616 matches
-
prin timiditatea și rezerva sa. Tușa de senzualitate e mai manifestă decât în tablou: fata observă că toată lumea se bucură de plăcerile carnale, inclusiv zeul ei (Vermeer) pe care-l vedea elevat prin artă și neinteresat de astfel de activități mundane, așa că se decide să încerce și ea. Dar să revin la paralela dintre tablouri și film, care nu se oprește la a compune un personaj după deducțiile extrase dintr-o pictură. În ceea ce-l privește pe intimistul olandez, lungmetrajul nu
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît multe dintre uleiuri sunt autoportrete, dar și chipul uman, în general, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
cu îngeri, ba chiar Dumnezeu îi tranșează cu dibăcie în "piața de carne", așa cum peste tot "plantele se despică precum/ migdalele care cresc cu toată dulceața/ la pieptul lor/ fructele amare". în lumea aceasta, unde divinul e amestecat în noroiul mundanului, poza îngerului căzut apare în "ziarele din ultima lună" și în spatele lui, poetul, protagonist într-un one man-show, ne arată cu degetul căderea și dimensiunile mici, suportabile, la care se reduce totul, și lumea celor de sus, și istoria oamenilor
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
legată de tradiția literaturii absurdului ca în scrierile lui Samuel Beckett sau Eugen Ionescu, în timp ce preocuparea pentru detalii sugerează atenția și precizia lui Alain Robbe-Grillet. Protagonistul, încercând să își întâlnească iubita la gară, trebuie să negocieze o serie de bariere mundane și se concentrează asupra visului în loc să devină o victimă a birocrației. Acțiunea este reluată în fiecare capitol succesiv din puncte de vedere diferite, dar totuși în același cadru de referință al personajului principal. Repetiția detaliilor produce surpriză cititorului, reordonând ceea ce
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
sexuală a tânărului nostru erou. ("Ah, iubita mea și Iuda mea, Agnesa"). Ea ține, poate pe urmele bărbatului ei mort, preotul Anatol, un fost om de afaceri convertit la credință, adevărate predici contrazise, vai de fapte cât se poate de mundane și mondene: "Deșertăciune, Mihai! Fără cer, fără Creatorul a tot și a toate, rămâi doar la nivelul pantalonilor". De o astfel de prefăcătorie și sadism feminin mai avusese parte colegianul Mihai din partea unei frumuseți numite Floreasca-B care, promițându-i că
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
în detrimentul încrîncenării, crispării, imbecilității cinice a regimului comunist care ajunsese să interzică pînă și cuvîntul „libertate”. Spirit dilematic prin excelență, adversar natural al celor care nu cunosc îndoiala, jovial și bonom, degustător de finețuri artistice care nu disprețuiește nici bucuriile mundane ale vieții, arbitru al bunului gust, mereu atent la argumentele alterității, întotdeauna cu o vorbă plină de miez pe limbă, Andrei Pleșu este unul dintre personajele vieții publice fără de care tranziția românească ar fi fost imposibil de suportat. Andrei Pleșu
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
începe textul, de acestă reconfirmare a unei tipologii umane și culturale pe care tu o reprezinți într-un mod aproape didactic, aceea a bănățeanului schizoid, împărțit abisal între pămînt și cer, între gravitație și imponderabilitate, între geometrie și disoluție, între mundan și transcendent, între statica agrariană și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
și a propozițiilor sale, arta concretă restaurează și chiar absolutizează autonomia gestului creator. Ambiguitățile, atît de frecvente în limbajul artistic obișnuit, sînt suprimate aici fără nici un regret, dar și fără nici o speranță. Din medium, din liant umil sau orgolios al mundanului cu transcendența, artistul se transformă într-un pragmatic inginer cadastral ce nu se lasă contaminat de energii care-l depășesc și îi întunecă acuratețea privirii. Și din acest punct de vedere expoziția este o adevărată demonstrație de rigoare și de
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
-o. Pornind de la Bianca Burța-Cernat, care-i foarte tânără, Serenela Ghiteanu, sau Eugenia Țaralungă, și până la Dan C. Mihăilescu, trecut de 50 de ani, cei ce au citit romanul au înțeles mesajul lui subteran, alternanța planurilor, întrepătrunderea dintre miraculos și mundan, toată ambiguitatea cosmică în care trăim. Încă o dată, așa cum spune Daniel Cristea-Enache, simt c-am câștigat un anumit pariu, ceea ce la vârsta mea de 50 de ani și un pic e bine. Evident, dacă de la prima carte mă bucuram de
