598 matches
-
rotindu-și ochii albi peste pahare. Satanovski, În schimb, era, În ciuda chefului prelungit la care luase parte, lipit de masă, Într-o formă admirabilă. Șicanându-l pe Bikinski, tot Încerca să anime spiritele. Pictorul Însă era greu de urnit din muțenia În care intrase. Ca să-l scoată din sărite, inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cărțile de joc, Întinzându-le În evantai și strângându-le, cât ai clipi din ochi, În pachetul pe care se afla imprimată o roză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să‑l Înșface, ci va sări sprinten În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei precocitate, făceau, firește, haz de câte ori folosea vocabularul inventat. Curând, fetița s-a simțit jignită, i se părea că râd de ea și n-a mai scos o vorbă. Doi ani la rând s-au străduit medicii să-i vindece muțenia. Până când, într-o bună zi, fetița a reînceput de la sine să vorbească, la fel de curgător ca înainte. Atâta doar că din ziua aceea își gândea cuvintele ei și le rostea pe ale celorlalți, ca unii oameni maturi siliți să gândească în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Tata Încuviință cu un gest sumbru și Își sorbi supa În tăcere. Era un om rezervat și, cu toate că trăia În trecut, aproape niciodată nu Îl pomenea. Eu crescusem cu convingerea că acea lentă procesiune a perioadei postbelice, o lume a muțeniei, a mizeriei și a ranchiunelor mascate, era firească precum apa de la robinet și că acea tristețe mută ce sîngera pe zidurile orașului rănit era adevăratul chip al sufletului său. Unul dintre trucurile copilăriei e că nu-i nevoie să Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
despre situația dată: care-i problema, de nu mai ajung cei de afară la noi? Însă, neînfiripându-se un rezultat mulțumitor, am dat-o pe zăbava molcomirii, fiindcă sfârșeala de puteri nu dădea gust de vorbă și atunci, în liniștea muțeniei, am auzit cum cineva, în ascunzișul întunericului, mestecă și plescăie cu gura de plăcerea mâncării Ci nu era o părere, că auziserăm cu toții molfăiala îmbucării și a mestecării și drept să vă spun că fiecare s-a crucit de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu sete din țigară și începu să declame răsunător: "Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești copilărie / Cu pădurea ta cu tot?" Brusc, moldoveanul cu ochii singuratici, verzi și triști căzu într-o muțenie atât de teribilă, încât lui Vladimir îi păru manifestarea unei crize de catalepsie... Abia după al cincilea pahar de whisky și tocmai când prin vagonul restaurant începuseră să treacă, vorbind tare, grupuri care flecăreau apăsat, în felul ploieștenilor, unii chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în șirag, opunându-se simțirilor ei gingașe, tânăra pădureancă își struni temerile, renunțând să mai întoarcă vorba părintelui ei, Vânătorul O'Piatră. Dar, ca și cum graiul de felină al Fetei i-ar fi stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât de neclintită și de îndelungată, încât Profesorul crezu că nu-i va fi dat niciodată să mai asculte cuvintele pravilei strămoșilor rătăciți din stele. Într-un târziu, însă, Vânătorul tuși, dregându-și vocea, de câteva ori, urmându-și rostirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și în același sens, pe vectori apropiați și paraleli. Ei bine, se pune întrebarea: cum va vedea, oare, acest om săgeata luminoasă pe care el o însoțește cu aceeași viteză de deplasare? Cel interogat își înlănțui îndelung tăcerea proprie cu muțenia restrânsei societăți din livingul spațios. În cele din urmă, își luă inima în dinți, șarjând cu disperarea sinucigașului: Păi ca pe un spațiu gol... Altfel zis, ca pe un spațiu neocupat de nimic... Ca pe un spațiu vid, găsi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe deasupra lor și parcă nu îndrăznesc să le ating... „Ești pregătit să pornim din nou la drum, fiule?” M-am uitat la călugăr, dar nu știu de ce nu i-am răspuns. El însă, ca și cum n-ar fi băgat în seamă, muțenia mea, a reluat vorba: „ Apoi, pentru un fost diac domnesc nu-i prea frumos să stea în fața grămezii de manuscrise și să nu pună mâna să le cerceteze. Hai, dezmeticește te! Uite aici un suret după o carte domnească a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
