75,238 matches
-
ACESTE CUVINTE aceste cuvinte au mai fost rostite au mai fost scrise au mai fost uitate aceste cuvinte vin acum într-o carne nouă sub limba de pământ a altui muritor ele spun același lucru aceeași teamă de a nu muri mut și uitat aceste cuvinte sunt ale celui ce le folosește mai des. SĂ CĂLĂTORIM să călătorim în numele cuvintelor noastre să călătorim noi puțin de dragul călătoriei să călătorim pentru a lăsa unele cuvinte în urma să călătorim pentru a ne întoarce
CARTEA CU PRIETENI XXVI- ASTAZI E ZIUA TA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxvi_astazi_e_ziua_ta.html [Corola-blog/BlogPost/351006_a_352335]
-
ce l-am primit cadou de la mama mea vitregă. Ce mai femeie! De câte ori văd fructele acelea micuțe și gingașe, nebunele, îmi amintesc de ea. Are un chip angelic, precum nebunelele, dar ființa ei e plină de otravă. Dacă o guști, mori. Ursu a fost învățat de drăgăstoasa mea mamă vitregă să-mi rupă oasele. Nu a luat bucata de pâine ce i-am întins-o, ci mâna mea. De atunci mâna mea stângă s-a înjumătățit. E bine că mai am
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
mut în umila lor căsuță, s-au întristat. Erau bunicii din partea tatălui. Ei o iubeau pe sora mea, fiica mamei mele vitrege, ce a rezultat din căsătoria cu tatăl meu. Pe bunicii mamei mele bune nu i-am cunoscut. Au murit cu mult timp înainte ca eu să apar pe lume. Și mama mea a fost chemată dincolo, în timp ce mă trimitea pe mine în această lume. Au trecut ceva ani de atunci. Între timp a apărut mama mea vitregă și sora
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
plecat din sat unde m-a dus viața iar Floarea a rămas undeva în negura timpului.Până într-o zi de primăvară ca acum,când am auzit la poartă un glas cunoscut: -Ionelee ,cine-mi mai unge mie roțile Ionelee... Murise tata .Steagul de doliu flutura pe stâlpul porții și bocetul îmi sfâșia sufletul .Era Floarea. Referință Bibliografică: Floarea / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI, 05 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Papuc : Toate
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1457209960.html [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
dacă ai această șansă, cum muge vaca chemându-și vițelul. Este adevărata viață, papa. - O fi, dragul meu, pentru romantici. Tu trebuie să fii pragmatic. Banul nu vine nici de la vacă și nici de la cocoș, decât atât cât să nu mori de foame. Cocoși și găini putem crește și noi în curte dacă dorim să vedem cum se face oul. Dar cum se face banul niciodată nu vei afla lucrând la țară. - Nu te contrazic. Viața totuși pornește de acolo, de la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391422077.html [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
banii sunt valoarea cu care măsor importanța celui cu care vorbesc. Tu ai banii?... s-a întors, mi-a făcut un semn de lehamite cu mâna și, fără să se mai uite la mine, a spus: voi literații, ai să mori cu ideile agățat de lună... Am zâmbit, i-am urmărit mersul săltat cu care se depărta grăbit și mi-am simțit ochii umeziți. Aerul rece al suflării lui îmi făcuse ca ochii să-mi lăcrimeze pentru că eu simțeam însă el
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Estetica_romanului_superrealis_stefan_lucian_muresanu_1372258130.html [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
rezonanțe, Amurgul mă cuprinde fremătând. Am să mai caut încă nemurirea- Aprinsă-n vise care curg și dor, Alintul ce îmi curmă amăgirea Adie-n preacuratul meu amor. Astăzi mă doare numai fericirea, Am înțeles că nu am să mai mor. INFINIT Stele cad în marea vremii Strălucind prin infinit, Inimi țes fără de temeri Versuri vii în răsărit. Timpul mângâie tăcerea Ce domnește-n amintiri Răscolind în val iubirea- Dor nescris în nemuriri. Gândul rătăcește-n ceruri Printre norii grei, de
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1410246612.html [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
Te-ai rătăcit? Intră în casă că ți-o fi frig ș-ai fi nedormit și ud la picioare, continuă lăietele Mihai, stăpânul și judecătorul țiganilor din șatra lui. - Am fugit de la armată și-ți cer găzduire. Nu vreau să mor ca un câine pe pământurile astea, așa, că... vrea Mareșalul. Țara mea și-a ta e acolo de unde am fost aduși aici, și eu, și voi. Primește-mă și-ți voi fi recunoscător! - Da ești dezertor și-ți rămân copiii
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