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
a mai/ venit, apele s-au limpezit, hipocloritul a ucis peștii, iar/ tufa de corcoduși au aprins-o colectiviștii - cina la care visez/ încă e departe, foarte departe...” (Sărac împotriva morții). O altă mască o reprezintă Erosul. Evadare din sfera mundană, necruțătoare mistuire, pierzanie, experiența erotică dobîndește o tonalitate tragică, fiind o zbatere între a fi și a nu fi, cu pedala apăsată pînă la urmă pe neființă, ca un paradoxal apel la absolut: „Nu venea de nicăieri, nu se ascundea
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
compensat. Departe de-a îngroșa rîndurile rebelilor sub flamura poeziei, Constanța Buzea se orientează către limanul unei atitudini limpezitoare de suflet, către un echilibru care, fără a exclude în mod factice-moralizator Răul, izbutește a-l ține în cumpănă. Oneroasa materie mundană, e proiectată pe ecranul transcendenței, prin urmare îmblînzită, apropiată de zona mîntuirii. Performanța lirică rezidă în acest echivoc între cele două poziții antagonice, revolta și resemnarea, autoarea evitînd să se predea cu arme și bagaje vreuneia din ele, limitîndu-se la
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică, dosarul rezultat fiind o colecționare a fantasmelor secretate de un imaginar debordant, cu rădăcini în arta medievală a misterului. Decodarea impune o perfectă circularitate agnostică: "IN GIRUM IMUS NOCTE ET CONSUMIMUR IGNI. Cu ajutorul unui dicționar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ce îmbracă forme complicate, o dezolare a condiției noastre existențiale. însă nu are loc o despărțire tranșantă, irevocabilă, ci o continuă plutire în ambivalențe care sugerează mai mult decît ar afirma fățiș divorțul moral al bardului de lume. Astfel, atracțiile mundane se văd puse sub semnul unei grele îndoieli, relativizate cu sîrguință, ba chiar compromise printr-o rea învălmășire de cronologii și fiziologii, de raporturi între cauze și efecte: ,din munte nu se vede nimic acolo între cărți/ filele scrise mărunt
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
cea a comunicării. Pe de-o parte ea se bizuie pe o asemenea adîncire a ființei încît punțile curente spre lume sînt aparent suspendate, pe de alta, în calitatea estetică spre care aspiră, se cuvine a se deschide către fenomenologia mundanului, a face uz de materia acestuia. Marea ei abstractizare (un egotism sublim) amenință concretețea obligatorie a limbajului ce-i dă trup și-n care se află sămînța unei dăruiri specifice, vizînd o infinitate a recepției. "Unindu-se moral în rugăciunea
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
tîrziu la ea. Era o carte frumos făcută, cu coperți negre rigide și xilogravuri decorative, cu pagina de titlu și textul într-un stil care amintea de Eric Gill. La fel ca textul, era un amestec convingător de exotism și mundan. Se afla pe raftul din mijloc al bibliotecii noastre din dormitorul din Riddrie. Raftul de sus era blocat în întregime de cotoarele portocalii ale Clubului de carte de stînga, patru cincimi fiind operele complete ale lui Lenin în engleză: text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aluzii copilăresc de transparente, împachetate în frică și isterie, fabulații de neverificat, mereu îmbogățite, se conturau ca un miraj răsturnat pe oglinda cerului, deasupra orașului colonial. Nimeni nu îndrăznea să urmărească desenele încîlcite ale fanteziei cu degetul până la originea lor mundană, dar toți știau despre cloaca fetidă (dacă spiritul ar avea fosete nazale) a colibei lacustre, toți vorbeau despre reunirea perversă a celor două jumătăți ale lumii, Lumina și întunericul, într-un glob gnostic ce depășea cu mult masa critică, toți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ninei Cassian și Norei Iuga; bănuielile noastre merg spre ele că ar fi dezlegat enigma brațului lipsă al zeiței. Alți bănuiți sunt Alex Harding și saxofonul său, care au intervenit și au dat ritm & stare pe tot momentul lecturii. Mai mundani, noi am încercat să rezolvăm ciocnirea civilizațiilor, pe timp de seară, folosind trasee obscure între Manhattan și Brooklyn. Și un taxi-fantomă, lucru ireproductibil pe YouTube. Când credeam că se vinde Yahoo! Din prima zi, poeții sunt o grădiniță mobilă. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
