73,760 matches
-
care nu se temea de ei. Iar fluturii i se aninau în păr - Mario a văzut doi într-o singură după-amiază, în San Isidro -, dar Delia îi gonea cu un gest ușor. Héctor îi dăruise un iepuraș alb, care a murit curând, înaintea lui Héctor. Iar Héctor s-a aruncat de pe pod la Puerto Nuevo, într-o duminică în zori. Atunci a auzit Mario primele zvonuri. Moartea lui Rolo Médicis nu interesase pe nimeni. Când Héctor s-a sinucis, vecinii au
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
coincidențe, lui Mario îi revenea în minte chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Pe deasupra, făcuse fractură de craniu, căci Rolo a căzut fulgerat pe când ieșea din vestibulul familiei Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a strigat prima. În schimb Héctor murise singur, într-o
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a strigat prima. În schimb Héctor murise singur, într-o noapte cu brumă, la cinci ore după ce plecase de la Delia de acasă ca în fiecare sâmbătă. Eu nu mi-l amintesc prea bine pe Mario, dar se zice că făceau o pereche frumoasă, el și Delia. Deși
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
reîntoarce la gri, la pălăriile în culori deschise pentru duminica dimineața. Acum, când clevetirile nu mai erau un tertip absolut, partea groaznică pentru Mario consta în faptul că lumea adăuga episoade neutre ca să le dea un anume sens. În Buenos Aires mor mulți de infarct sau prin înecare. O mulțime de iepuri lâncezesc și mor prin case, prin curți. O mulțime de câini fug de mângâieri sau le acceptă. Cele câteva rânduri lăsate de Héctor mamei lui, hohotele de plâns pe care
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
clevetirile nu mai erau un tertip absolut, partea groaznică pentru Mario consta în faptul că lumea adăuga episoade neutre ca să le dea un anume sens. În Buenos Aires mor mulți de infarct sau prin înecare. O mulțime de iepuri lâncezesc și mor prin case, prin curți. O mulțime de câini fug de mângâieri sau le acceptă. Cele câteva rânduri lăsate de Héctor mamei lui, hohotele de plâns pe care vecina din casa cu etaje spusese că le auzise din vestibulul familiei Mañara
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
mulțime de câini fug de mângâieri sau le acceptă. Cele câteva rânduri lăsate de Héctor mamei lui, hohotele de plâns pe care vecina din casa cu etaje spusese că le auzise din vestibulul familiei Mañara în noaptea în care a murit Rolo (dar înainte de izbitură), chipul Deliei în primele zile... Lumea pune atâta inteligență în treburi de-astea, iar din atâtea noduri unul lângă altul se ivește până la urmă bucata de covor - Mario vedea pesemne uneori covorul, cu scârbă, cu groază
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
să-l guste, convinși că le va face rău. Delia nu se simți jignită, dar era parcă transfigurată în vreme ce Mario sorbea cu apreciere din micul degetar bătând în violet plin de lumină portocalie, cu parfum arzător. „O să mă facă să mor de căldură, dar e delicios”, spuse o dată sau de două ori. Delia, care vorbea puțin când era mulțumită, declară: „L-am făcut pentru tine”. Soții Mañara o priveau dornici parcă să-i afle rețeta, alchimia minuțioasă a cincisprezece zile de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
e speriată, parcă o chinuie ceva, izbuti să spună neajutorat Mario. - Nu din pricina asta - Își sorbea zgomotos berea ca și când ar fi vrut să-i acopere vocea -. Înainte a fost la fel, eu o cunosc bine. - Înainte de ce? - Înainte de a-i muri amândoi, prostule. Plătește că sunt grăbit. Vru să protesteze dar Medrano tatăl era deja la ușă. Delia bănuia ceva fiindcă îl primi altfel, aproape vorbăreață și iscoditoare. Poate că părinții îi spuseseră de întâlnirea de la berărie, Mario speră ca ea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
isonul dar nu păreau prea convinși. Și-au adus aminte de un prieten veterinar, de niște ierburi amare. Erau de părere să lase pisica în grădiniță, să-și aleagă ea singură ierburile tămăduitoare. Însă Delia spuse că pisica avea să moară, poate că uleiul de castor îi va prelungi puțin viața. Mario o întrebă pe Delia de rochia de miereasă, dacă-și pregătea zestrea, dacă martie era o lună mai bună decât mai pentru nuntă. Aștepta să-și ia inima-n