-i mai greu decât să faci un ulcior de pământ, la care eu sunt meșter neîntrecut. Oare, o să trăiesc să mai apuc să fac vreo oală? O să-mi mai văd copiii și muierea care o să primească vestea că eu am murit? Ce-o fi în sat când se va auzi? O să-mi facă și pomană!... dacă or avea din ce. La început, e bine să-mi facă de post că-i costă mai puțin! Azi îi vinerea, zi în care sunt
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
de război și mama a doi copii mici.” Singur în cort, se așeză în genunchi cu fața unde crezu că-i răsăritul, spuse rugăciunea Tatăl nostru, se închină de trei ori și-și mai dădu un curaj... că nu trebuie să moară! Se ridică în picioare, se întinse, făcu câteva mișcări din brațe și ieși afară și pe primul lăiete văzut, era un copilandru, îl întrebă de bulibașa Mihai. - E în partea ailaltă. Stă de vorbă cu juzii la Sfatul bătrânilor! Vrei
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
Boierule, zise bulibașa Mihai, eu te-am cunoscut de când am fost aduși și așezați aici, în sălbăticia asta, din care cred că nu mai scapă nima dintre noi. Acu’, de foame, o să ne moară bătrânii, o să moară copiii ș-om muri cu toții până la urmă. N-avem ce lucra, n-avem ce mânca! Satele sunt rare, lume-i puțină și săracă, parcă-i sfârșitul pământului! Când ne păzeai, ne-ai lăsat să punem corturile și s-avem căruțăle noastre. Ne-ai adus
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
primit ordinul să plece pe front, spre Cotul Donului. Ne-au despăducheat pe toți, chiar dacă nu aveam, ne-am îmbăiat și ne-au dat să avem mâncare pentru trei zile. Eu m-am hotărât să dezertez, că nu vreau să mor pe aici. O fi bine, o fi rău? Asta-i hotărârea mea ! Când am pregătit furgoanele de marș, că așa se zice la căruțele de fân, într-un sac potrivit am pus în el câte ceva din ce-mi trebuie și
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
II cât și al regelui Mihai: când a fost rugat de regele Carol să-i țină de urât doamnei Lupescu, refuzul generalului a fost categoric: „Majestate eu servesc o instituție nu o persoană”. A părăsit țara odată cu regele Mihai, a murit la Paris. Din partea mamei ascendența merge până la Maria, fiica lui Petru Rareș și coboară la fiica voievodului Nicolae Mavrogheni, Sultana Mavrogheni, căsătorită cu marele hatman Manoil Manu, al căror fiu, Manolache Manu, mare vornic, s-a căsătorit cu Elena Luca
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496735058.html [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
eparhiotul!// Rege îmi e, îi târnosesc complotul,/ Mormântul suferinței îl premerge,/ Din mintea lui fiorul nu se șterge,/ În sinea mea l-am poreclit „Despotul!”// Topesc cu lava neîncăpătoare/ Tăria gândului - pelinu-i dulce:/ De n-ar fi el, Iubirea sigur moare!// Așa e, Tată, din căderi avântul/ Își trage setea, somnul vrea să-l culce:/ Necunoscutul schivnic e Cuvântul!” (CCCLXXXIV) Citindu-l, vom recunoaște în Theodor Răpan Pygmalion-ul îndrăgostit, asemenea lui Dumnezeu, care a făcut Creația din Iubire. Astfel, Poetul își
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Fiind_365_1_iconosonete_de_nicoleta_milea_1392311260.html [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
raportul privind prezența la clasă, unde este colegul vostru, Stoican? Sunt aproape de o lună aici și copilul ăsta nu a fost o zi la școală. Copii, voi ce știți despre el? - Doamna învățătoare, Petrică, muncește. Este orfan, tatăl lui a murit anul trecut, și el o ajută pe mama la câmp. - Unde locuiește? Întrebă ea, copiii. Vin eu cu dumneavoastră, doamna învățătoare, îi zise o fetiță plăpândă. Locuiește aproape de mine. Știți, doamnă, eu îi aduc lui Petrică în fiecare seară lecțiile
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
să pleci în bancă. - Îl rugăm pe elevul Stoican să ne spună, cum se face că este la zi cu lecțiile predate în acest timp! Copilul, se ridică din nou și nespus de emoționat, vorbi. Doamna învățătoare, anul trecut a murit tatăl meu împușcat în pădure. Eu sunt cel mai mare dintre frați și am fost nevoit să o ajut pe mama. Asta am aflat, băiatule, dar când ai învățat? Am avut noroc cu vecină și colega mea. Ea mi-a
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
pătrunde în oase. Să-ți cumperi, lemne, îi spuse gazda. Este în sat o familie care are o bucată de pădure mai mare, de acolo să-ți aduci lemne de foc. Se numesc, Stoican. E doar femeia, bărbatul ei a murit împușcat, anul trecut. Doina, înțelese că este vorba de familia elevului ei. Știind unde locuiesc s-a dus să comande lemnele. Păcat, că nu m-am mutat cu Luci, la gazda ei, acum nu aș fi avut probleme. Ajunse la
