531 matches
-
Europa, printre care s-au numărat ŽRK Budućnost (finalista din 2014 a Ligii Campionilor EHF) și Rostov-Don (cu obiective în cupele europene). CSM București câștigă toate partidele disputate și își adjudecă trofeul competiției, după o finală disputată în compania formației muntenegrene Budućnost, pe care o învinge, scor 24-20. Pe 30 august, noua echipă a CSM-ului își face debutul în Liga Națională, într-o partidă disputată împotriva HC Zalău. Aceasta s-a terminat cu o victorie a clubului din capitală, și
CSM București (handbal feminin) () [Corola-website/Science/328898_a_330227]
-
plan european, CSM București și-a făcut debutul în Liga Campionilor EHF într-o grupă preliminară alături de Budućnost, IK Sävehof și MKS Selgros Lublin. Victorii tur-retur împotriva echipelor din Suedia și Polonia, dar și un egal înregistrat în compania echipei muntenegrene, i-au adus clubului locul doi în această grupă. În următoarea fază a competiției, pe fondul unor accidentări, dar și a unei instabilități financiare, CSM a suferit înfrângeri împotriva echipelor de tradiție Győri Audi ETO KC și ŽRK Vardar. Totuși
CSM București (handbal feminin) () [Corola-website/Science/328898_a_330227]
-
a fost încoronat rege al Muntenegrului la 28 august 1910. În timpul Campaniei din Balcani, regele și familia lui au plecat în Italia după ce țara sa și Austria nu au putut stabili un acord asupra negocierilor de pace. După căderea monarhiei muntenegrene în 1918, Prințesa Xenia s-a retras la Paris, unde a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial și a continuat să locuiască la Paris. La 10 martie 1960, la vârsta de 78 de ani a murit la Paris.
Prințesa Xenia de Muntenegru () [Corola-website/Science/324428_a_325757]
-
(chirilic: Цетиње; pronunțat: , "Tsă-tin-ie") este un oraș din Muntenegru. Este considerat capitală istorică a Muntenegrului (Приjестоница / "Priestonița"), în care se află și reședința oficială a președintelui muntenegrean. Conform rencesământului din 2011, orașul are o populație de 18.482 de locuitori (inclusiv suburbiile). a fost fondat în secolul al XV-lea. În prezent este un centru cultural și religios a Bisericii Ortodoxe Sârbești, în primul rând datorită faptului
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
inclusiv suburbiile). a fost fondat în secolul al XV-lea. În prezent este un centru cultural și religios a Bisericii Ortodoxe Sârbești, în primul rând datorită faptului că orașul adăpostește un mare număr de monumente istorice, biserici, piețe etc. În muntenegreană și sârbă orașul este cunoscut ca Цетинѣ / "Cetině" (alfabetul vechi) sau Цетиње / "Cetinje" (varianta actuală); în italiană ca "Cettigne"; în greacă ca Κετίγνη ("Ketígni"); și în turcă ca "Çetince" (Centinge). În limba română nu există o variantă proprie a numelui
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
Цетинѣ / "Cetině" (alfabetul vechi) sau Цетиње / "Cetinje" (varianta actuală); în italiană ca "Cettigne"; în greacă ca Κετίγνη ("Ketígni"); și în turcă ca "Çetince" (Centinge). În limba română nu există o variantă proprie a numelui, în consecință se folosește varianta sârbească/muntenegreană latină: "Cetinje" (se aude și se citește: "Ță-tin-ie"). În texte apare, la fel, în variantă sârbească/muntenegreană. Fondarea orașului a fost favorizată de evenimentele politice, economice și culturale a secolului al XV-lea. Războaiele de cucerire ale Imperiului otoman l-
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
Ketígni"); și în turcă ca "Çetince" (Centinge). În limba română nu există o variantă proprie a numelui, în consecință se folosește varianta sârbească/muntenegreană latină: "Cetinje" (se aude și se citește: "Ță-tin-ie"). În texte apare, la fel, în variantă sârbească/muntenegreană. Fondarea orașului a fost favorizată de evenimentele politice, economice și culturale a secolului al XV-lea. Războaiele de cucerire ale Imperiului otoman l-au forțat pe Ivan I Crnojević, conducătorul Principatului Zeta la acel timp, să mute capitala de la orașul-cetate
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
progres major și în acest domeniu. În 1838 noua sa rezidență, numită Biljarda (Biliarda, Casa Biliardului) a fost construită. Cetinje a fost mărit, construindu-se multiple edificii de mari dimensiuni, care au dat și o nouă față orașului. Independența statului muntenegrean a fost recunoscută de către Congresul de la Berlin (1878), devinând astfel o capitală europeană. Noile clădiri moderne au fost construite pentru relațiile proaspăt-stabilite cu țările europene. Clădirile consulatelor Franceze, Rusești, Britanice, Italiene and Austro-Ungare sunt cunoscute ca fiind unele din cele
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