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
facă să amuțească, vecina din casa cu etaje o fi stând s-asculte cu teamă și desfătare, așa încât trebuia s-o facă să amuțească acum cu orice preț. În spatele lui, dinspre bucătăria unde găsise pisica târându-se încă pentru a muri înăuntrul casei, cu așchii înfipte în ochi, auzea respirația soților Mañara care se sculaseră, ascunzându-se în sufragerie ca să-i spioneze; era sigur că soții Mañara auziseră și stăteau acolo lipiți de ușă, în umbra sufrageriei, ascultând cum el o
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Mircea Mihăieș Definitely, vorba englezului, suntem o nație suprarealistă! Gogol, părintele monstruozităților gândirii mărunt-demonice, ar muri de râs văzând lejeritatea cu care tragedia virează la noi în farsă și cinismul în glumă deocheată. Zilele trecute, am întâlnit o fostă studentă care-și susținuse, în vară, examenul de definitivat. Îl trecuse cu brio și se întorsese la
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
cu grijă pe obraz,/ Primusuri mari, lucioase, de alamă/ Mă-țelegeau și mă luau în seamă./ Priveam uimit cum lucrurile-apar/ Și se scufundă-n hăuri de mărar,/ Cum ruginesc vechi cercuri de la plită/ În maldăre de lînă părăsită,/ Cum arcuri frînte mor în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii pe ele/ Și cum prin colțuri îngeri diafani/ Suflau cu-amurg mărgica la curcani” (Elegie). Se poate face, pe bună dreptate, asocierea, pînă la un punct, a liricii lui Emil Brumaru cu cea a
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
viespii uriașe/ Pe care nu poți să le-alungi/ Cu mîna leneșă din minte,/ Femei cu sîni lincențioși/ Umflați de-un înger pneumatic/ Pîn’ la absurd în plușuri roș,/ Femei ce ne-ar lăsa-n burice,/ Plutind pe pîntec, să murim/ Fără speranțe, fără apă,/ Cum pe corăbii Gordon Pym/ Halucinînd vechi etichete/ Pe butoiașele cu spirt.// O, Leonid Dimov, e seară/ Și eu beau singur într-un birt” (Scrisoare). Suferința se reduce printr-o sugestie inaugurală, prin prospețimea sa: „Dar
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Grădina cu fructe de sticlă/ avea toate aleile pavate cu plumb;/ pe zidurile de cetate lipsite de porți/ în loc de steaguri fîlfîiau porumbei. Un nufăr pe cer înflorea noaptea,/ un nufăr cu petale de zinc;/ brumată cu sînge dimineața/ Floarea Nopții murea” (Grădina Enigmă). Romantic prin fibra sa de trubadur à la page (un soi de Minulescu trecut prin avangardă), Tonegaru apucă pe calea unui romantism exasperat, tensionat de suferință. Simbolul selenar apare pătat de coșmar, deznădejde, demență, încărcat de toxicitate: „Moartea
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
vremea este și acum rece și aspră ca o placă de ardezie/ iar oamenii persistă în obiciul de a cădea pretutindeni subit;/ ziarele sosesc de-a valma - cîteodată treizeci lunar/ așa că nu apar ediții speciale să se afle cine a murit” (Portul înfipt la Nord). Nici un dubiu deci asupra trimiterii la mediul și momentul proxim pe care o poartă acest discurs cu note de realism... antisocialist. Neîndoielnic grav în proiectul său care denunță alienarea unei lumi față de ea însăși ca și
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
de par. Am mai scris despre cei doi, dar am simțit nevoia să revin de dragul acestei bile albe care trebuie depusă în contul Justiției. Revin însă și pentru că acest caz face dreptate, în numele lui Gheorghe Ursu, nenumăraților oameni care au murit, în condiții care au rămas neelucidate, în pușcăriile comunismului. Poate că cititorilor mai tineri nu le vine azi să creadă că un om a putut fi ucis cu bestialitate pentru că a scris ceea ce gîndea despre regimul Ceaușescu. Poate că unii
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
