634 matches
-
depăși eterogenul prin imprimarea unui caracter specific, de a demarca în dinamica firii o barieră care să asigure o individualizare pronunțată. Ierarhizarea conținuturilor existenței derivă din această individualizare, din această prevalență a unei direcții sau alteia, din specificarea operată în multiplicitatea firii, din stabilirea unei forme. Forma însă presupune un anumit grad de armonie realizat în existență, chiar când acesta prezintă un caracter exterior, întrucît în acest domeniu nu se poate vorbi de realizări integrale. Stil, formă și armonie se presupun
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în simbolismul ei, care constituind valorile într-o lume derivată le îndepărtează de o zonă ontologică, ci în pornirile centrifugale ale spiritului care, începînd cu autonomia de viață, sfârșește la antinomia cu ea. Cine ar încerca să se descurce în multiplicitatea culturilor, în ireductibila lor complexitate tipologică, n-ar violenta prea mult individualitățile lor, dacă le-ar clasifica din punctul de vedere al soluției față de problema spirit - viață. (A soluției intrinseci, practice, a "atitudinii".) Sânt culturi al căror stil se bazează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sufocare. În democrație statul are un caracter neutru, societatea este totul. De aici distincția atât de categorică între societate și stat, specifică ideologiei democratice în genere. Ce e drept, societatea are o sferă mai mare decât statul și înglobează o multiplicitate de elemente, nereductibile la structura abstractă a statului. Societatea este o totalitate vie, căreia fără stat îi lipsește forma. Prea marea elasticitate pe care o prezintă societatea în regimurile democratice derivă din neutralitatea, non-intervenția statului. Redus la un principiu regulator
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu universalitatea lor exterioară, ci au participat cu un infinit intern la o sumă redusă de valori. Evul Mediu, cu tot ce are el sublim și grotesc, a fost universalist, dar numai ca valabilitate generală a ideilor lui, nu ca multiplicitate de idei. Universalismul calitativ este esențial oricărei epoci creatoare; sub formă cantitativă, el este un semn de deficiență și este echivalent eclectismului. Momentul eclectic al unei culturi este identic universalismului cantitativ. Evul Mediu, care a concentrat în sine atâta neliniște
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Taine, care prefera o haită de lupi Evului Mediu. Limitarea substanțială a epocilor, substituirea lor continuă, cu consecința inevitabilă - discontinuitatea valorilor, - explică insuficiența vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea existenței. Când conștiința ne-a separat de viață, atunci ne rămâne acceptarea conștientă a devenirii, lansarea voluntară în mrejele demoniei. În afară de atașarea organică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o singură dată ceda, era pierdut. Misterele baroce care se petreceau de cealaltă parte a zidului, erau lucrarea diavolului, de asta era sigur, dar întotdeauna se ferise chiar și de forme mult mai inocente de imprecizie. Lipsa de limite. Amestecul. Multiplicitatea. Pentru el, acestea erau doar alte denumiri pentru Îndoială. Și când căzu, căzu de sus. O flacără pâlpâie într-o colibă aflată pe dealul din Assam, fante gălbui, unsuroase ivindu-se în spațiul liber dintre stinghiile de bambus. Andrew, tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ce cuprinde și alte discursuri, prin raportare la care își constituie o identitate. Astfel, un discurs citează sau este citat, ironizează sau este ironizat, comentează sau este comentat. Fiecare gen de discurs își constituie o modalitate proprie de administrare a multiplicității relațiilor interdiscursive cu ansamblul potențial nelimitat al discursurilor din cadrul aceluiași gen. Discursul transgresează, în această accepțiune, granițele tradiționale de înțelegere ca eveniment comunicativ, fiind plasat într-o situație enunțiativă care se constituie ca un loc social. Discursul capătă proprietăți structurale
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
activității discursive, este urma concretă a actului de comunicare ce apare fie în formă scrisă, fie în formă orală. El cuprinde îndeosebi manifestări lingvistice, dar și paralingvistice, sub forma intonației sau imaginilor. Analiza conceptului de context conduce la relevarea unei multiplicități de posibilități de extindere sau contragere a ariei acestuia, întrucât nu există consens privind componentele acestuia. Se pot identifica teorii minimaliste și maximaliste 16. Pentru primele, contextul se reduce la parametrii situaționali indicați de enunț 17. Pentru celelalte, contextul integrează
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
