887 matches
-
intrat În groapă. Mormântul ei din cimitirul satului de la Răsărit e Într-un colț ferit din calea oamenilor. Părinților le fuseseră rușine s-o pună lângă morții familiei. Pe furiș, totuși, venea câte cineva și pe la ea, că erau mereu mucuri de lumânări printre boziile grase ce năpădeau locu’ ăla ferit din calea oamenilor. Atunci când tac-tu, Comane, Îmi șoptea la ureche „tată-socrule”, eu n-aveam cum să-l dau Înapoi și l-am lăsat În boii lui, cu nădejdea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să dibuie ceea ce s-a Întâmplat cu miliarde de ani În urmă? N-aveam chef să-l lămuresc și nici să-l ascult. Așa cum nu mai am acuma să vorbesc. Oi fi obosit și eu... În afară de Coman, necruțătorul năvălitor cu muci la nas care va șterge tabla, va mătura podeaua, mă va ajuta să mă salt În baston și-mi va servi de sprijin până acasă, ceilalți puteți pleca. Caprelor, nu-i mai stârniți, iar voi, porcilor, țineți-vă mâinile acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori. Magicianul, Îmbrăcat În țoale de boier - dar al dracului de prăfuite -, cu un pălărioi lung pe cap, făcea să apară și să dispară tot felul de lucruri și mici vietăți. Îi Învățaseră trucurile pe dinafară. Trecuse vremea când, cu muci la nas și cu creierii Înfierbântați, furau ouă din cuibare ca să intre la circ. De-acuma erau băieți mari, nu Îi Încântau cu nimic mișcările vrăjitorești ale marelui mag, mai ales că Își dăduseră seama că ăla făcea scamatoriile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de gură, ca să nu piardă un așa de gras client: „Vezi, bă, dracu’, să nu dai foc pe-acilea, că cine știe ce se Întâmplă...”. „Mă piș pe paiele tale”, venise răspunsul. Titel nu-l pierdea din ochi și, de câte ori ăla azvârlea mucul de țigară, marele meșter se grăbea să-l scuipe, să-l strivească bine sub călcâi și să-l astupe cu țărână. Odrasla plătea zburători și le spuneau ce măscări să arunce În aer și cui. Năimiții erau bucuroși că puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene pe spate și belește ochii la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca Înțepat În sus, microscopul căzuse iarăși, de data asta printre mucuri de lumânări. Baronu Își trecuse mâna prin chică și dăduse de spârcul cu care Îl Împodobise prietenul său. Porniseră apoi să se alerge prin bătătură și să se stropească unul pe altul cu cele două țevișoare dezghețate În apă caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui erau făcute pentru un teren de iarbă, iar nu pentru țărâna și prundul (pe care aluneca al naibii, ca pe rotile) din curtea școlii, Îl agățam cu pasiune, Îl dezechilibram și dădeam cu el de pământ de-i săreau mucii. Nu zicea nimic, se aduna de pe jos, strângea din dinți și căuta primul prilej să mă cotonogească. Stând așa, ca prostul, ieri În curtea pustie a școlii, mi-am dat seama că mi-era dor să văd chipul de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și muștelor le era scârbă și-o ocoleau, iar cele ce ajungeau Înăuntru din greșeală cădeau Îndată la pământ, mai dădeau de două-trei ori din picioare și rămâneau țepene. Știa oricine că, În șorțul vărgat În care Își sufla Întruna mucii, se ștergea de balegă ori de orice murdărie, țața Norica ducea pâinea caldă de la țest În casă ori colacii pe care Îi Împărțea pentru sufletele morților ei. Nevinovatele tomate ale celor două negustorese erau, și ele, pline de păcate: pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o familie Înțelegătoare și cu mai puțini moștenitori de parte bărbătească. Scrisoarea, care avea să devină celebră, se nimerise, cine știe cum, la curtea marelui logofăt Radu Năsturel din Fierești, pe vremea când viitorul mare cărturar Udriște se ținea Încă, trăgându-și mucii și bâzâind, de fustele doicii și ale mamei sale, jupâneasa Despina, cu câțiva ani buni Înainte ca, buchisind Împreună cu frații săi Șerban, Cazan și Elina, să Învețe latinește de la un perceptor catolic din Occident și slavonește și grecește de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hârtie, Îi dă ordin să așeze scaunele la locul lor, să șteargă bine băncile și catedra de praf și, mai ales, să curețe cum se cuvine tabloul din care zâmbea blajin Conducătorul, căruia un școlar zgubilitic Îi Împodobise nasul cu muci naturali, iar nu desenați, ca de obicei. Zidaru Îl trimite acasă și pe Îngrijitor. Din ce În ce mai neliniștit, Își consultă de zor ceasul Slava de fabricație sovietică. Se apropie din nou de ușa laboratorului. Chiar În momentul În care pășește Înăuntru, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
