ca pe un spațiu gol... Altfel zis, ca pe un spațiu neocupat de nimic... Ca pe un spațiu vid, găsi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că nu primește nici un răspuns, intră și el într-o muțenie deplină, cu gândurile la ale lui. Așezat comod, Marius privește cu nesaț orașul după care tânjise atâta timp. Ca viitor arhitect judecase la rece apariția modernismului în construcțiile capitalei printr-un Horia Creangă, Duiliu Marcu sau chiar Marcel Iancu, considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fie mereu lângă ea, să o facă fericită. Și nu pentru câteva zile, o lună, un an. Pentru toată viața. Pentru totdeauna. Dar glasul ce trebuie să-i dezvăluie sentimentele, se gâtuie. Nu reușește să articuleze nici un cuvânt. Știe că muțenia devine mai penibilă decât orice manifestare, chiar și una prost aleasă. Rătăcit în neputința de a putea spune ce simte, are sentimentul cumplit de înspăimântător al unei ocazii ratate. Îi vine să urle, să plângă, să blesteme și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]