rândul lor au avut o contribuție semnificativă în domenii ca cultura, știința, literatura, comerțul și politica. În perioada interbelică (anii dintre cele 2 războaie mondiale), Cetinje și-a extins considerabil teritoriul, și a devenit astfel, centrul regiunii Zeta. Când Parlamentul Muntenegrean a decis mutarea organelor administrative la Titograd (nume dat orașului Podgorița pe timpurile existenței Iugoslaviei, de pe 13 iulie 1946 - 2 aprilie 1992), Cetinje a parcurs o perioadă de criză majoră. Astfel, în ciuda construirii numeroaselor fabrici și uzine, potențialul turistic și
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
1952. De atunci a rămas cunoscută ca „Obod”. Din timpul deschiderii lor, până în zilele noastre, tipografiile din Cetinje au publicat peste 3,000 de cărți, o contribuție puțin-spus, majoră, la moștenirea culturală și istorică a Muntenegrului. Prima publicație anuală științifică muntenegreană, "Grlica" (Gârlița, Turturea), a fost publicată în 1835, în timp ce primul cotidian muntenegrean, ‘Muntenegreanul’,a fost publicat prima oară în 1871. De atunci, 60 de ziare și 30 de reviste au fost publicate. În 1914, orașul având mai puțin de 6
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
până în zilele noastre, tipografiile din Cetinje au publicat peste 3,000 de cărți, o contribuție puțin-spus, majoră, la moștenirea culturală și istorică a Muntenegrului. Prima publicație anuală științifică muntenegreană, "Grlica" (Gârlița, Turturea), a fost publicată în 1835, în timp ce primul cotidian muntenegrean, ‘Muntenegreanul’,a fost publicat prima oară în 1871. De atunci, 60 de ziare și 30 de reviste au fost publicate. În 1914, orașul având mai puțin de 6,000 de locuitori, Cetinje publica 6 cotidiene pe zi. Cele mai vechi
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
zilele noastre, tipografiile din Cetinje au publicat peste 3,000 de cărți, o contribuție puțin-spus, majoră, la moștenirea culturală și istorică a Muntenegrului. Prima publicație anuală științifică muntenegreană, "Grlica" (Gârlița, Turturea), a fost publicată în 1835, în timp ce primul cotidian muntenegrean, ‘Muntenegreanul’,a fost publicat prima oară în 1871. De atunci, 60 de ziare și 30 de reviste au fost publicate. În 1914, orașul având mai puțin de 6,000 de locuitori, Cetinje publica 6 cotidiene pe zi. Cele mai vechi biblioteci
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
doilea an aici are loc o expoziție de artă numită Bienalul Cetinje. Fondatorul ei este prințul Nikola Petrović, strănepotul Regelui Nikola I. Cetinje este deasemenea centrul religios al Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului a Bisericii Ortodoxe Sârbe, și Bisericii Ortodoxe Muntenegrene. Scaunul Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului este situat la Mănăstirea Cetinje. Scaunul Bisericii Ortodoxe Muntenegrene în Capela din cartierul Gruda. Cele mai populare sporturi în Cetinje sunt: fotbalul, handbalul și baschet. Fotbalul în Cetinje are o tradiție veche, care a
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
prințul Nikola Petrović, strănepotul Regelui Nikola I. Cetinje este deasemenea centrul religios al Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului a Bisericii Ortodoxe Sârbe, și Bisericii Ortodoxe Muntenegrene. Scaunul Eparhiei Muntenegrului și a Litoralului este situat la Mănăstirea Cetinje. Scaunul Bisericii Ortodoxe Muntenegrene în Capela din cartierul Gruda. Cele mai populare sporturi în Cetinje sunt: fotbalul, handbalul și baschet. Fotbalul în Cetinje are o tradiție veche, care a început odată cu fondarea FC Lovćen Cetinje, cel mai vechi club de fotbal din Muntenegru. FC
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
înaintea celui de al doilea război mondial, au câștigat mai multe Campionate Naționale, iar în 1956 au fost calificați în prima ligă națională. În 1947,“Lovćen” a fost un club destinat juniorilor. FC Lovćen se luptă acum cu Prima Ligă Muntenegreană. Un alt club de fotbal din Cetinje este FC Cetinje, fondat în 1975. Clubul de handbal “Lovćen” a fost fondat la începuturile anului 1949. Cele mai bune rezultate au fost atinse la finele anilor 90' și la începutul secolului 21
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
orașului, biroul de relații publice, afaceri comune, serviciile comunitare și de protecție ale poliției. "Skupština Prijestonice Cetinje" (se pronunță: "„Skupștina Priestonițe Țătinie”" este parlamentul capitalei regale Cetinje. Parlamentul local este format din 33 de deputați, sau "odbornici" (odborniți, reprezentanți) în Muntenegreană. Sunt aleși în timpul tururilor de scrutine, și îl au ca șef pe "Predsjednik Skupštine" (Președintele parlamentului). După ultimele alegeri din Octombrie 2010, majoritatea Skupštinei o formează DPS (Partidul Democrat al Socialiștilor din Muntenegru). Mai sunt deputați de la alte două partide