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
înecând sub veacuri. Sub suspinele-i tăcute Lacul negru mă îndeamnă Să te-ascund și-apoi să-i plâng Peste nufăru-i din palmă. De-aș putea ca să te uit Și să mă desprind de tine, Ființa-n geamăt mi-ar muri Îngropată sub suspine. Dorul meu răscolitor, Pribegit-a întreg pământul, Pribegi-va și prin moarte, Doar să îți atingă gândul. De-oi muri în chinuri grele Fără să mai dau de tine, Negrii nuferi dăinui-vor Patima ce zace-n
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1474060027.html [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]
-
De-aș putea ca să te uit Și să mă desprind de tine, Ființa-n geamăt mi-ar muri Îngropată sub suspine. Dorul meu răscolitor, Pribegit-a întreg pământul, Pribegi-va și prin moarte, Doar să îți atingă gândul. De-oi muri în chinuri grele Fără să mai dau de tine, Negrii nuferi dăinui-vor Patima ce zace-n mine. Peste nuferii ce plâng Luna neagră încet curge, Umbletele mele-n lacrimi Dintre chinuri să le-alunge. Referință Bibliografică: LACRIMILE MELE / Angela
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1474060027.html [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]
-
înălțare»”. Un poet cu picioarele pe pământ și mintea dincolo de nori. „Tu, care ești / atât de puțin om, / doar cât să te zăresc, / și atât de mult lumină, / ai lăsat adânc în mine, / înainte de a mă naște / și înainte de a muri, / dorul de Tine”. Cât despre suflet, „Azi mi-am întrebat sufletul: / - Ce nu te doare? / Mi-a răspuns așa: / - Să nu te mai rupi de mine!”. IONEL MARIN. Versuri catehetice. „De la zidire pornim / Călători pe drumul veșniciei. / Oaspeți astrali vom
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
de iubire dincolo de acest avatar cred, un înger mi-a lăsat spaimă lui de nemoarte acum îi duc povară în spate alunec pe file de caiet rupte pe crengi de arbori genealogici scuturate mă cert cu stelele când uit să mor te iert în gând când îmi e dor aștept să vină clipă când tu mă visezi și eu zbor un fluture cu aripi de cristal dincolo de acest avatar zeul își stinge țigarea pe umărul meu Referință Bibliografica: Dincolo de avatar / Gabriela
DINCOLO DE AVATAR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1463126787.html [Corola-blog/BlogPost/385023_a_386352]
-
din 19 august 2013 Toate Articolele Autorului Dincolo de departe a mai rămas o rană ea lasă urme în suflet scrâșnet acolo sunt și cioburi miturile unei mari iubiri parte din noi însămânțată acum amintiri punct aici în lumea materială se moare scurt mă apropii tremuri de plec să nu plângi lasă urma lunii cum desenând o poveste unde pe pereche de sâni și mai unde pe posterior ce fel de posterior ca al morăriței lui Zorba pe ochii căutători scăldați în
LA UMBRA UNUI TRANDAFIR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 by http://confluente.ro/La_umbra_unui_trandafir_gheorghe_serbanescu_1376945226.html [Corola-blog/BlogPost/366600_a_367929]
-
lu' Dumnezeu. Și fac cum știi și tu, și tot orașu', știi că fata mea Marioara nu mai e și că mă doare, ce să fac? - Da cum te descurci cu mâncarea, cu celelalte? - Ei, cum! Binișor, de foame nu mor io, și cu celelalte, la fel, azi îi mai bine, mâine-i mai rău, șî tot așa, știi tu cum îi viața mea. - Da, ia zii, care-i problema? Ce problemă avem, mă? întrebă Tutoi. - Ei, da! Avem o problemă
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
nu problema noastră ești, ci a lui Pepsi, din câte văzurăm amândoi, nu? - Ceee? Voi știți că-i sfârâie câlcâiele după Adriana? - Ohooo, și ce-i mai sfârâie, Doamne! Că mie, când mi-o spus prima oară, am crezut că mor de râs! Îmi zâcea că are o belea și avea-n ochi lacrimi de crocodil, că m-am speriat la-nceput, pe cuvânt! Am crezut că avea într-adevăr o belea! - Ehei, și eu am râs cu foc, că aflai
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
ureche despre alte fete care mai sunt pe lume, etc. Asta-i viața! Uneori avem parte de mai bune și mai frumoase, alteori mai și pierdem, asta-i viața! Stați voi cuminți, că nu scăpăm așa ușor de el, nu moare el cu una cu două, le spuse căpitanul, care îl cunoștea bine. - Și eu, cum fac să-i spun? întrebă Alex. - Nu-i spui nimic, băiete, lasă-l în pace. O vedea el odată și-odată că fata-i iubita
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]