direcția mlaștinilor, la câteva sute de pași se ridică o barieră de stuf și dincolo de ea nu se mai zărește nimic. Cum stam într-o zi pe peron, deodată am simțit că se rupe crusta și că pot ieși din muțenie. M-am dus la necunoscuta din sala de așteptare și i-am zis: "Iertați-mă, eu sânt Cutare. Dumneavoastră cine sînteți?" Cam așa s-a întîmplat. După aceea am început să discutăm ba de una, ba de alta. Cel puțin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de ochii din cap ca să cerceteze lumea exteroară, nasul e ca un ochi complementar, vede ceea ce miroase, din fericire ea n-a mai strigat acum, Stai, noroc că întotdeauna e cineva care înțelege motivele celorlalți, chiar ale celor care, din muțenie de la natură sau insuficiență de vocabular, n-au știut sau nu i-a ajutat limba să le explice, Nu trebuia să-l bați, tată, era doar curios, spuse Marta. Fără îndoială, Cipriano Algor n-a vrut să-i facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nici la lupi. Ucide chiar când e sătul. Doi câini ucid într-o noapte o mie de oi. O mie!... Fără zgomot, fără glas. Nu latră. Pândește. Atacă. Ucide fără zgomot. Suferă în tăcere și moare în tăcere. Cazuri de muțenie, la câini, așa, printr-o împrejurare specială, ostilă? Prietenul omului ar putea, cândva, cumva, să pățească ceea ce... ar putea cățelușul prietenei să poarte o boală care să... dar Irina nu mai vru să înmulțească trucurile, mai ales că Veta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ridică privirea. Funcționarul zâmbea. Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească pe intrus. — Nu este o simplă asociație obștească, un oarecare colectiv de... înțelegeți ce vreau să spun, reîncepu, în șoaptă, ghidajul, tovarășul Papașa sau Iopo sau cum i-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi sugestii asupra viitorului care ne așteaptă. Minimum de comunicare, muțenie, cod, imagini, înțelegere doar figurativă... Dar reacțiile imprevizibile, instinctele gâtuite? O izbucnire sălbatică, anapoda, într-o clipă necontrolabilă, când mulțimea începe brusc să țopăie, să urle, să distrugă totul în cale? Sfaturile, rugămințile, dialogul raman doar pentru secolele trecutului si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aici, la un pas, și nu o vede, ce bine că nu o vede. Nu vede ochii arzând, strânși, să oprească plânsul, isteria. Încearcă, crispată, să se stăpânească, deși mâinile tremură, înfrigurate să apuce, să strângă, să descarce. Strâns, în muțenia lui etanșă, combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcut ca în poezia creată să se îmbine melancolia cu elanul înălțării, extazul cu tristețea metafizică, cultul realității cu năzuința de eliberare. Ca atare, poezia a fost dintru început reflexivă, o meditație asupra depășirii finitudinii și prizonieratului ontic. In fața muțeniei misterului a luat naștere prima formă concretă a gândirii, cuvântul care este numire prin dibuire, rezultat al privirii care nu vede, al atingerii de suprafețe și nu de esențe. Astfel, pentru conștiința transmundană a ființei umane s-a deschis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fereastră lângă tine și te uiți pe ea și vezi ce alții nu vede, cum văd eu de trei zile de când vine ecoul ăsta și ce pot să spun, dacă ceea ce văd e doar simțire și ceea ce simt e doar muțenia