parcelizării unității"21. În 1979, când apare lucrarea lui Jean-François Lyotard Condiția postmodernă, se insinuează în filosofie conceptul de postmodern, prezent în mediul cultural francez fie ca deconstructivism sau neostructuralism, fie ca postheideggerianism. Termenul, caracterizează o stare aflată sub semnul multiplicității, diferenței, eterogenității, deconstrucției acelor viziuni explicative unificatoare, cu pretenție de universalitate. Criza marilor narațiuni întemeietoare (metanarațiunile) a provocat o criză de identitate și de identificare. Metapo-vestirile sunt substituite cu pluralități de sisteme menite să construiască identități și identificări contextuale (micronarațiuni
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
performanțele legate de piață sunt determinante pentru a comanda o vânzare decât performanțele absolute. Asta ne face să realizăm că dacă aversiunea față de pierderi este aproape generalizată la investitori, punctul de referință utilizat variază mult de la un investitor la altul. Multiplicitatea punctelor de referință (curs de cumpărare, valoarea cea mai mare, randamentul pieții, etc.Ă pledează pentru o mare eterogeneitate naturală între indivizi sau pentru o puternică instabilitate a proceselor cognitive de luare de decizii. Ea ne determină de asemenea să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
Apare și la gânditori cum ar fi Collingwood sau Jung care expun categoriile ca pe apercepții analogice, credințe, dispoziții mentale inconștiente sau metafore În acțiune. Reflecțiile moderne mai nuanțate, așa cum apar la Heidegger, Dilthey, Jaspers sau Rorty consideră timpul, spațiul, multiplicitatea și totalitatea ca pe niște valori categoriale suspecte, instabile, aflate În relație cu viața simțurilor, cu autentica ființare de sine, manifestă, de cele mai multe ori, În situații limită. Doctrina categoriilor se plasează astfel În sfera de analiză a patologiei categoriale, acolo
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
spuse Profesorul cu convingere și atât de imperativ, încât masivul gonflabil nu i se putu împotrivi, deși se supuse fără chef. Considerându-l din ce în ce mai mult drept un învățăcel ce-i picase la îndemâna expunerilor sale, Profesorul brodă rapid o teză privind multiplicitatea aspectelor realității, precum și operațiunea de reproducere și aducere-aminte în procesul cunoașterii, executat pe fundamentul memoriei primordiale. La un popas oratoric, impus de constrângerile terenului denivelat, îi spuse, cu o bruscă vioiciune: Propun să cădem de acord că multe aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întotdeauna acea „stare de disponibilitate“, despre care vorbești tu, „prin care relația cu lumea se poate dezvolta nu în termeni de recunoaștere, ci sub formă de căutare“; dar, cel puțin în cartea aceasta, „forma căutării“ a fost tot cea canonică: multiplicitatea tinzând spre (sau propagându-se din) o unitate tematică de fond. Nimic deosebit de nou, din acest punct de vedere: încă în 1947, Raymond Queneau publica Exercices de style, în care o anecdotă de câteva rânduri era tratată în 99 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ce chiar zece romane? Răspunsul este evident și îl dai chiar tu cu câteva rânduri mai înainte: „trebuia fixată o limită convențională“; puteam opta pentru douăzeci, șapte, sau șaptezeci și șapte, câte ar fi fost necesare ca să comunice ideea de multiplicitate. Dar tu îndepărtezi imediat acest răspuns: „Calvino delimitează cu prea multă știință cele zece posibilități, nedezvăluindu-și intențiile totalizante și lipsa de disponibilitate substanțială față de un joc mai incert.“ Gândindu-mă la acest lucru, îmi vine să mă întreb: „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spune, inspirația poetică gata să se disperseze în contact cu aerul, ecoul unei cunoașteri dispărute, dezvăluită în penumbră și prin aluziile trecute sub tăcere. Hărțuit între nevoia de a interveni cu luminile sale interpretative, pentru a ajuta textul în explicarea multiplicității sensurilor sale, și conștiința că orice interpretare exercită asupra textului o violență și un abuz, profesorul nu găsea altceva mai bun de făcut ca să-ți faciliteze înțelegerea pasajelor celor mai obscure decât să le citească în original, Pronunțarea acelei limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în afara stării de lucruri definite de acest ansamblu de tehnici și de către cunoașterea științifică care se confundă cu el, această stare de lucruri este cea care va decide asupra "viitorului", adică a propriei sale dezvoltări. Și iată cum, în funcție de o multiplicitate de procese obiective definite și reperate din punct de vedere științific, orice dispozitiv nou, orice tehnică implicată într-un fel sau altul în rețeaua tehnicilor existente, rezultând din întrepătrunderea lor și din relaționările lor, susceptibilă a fi concepută și realizată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Sine, ca efectuare a acestui Sine și