cioranian) sau ne îndemnau, cum mă îndemna pe mine Radu Stoichiță, să facem performanță dactilografiind manuscrisele soților cugetători, sau, dacă suntem ceva mai deștepte să le facem conspectele pentru cărțile de care ei nu au timp. Sau măcar să-i destindem mundan din tensiunea spiritului (tot via Cioran). Îmi amintesc bine că citisem „ilustrele” afirmații aristotelice, tomiste, rousseauiste, kantiene chiar, despre relația femeilor cu natura, distanța lor ontică față de spirit, apropierea de umanitate pe la jumătatea distanței de animalitate. Sau că, uneori, ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
gând o părăsea repede. Nu are energie de consumat cu prostioare și frivolități. Ea este o femeie de carieră. O femeie de neînlocuit. Pariurile ei sunt în altă parte. Skandenberg-urile ei sunt cu partenerele intelectuale. El trebuie s-o detensioneze mundan și atât. O să-l lase la meci, la câte o întâlnire cu băieții la care știe ea bine că tot despre ele vorbesc. Foarte bine. Lasă-i să se defuleze. De-abia se întorc mai calmi acasă și cu sentimente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu te aștepți... Ești ca iepurele aflat în bătaia unei puști ascunse. Ce importanță mai are atunci o biată vulpe care te aleargă de 30 de ani, când luneta e pe tine? Ce importanță mai are, ca să revenim pe teritoriu mundan, un amărât de salariu? O amenințare cu moartea nu face altceva decât să te pună în fața Divinității: e un fel de shortcut. Next stop: eternity. Nu e nimic mai satisfăcător decât să lupți împotriva ignoranței Dar dintre toate sentimentele pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
tatăl (care accedase chiar la statutul de regent, fiind, după toate probabilitățile asasinat din motive politice), iar la vârsta de opt ani, mama. La înmormântarea ei, privind fumul de tămâie care se încolăcea în aer, copilul are revelația impermanenței fenomenelor mundane. Decide pe loc să devină călugăr și se dovedește atât de insistent, încât unchiul său cedează, astfel încât, la treisprezece ani, adolescentul ascultă pentru prima oară preceptele unui Bodhisattva, constituind inițierea în budism. La douăzeci și trei de ani, Dogen pleacă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
menite a ajuta mintea devotului să pătrundă în planul transcendent). Aflăm din roman cum nobilii introduc mici recipiente cu tămâie arzând în mânecile largi ale kimono-ului, care apoi își exală parfumul la fiecare mișcare a brațului. Ca aproape orice activitate mundană în Japonia, și această îndeletnicire este ridicată la rangul de artă: rafinamentul parfumurilor astfel compuse, rezonanța lor spirituală cu atmosfera, anotimpurile, natura înconjurătoare dezvăluie unui cunoscător tainele personalității creatorului, nivelul atins de acesta în stăpânirea dificilei arte, precum și subtile detalii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe o pânză, în clarobscurul fundalului. Bătrânul refuză cu obstinație chiar și plimbările în parc, pentru ca mintea, suspendată între două intervale ludice, să nu se poată atașa de nici o altă formă exterioară, să nu poată fi coruptă de nici o tentație mundană. Intelectul purificat, în strălucirea căruia crezuseră toți marii discipoli ai Incomparabilului, de la Mahakashyapa și Ananda la Bodhidharma și Huineng, reifică, în chip aproape magic, metafora complexă a gesturilor esențiale, care nu pot fi executate decât sub pretextul inocent al ludicului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cap. Noi așa mâncăm, stăm la taifas, ne bem ceaiul, ne odihnim, ne bucurăm de ceilalți. Alături, e încremenită în tokonoma, la mai puțin de un cot distanță, caligrafia ce conține un singur caracter, mu, vidul. În spațiul rupt de mundan al celei care ar fi trebuit să fie o încăpere de ceai, o cultură străină, celebrând revărsarea, excesul, amestecul strălucitor, clocotul greu, violența și senzualitatea, inundă ca un torent de nezăgăzuit. În tăcerea care s-a lăsat, cele două femei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Empaleur, l'Enculeur, nu ar fi în stare, spre a ne scoate din căcat, să rezolve acest paradox: nous extraire de l'inextricable. I-ar trebui măcar un milion de necumetriali. Și nu i-ar găsi. Mit se adeverează Salvatorul Mundan, Omul de Fier. Ciolovecul bricolează ciorănește în incurabil. Trage injecții în picioare de lemn și minune! lemnul scârțâie, tresare, țipă (de durere? de bucurie?). Ciolovecul meșterește în nevindecabil când îi viața o maladie a spiritului, iar Vadimii se visează ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]