apei din Baltă, când zace stătută în Ghiolul Negru ăla de la Lintițaru, mută și sleită, pândind mută și adâncă pașii sorbului de vine s-o răzînvolbe. Pe mal Pe țărmul ucrainean al Dunării, turla nouă a bisericii sclipea sângeriu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a jale, parcă toate stelele ar muri când răsăritul le zâmbește ostentativ, vorbind despre frumusețea zilei. Azi vreau să fiu numai eu cu vioara, dezlegând suferința și împletind-o cu notele din tăcerile mele clandestine; și astfel mă întreb dacă muțenia este gândul de bun augur atunci când doresc să-ți împărtășesc bucuriile primăverii pe care le simt prin toți porii... Mi-e dor de-o viață plină! Îmi sap cuvântul de la un timp în piatră. Pe buze-mi murmur moartea, deși
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
deciziilor îi dispăreau din momentul tentativei lor de conștientizare. Simți că... privirea nu-i mai era tulbure, limpezimea îi dădu încredere, încrederea se combină cu o curiozitate fără margini. O foame de a ști, o dorință care ieși din găoacea muțeniei întunecate pe țărmul inundat de lumină a strigătului de a cunoaște. Nu superficial, ca-n răsfoirea mecanică a unei cărți, ci în filigran, aprofundând, răsturnând, nereconstruind, nerăstălmăcind, negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să miște buzele i se păru): Vii când vrei! După trei zile, nea Costică își reveni din împietrire și muțenie. Luă o sticlă de rachiu făcut de el, o ținea pentru Căpcăunu la aniversarea sfârșitului de an școlar. Și trase o dușcă. Ambrozia divină, după ce străbătu toate conductele, țevăraia și întreaga instalație cilindrică a burdihanului, se opri în călcâie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura cupelor strânse pentru a păstra în muțenie cântecul. Pe câmpia dintre Brăila și Cazasu, milioane de albine își îmbălsămau tăcerea cu pioșenia din chiliile hexagonale, singurul zumzet, dar atât de meditativ încât și tăcerea însăși se mira de necuprinsa limpezime, pentru că era o liniște totală. Moleculele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe ea de la treabă cu pasiunea asta a lui pentru ierburile din curtea cealaltă, nu se irosea pe nimicuri, un gospodar adevărat, ce zodie?, aha, Taur, ăștia muncesc, nu glumă, sunt cei mai buni la treabă. Are un sindrom de muțenie. Nu știe nimeni ce-a pățit, e ca pierdut, nu?, pur și simplu, nu mai vorbește, îți dai seama că de la premieră, după premieră, de fapt, când a dispărut, s-a suit în mașină și dus a fost, de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care se întorc, ce-i asta?... Au rămas după el doar casetele alea cu înregistrările pieselor de teatru în care a jucat, Hamlet, Pescărușul, Steaua fără nume, O scrisoare pierdută, Romeo și Julieta... doar atât, asta rămâne după noi. Dar muțenia lui i-a îmbogățit pe bișnițarii și pe vânzătorii de CD-uri, femeile îi caută în continuare vocea și vor să-l asculte, îi cumpără piesele înregistrate și stau ore întregi, privindu-l și ascultându-l, Vorbește,/ Vorbește, înger de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mâinile, care ar trebui să sugereze „luni“. Apoi Îl fac din nou. Jack nu mai Înțelege absolut nimic. — Emma, s-a Întâmplat ceva ? Caut În buzunar după ceva de scris - dar n-am nimic. OK, uit-o p-asta cu muțenia. Cam trei luni, zic cu voce tare. — Aha. Jack Încuviințează, apoi se Întoarce iar la program. E calm și nu bănuiește absolut nimic, și simt că mă trece un nou val de nervozitate. Poate că ar trebui să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încet se transformă Într-o indignare fățișă: ,, Cum poți să-l Întrebi pe Leonardo Da Vinci asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe de muțenie și perplexitate, fotoreporterul spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]