ca experiență efectivă a sa. Nu există prin urmare nici Istorie, nici Societate, ci numai "indivizi trăitori" al căror destin este cel al Absolutului, care nu survine niciodată, în calitate de subiectivitate absolută, decât prin intermediul multiplicității indefinite a monadelor, al căror unic fundament îl constituie. În ceea ce privește problema noastră, situația evocată mai sus se exprimă după cum urmează: în activitatea prin care produc bunurile necesare subzistenței lor și care îmbracă în fiecare epocă și pentru fiecare ramură a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-l ademenească pe vizitator să Întoarcă pagina, să cerceteze mai departe, altele care-l opresc. Însă chiar și cele mai de „necitit“ păduri și crânguri sunt de fapt mai subtile decât orice ficțiune imaginabilă, care nu poate prezenta niciodată adevărata multiplicitate de posibilități În alegerea unei cărări ce ți se oferă Într-o pădure, ci o anumită potecă și numai una. Și totuși, acea multiplicitate de posibilități, cu toate că nu poate fi redată prin intermediul textului tipărit, Înghețat, este absolut tipică pentru actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
crânguri sunt de fapt mai subtile decât orice ficțiune imaginabilă, care nu poate prezenta niciodată adevărata multiplicitate de posibilități În alegerea unei cărări ce ți se oferă Într-o pădure, ci o anumită potecă și numai una. Și totuși, acea multiplicitate de posibilități, cu toate că nu poate fi redată prin intermediul textului tipărit, Înghețat, este absolut tipică pentru actul scrisului, tipică pentru dilema constantă - durere sau desfătare, În funcție de Împrejurări - pe care o reprezintă practica sa reală, Începând cu construirea propoziției de bază până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
tacticii și metodelor diplomației ruse. Cum bine a fost spus, spre deosebire de Alexandru I, fratele său, Nicolae I era necomplicat, neromantic, nespiritual, om de o inteligență prozaică și practică, al unor concluzii decise și clare, neabătut, neînsuflețit și neinfluențat de o multiplicitate a ideilor; numai o idee conta la el: cea monarhică, în sensul îndeplinirii datoriei imperiale, conferită lui de Dumnezeu; politica sa imperială și-a fundat-o pe formula: autocrație-pravoslavie-naționalitate, formulă care închidea în sine un țel unificator, nu însă în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
daco-romane în Dacia post-romană, deci și în Transilvania; pe de altă parte, în teza maghiarilor, proba este constituită de absența popularii daco-romane în timpul cuceririi maghiare. Doar o schimbare de concepție privind națiunea și legitimitatea națională va putea să redea adevărata multiplicitate unui spațiu încercat de invazii și de război după retragerea Romei în fața barbarilor. Orice erudiție este acceptată atîta vreme cît trimite spre complexitatea epocii medievale și spre schimbările diverselor alianțe ale țărilor române în favoarea accesului acestor state la suveranitate. Însă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de natură socială. În secolele XVI-XVIII, ortodoxia se eliberează de influența Romei și a afiliaților săi, însă Reforma și mai apoi catolicismul vor oferi mijloacele unui avînt, apoi ale unei renașteri culturale. Căile formării culturii politice românești sînt multiple. Această multiplicitate reprezintă o bogăție, dar va trebui să vină vremea romanticilor și a voluntarismului patriotic militant pentru a se căuta să se înlăture multiplele componente ale unui popor și ale tradițiilor sale, și pentru a susține construirea unei unități simplificate. COMPROMISUL
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ale cărei strigăte lugubre le puteam auzi toată ziua, aveau un rol important. Această grevă a uzinelor Grivița simboliza și ea, într-un fel patetic și artificial, "pierderea paradisului", adică intrarea noastră brutală în istorie". O CULTURĂ NAȚIONALĂ: AMBIVALENȚĂ ȘI MULTIPLICITĂȚI În această perioadă se configurează și se confruntă două curente majore, unul occidentalist, celălalt de reîntoarcere la un fundament național, ambele dînd tonul dezbaterilor politice și a luărilor de poziție în plan cultural. Ar fi simplu să trasăm o linie
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
genul celor profesate de revista poporanistă de stînga Viața Românească, de directorul său Mihail Ralea și de bătrânul socialist Stere (pe care îl consideră o epavă). Dacă există o radicalitate a împărțirilor și a apartenențelor ideologice, aceasta este marcată de multiplicitatea de imagini pe care o sugerează o plimbare la români. Morand vorbește despre "un album pitoresc", acest adjectiv exprimînd excepția, straniul, incalificabilul, căci ruptura Orient-Occident nu oferă o grilă de lectură adecvată. Unele imagini regele, satul evocate ca entitate, în vreme ce
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]