După cum vedeți, nici una nu are Încălțări. Trandafiro, un pas Înainte! Nu are ce-și pune În spinare. Garoafo! Nu are broboadă și fusta e numai găuri. Tudoro! Nu pot s-o trimit la școală Înfofolită În pătură. Zavastro! Îi pică mucii până pe piept de bolnavă ce e. Paraschivo! Trage dracu’ de cămașa aia mai jos că ți se vede - iertare, tovarăși - toată pizda!”. Apoi omul Își trimise fiicele În odaie și așteptă curios să vadă ce zic ceilalți. „Bine”, mormăi Directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu s‐ or tulbura de jale Când cai străini vor paște iarba De pe movila gropii tale. Azi nu mai e îngust bordeiul Să‐ ncapă jalea ta amară, Din iconița ei, Preasfânta Te vede cea din urmă sară... La cap un muc de lumânare Învie‐ ncet și dă să moară, Asemeni visurilor tale În sufletul de‐odinioară! Numai o babă milostivă Îți străjuie la căpătâie, și pe cărbunii din jertfelnic Așază boabe de tămâie. De pe blidar un biet opaiț Își joacă para
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
are ca element cheie o acțiune simplă, dar care dă rezultate oriunde, mai ales în Ferentari. Și se rezumă la o diplomație specifică, adică doar la atât: dacă nu-ți place de cineva, atunci în mod diplomatic, faci fleoșc, cu mucii în fasolea respectivului. Efectul este garantat. „Marele Licurici”, la care Băsescu se închină plin de evlavie, de opt ori pe zi și de trei ori pe noapte, acum o face pe-a mortul în păpușoi și ca de obicei, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bucată într-o cutie din dulapul cu rechizite, își strecură hârtiile în buzunarul celălalt și coborî. — Mulțumesc tare mult, îi zise el paznicului. Și-mi cer scuze pentru deranj. Apoi se împletici pe după colț, îndreptându-se spre adăpostul bicicletelor. — Beat muci! spuse paznicul și se întoarse în ghereta lui. Wilt îl urmări cum își aprinde pipa, după care își îndreptă atenția spre biciclete. Afurisitele alea erau încuiate. Nu avea altă soluție decât să ia una pe sus. Prin urmare, puse Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de vită arsă. — Am vrut să spun că... — N-are importanță ce-ai vrut să spui, Wilt. Hai să vedem ce s-a întâmplat aici. Intrară în bucătărie, unde domnea același haos, apoi în următoarea încăpere. Pretutindeni era la fel. Mucuri de țigară zăceau stinse în cești de cafea sau strivite pe covor. Niște bucăți de disc spart, ajunse după canapea, marcau sfârșitul Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Tot felul de pernițe zăceau turtite lângă perete. Lumânări consumate atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
curat ca lacrima. — Oricine-i în stare să pună la cale o asemenea poveste trebuie să fie nebun, zise sergentul. — Sau un afurisit de geniu, completă cu amărăciune Flint. Iisuse, ce mai caz! oftă el și-și stinse țigara, îndesând mucul cu furie în scrumieră. — Ce propuneți să fac? întrebă Yates. Să mai încerc o dată cu el? — Nu. De el o să mă ocup eu. Tu du-te la Tehnic și convinge-l pe șeful de-acolo să-ți spună ce crede el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu scăpați, merg până la instanța supremă... — Afară! Afară!... urlă micuțul Marga, propulsat în aer, cu scaun cu tot. Apăruse, când, cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În jocul ăsteia, Florine? își ștergea Bombonel sudoarea frunții și ochelarii aburiți. O paranoică știută. O dată la două-trei săptămâni își face plimbarea prin oraș și ne vizitează și pe noi, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu e totul să ai la îndemână ustensilele de scris, notesul, mediul ploios, o sticlă de apă plată la doi litri cu un defect de fabricație ce-o face să stea cam