și fără aer condiționat e rugat să deschidă și ușa din spate. Se părea că unui călător îi este foarte rău. În câteva clipe însă situația se arată de-a dreptul tragică. Călătorul, un bărbat cam la 60 de ani, murise. Doamna care îl însoțea a izbucnit în plâns căutând inutil niște pastile; cineva a făcut repede rost de o lumânare. Salvarea a venit puțin mai repede de o jumătate de oră. Polițistul a ajuns mai repede, dar părea depășit de
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
puțin mai repede de o jumătate de oră. Polițistul a ajuns mai repede, dar părea depășit de situație. Oricum apariția lui a stârnit zâmbete pline de subînțeles. Transcriu selectiv ce a urmat: Șoferul autocarului (vorbind la mobil): - Bă, mi-a murit unuî în mașină! Ce să fac, întârzii! Anunță tu la dispecerat. Șoferul ambulanței (către ceilalți călători coborâți din autocar): - Dacă e mort, n-am ce vă face! Io nu-l iau. Asta (bătând în capota ambulanței) nu e pentru morți
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
tot „mortuî” în sus, „mortuî” în jos! Nu vedeți că doamna aceea plânge, mai are un pic și leșină!? Să-i dea cineva o lămâie ceva, un suc... Șoferul autocarului: - Și cum să-i zicem, doamnă? „Domnuî”!? Asta e, a murit, a murit, cu toții ne ducem când ne vine rânduî! (Către sătenii adunați) Să-l ia cineva, să-l ducă acasă că abia ce s-a urcat, e din comună dîaici. Un sătean: - Io n-aș băga mort în mașină...! Cineva
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
în sus, „mortuî” în jos! Nu vedeți că doamna aceea plânge, mai are un pic și leșină!? Să-i dea cineva o lămâie ceva, un suc... Șoferul autocarului: - Și cum să-i zicem, doamnă? „Domnuî”!? Asta e, a murit, a murit, cu toții ne ducem când ne vine rânduî! (Către sătenii adunați) Să-l ia cineva, să-l ducă acasă că abia ce s-a urcat, e din comună dîaici. Un sătean: - Io n-aș băga mort în mașină...! Cineva din mulțime
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
Bucureștean, venise la țară într-o chestiune de pământ. Căzuse pe o scară și își fracturase câteva coaste, una îi perforase plămânul. Abia după o săptămână, se hotărâse să se întoarcă la București și să meargă la spital. Cu autobuzul. Murise asfixiat. Lumea se miră, e intrigată, zice că, dacă a fost inconștient, cum să plece atât de târziu și cu autocarul, că ce chestie să mori în autobuz, că ce-i mai trebuia lui pământ, că oare n-avea copii
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
se hotărâse să se întoarcă la București și să meargă la spital. Cu autobuzul. Murise asfixiat. Lumea se miră, e intrigată, zice că, dacă a fost inconștient, cum să plece atât de târziu și cu autocarul, că ce chestie să mori în autobuz, că ce-i mai trebuia lui pământ, că oare n-avea copii să-l ia cu mașina, că sufletul rămâne în autocar șase săptămâni... O tânără încearcă să închidă subiectul: - Puneți niște muzică, domî șofer! Daî nu mai
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
dacă mult-pomenite „ghiduri” medicale se distribuiau gratis, ori...) nu e furt, ci acțiune caritabilă. Cuvintele sale emană, sunet de sunet, cinismul omului rău, al carieristului capabil să calce pe cadavre pentru a-și atinge scopurile. „La cardiologie se mai și moare”, spunea pe-un ton de atroce detașare șerban Brădișteanu. Da, iar în medicină se mai fac și escrocherii, l-am putea completa gândindu-ne la cel care i-a dat girul unui concurs cu cântec, despre care în Timișoara s-
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
Be happy. Celor cu zece-douăzeci de ani mai vârstnici decât mine, cărora toate acestea li se vor părea de domeniul purei frivolități le opun o zicală a Orientului, enunțând că „nimeni nu este atât de tânăr încât să nu poată muri mâine, nici atât de bătrân încât să nu poată trăi încă un an.” Dacă nici cea mai verificată dintre sapiențe nu-i convinge, îi socotesc pierduți. Așa că, recapitulând, pe magistrala a o sută cincizeci de ani de fertilă existență, la jumătatea
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
vor urca, din fericire, doar până la etajul al patruzeci și cincilea, în zilele fără vânt. Cât privește ghidul bunei longevități, el ne lămurește cum să faci să trăiești două sute de ani, dar nu ne explică și de ce. Dar și să mori chiar mâine!
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]