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
Salo (Republica Socială Italiană instaurată de Mussolini): 60 de tone lingouri de aur și 20 de tone monede antice din aur au fost încărcate în 53 de camioane, cuprinzând 1300 cutii de tezaur expediate apoi prin Cattaro, un mic port muntenegrean la Marea Adriatică. În 1955 la întoarcerea în Italia începe cîteva mici afaceri (fabrică de alcool, librărie), după care se angajează la fabrica de saltele Permaflex din Roma. Câțiva ani mai târziu, la inaugurarea unei noi unități a companiei, este prezent
Licio Gelli () [Corola-website/Science/326215_a_327544]
-
(în sârbă/muntenegreană, bosniacă: "", chirilic: "Санџак"; turcă: "Sancak") sau Raška este o regiune situată de-a lungul graniței dintre Șerbia și Muntenegru. Numele Sandžak provine de la Sângeacul Novi Pazar, un district administrativ al Imperiului Otoman care a existat până la izbucnirea Războaielor balcanice în
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
până la Kosovo pe o arie de 8.403 km². Șase municipii din Sandžak sunt localizate în Șerbia (Novi Pazar, Sjenica, Tutin, Prijepolje, Nova Varoš, si Priboj) iar alte cinci în Muntenegru (Pljevlja, Bijelo Polje, Berane, Rožaje, si Plav). Câteodată municipiul muntenegrean Andrijevica este considerat ca fiind parte din Sandžak (Raška). Orașul cel mai mare este Novi Pazar (55.000), iar alte orașe mari sunt: Pljevlja (23.800), si Priboj (19.600). În Șerbia, municipiile Novi Pazar și Tutin sunt incluse în
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
ulterior fiind încorporat în Provincia otomană Kosovo în 1878. Congresul de la Berlin din 1878 a permis garnizoanelor militare austro-ungare să fie plasate în Sandžak unde au rămas până în 1909. În octombrie 1912, Sandžak a fost ocupat de trupele sârbe și muntenegrene în Primul Război Balcanic, iar teritoriul a fost împărțit între Regatele Șerbiei și Muntenegrului. Mulți bosniaci și albanezi din Sandžak au emigrat în Turcia că muhajiri. În timpul Primului Război Mondial, Sandžak era sub ocupația Austro-Ungariei din 1914 până în 1918. Din 1929 până în
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
un măr roșu sub o tarabă, văzând doar pantofii târgoveților din jur și ascultându-le glasurile". Marea-i în stânga, cântăreții de buzuki sunt în dreapta. Oamenii-s la mijloc Cei doi jurnaliști mai surprind ospitalitatea grecească, atitudinea de oameni săritori a muntenegrenilor, îndârjirea cu care muncesc bulgarii. „Damianus, grecul asudat, a făcut supa de fasole. Pe cap poartă o bandană care-i domolește cârlionții suri, plini de rebeliune. Din senin, vântul începe să-și facă mendrele. Ploaia udă mesele petrecăreților și apa
Apariție editorială - „Sălbaticul din Balcani" by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101239_a_102531]
-
(în muntenegreană: "Glavni grad Podgorica", "Главни град Подгорица" sau "Opština Podgorica", Општина Подгорица) este o unitate administrativă de ordinul întâi din Muntenegru. Reședința sa este orașul Podgorica. constă din zona urbană a orașului Podgorica și două comune urbane: Golubovci și Tuzi, create
Municipiul Podgorica () [Corola-website/Science/334193_a_335522]
-
de teama că ea va dori independența față de Imperiu. Prima operațiune militară a ligii a fost , generalul otoman care urma să supervizeze transferul teritoriului Plav-Gucia către Muntenegru. La 4 decembrie 1879, membrii Ligii au participat la și au învins forțele Muntenegrene care încercau să preia controlul în Plav și Gusinje. După izbucnirea luptelor deschise, Liga a preluat de la turci controlul asupra orașelor kosovare Vučitrn, Peć, Kosovska Mitrovica, Prizren și Gjakova. Îndrumata de mișcarea pentru autonomie, Liga a respins autoritatea turcă și
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
(n. 9 ianuarie 1989, în Puławy) este o handbalistă poloneză care joacă pentru clubul muntenegrean ŽRK Budućnost Podgorica și echipa națională a Poloniei. Mama Kingăi Byzdra este Małgorzata Byzdra, fostă handbalistă a Montex Lublin și Zagłębia Lubin, iar tatăl, Jacek Byzdra, handbalist la Wisła Puławy. Kinga a început să joace handbal de la o vârstă fragedă
Kinga Byzdra () [Corola-website/Science/333135_a_334464]
-
a devenit componentă a echipei de senioare a MKS Zagłębie Lubin, alături de care a devenit campioană a Poloniei în 2011 și de patru ori vicecampioană, în 2009, 2010, 2012 și 2013. În vara anului 2013 s-a transferat la echipa muntenegreană ŽRK Budućnost. a fost componentă a echipei Poloniei care a participat la Campionatul European pentru Junioare din 2006 și Campionatul European pentru Tineret din 2007. Byzdra a debutat la echipa națională de senioare pe 3 noiembrie 2006, într-un meci
Kinga Byzdra () [Corola-website/Science/333135_a_334464]