într-un peș, mai multe scrumiere umplute cu mucurile țigărilor fumate de altul, telefonul la care peste zi nu se poate suna decât pentru treburile de redacție. Nu m-am gândit niciodată că Portia putea să fie un personaj tragic, fără alte satisfacții decât serviciul la care, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a doua a zilei, când reușeam să mă liniștesc pentru scris, orice idei transcrise mecanic pe monitorul alb porneau de la și se întorceau la femeia pe care auzul meu atrofiat o percepe din când în când pufnind sau trăgându-și mucii înăuntru. Cu reflexe verzi de la piatra inelului de pe mâna stângă, în care joacă într-una, mimând preocuparea, o brichetă din plastic tot verde, Portia era chiar ideală pentru a zăcea liniștită într-un harem, fără grija de a deveni vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură acoperită de o mască care s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă. Fata de la bucătărie a ieșit numaidecât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să ne împrietenim, cred că în timp și mai ales cred că ea a făcut pașii; destul că, într-o iarnă, la barul din subsolul Institutului de Arhitectură, începuse să-mi povestească, la o cafea și o scrumieră vârfuită de mucurile țigărilor pe care numai ea le fumase, despre problemele ei cu părinții din Ardeal, care nu-l acceptau pe soțul din Capitală. Păi, poate c-ar trebui să faceți un copil, știu că inima bunicilor se mai moaie - încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se regăsească abia mâine dimineață în camera supraîncălzită, călcat de labele moi ale lui Suzy, invadat de mirosul de țigară al blănii ei; după plecarea tuturor musafirilor s-a retras și ea în sufragerie, să doarmă printre scrumierele pline-ochi cu mucuri. Anne-Marie învie spectaculos după ce înghite un pumn de pilule și stă jumătate de oră în baie, de unde iese gata îmbrăcată de zi, chiar și cu ochelarii de soare fixați în lăcașurile înguste ale ochilor. Chestia asta cu medicamentele am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cuvintelor mă aduseseră în pragul disperării. Unde mai pui că de vreo săptămână trebuia să împart romanul meu cu Portia? (Să nu plec până nu... Plecam mai devreme din biroul afumat de țigările de la care nea Vlad nu aruncă niciodată mucurile, plecam cu greața ațâțată de o ploaie rece (și venea sâmbăta, Oborul... ), stăpânindu-mi nevoia de alcool cu gândul pervers că, în autobuzul care mă duce acasă, pe traseul neschimbat pe lângă Cotroceni, Grădina Botanică, Cișmigiu se va întâmpla lucrul extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
glas de zeu - în mine și în poporul lui. Însăși Cartea lui Chang, îl numește ea. Când vine vremea ca oaspeții să plece, cuplul este frânt de oboseală. Pe jos sunt numai coji de alune, de semințe de floarea-soarelui și mucuri de țigări. Mao nu o întreabă pe mireasa lui ce părere are despre musafiri. Știe că e iritată de manierele lor. Este limpede că nu poate să suporte când ei scuipă pe jos, își bagă degetele în gură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Fascinația pentru noi înșine. Am fost cândva fiecare oglinda celuilalt, care ne reflecta propria frumusețe. Ne cântam imnuri nouă înșine... și asta a fost tot Ridicându-se, își încheie pantalonii. Un fumător care și-a dat foc la pernă cu mucul de la propria-i țigară. Tonul lui era plin de ironie. Greșești! zise ea brusc, fără să se gândească. Ei, și tu acum, viața noastră s-a dus în lupta cu feudaliștii, cu Chiang Kai-shek, cu japonezii, cu imperialiștii, cu mama-natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
toane bune. e în obișnuita lui pijama și poartă o pereche de șosete, fără sandale. Camera e încălzită, dat tot pare goală și rece. Nu seamănă cu un cămin. Aduce mai mult cu un cartier general de război, cu cărți, mucuri de țigară, prosoape și căni împrăștiate neglijent peste tot. El se simte în largul lui cu acest stil pe picior de plecare. Pereții sunt goi. Nu-mi dau seama care e culoarea inițială. Culoarea prafului. Pardoseala e din cărămizi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]