677 matches
-
salvez viața somnambulă de liniști unde mă străduiesc să mai răspund la toate întrebările puse într-o frumoasă Spărtură a privirilor mele, Scăldate mereu într-o albă și nehotărâtă alinare... LA MARGINEA AMURGULUI Cine ar putea să priceapă? Deasupra tuturor muribunzilor pluteau stelele tulburi ale sufletului... M-a dezbrăcat tăcerea și nu puteam să strig. Nu se poate, mi-e țărmul pustiu, iartă-mă în jumătatea desnădejdii locuită de câtecul privighetorii... cu pereții de fum ai întunericului. Iartă-mă, aveam altă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul muribunzilor, hermeneutica vîrstei a doua la bărbați, amețeli, anxietăți, tensiune, pete de ficat, de floarea soarelui, de Van Gogh, agitații, sport virtual, analiză și chimioterapie socială, frustrări, jenante, leacuri, parodii. O mixtură ce poate fi editată, semănînd cu timpurile-n care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am ajuns la pasajul În care bătrîna doamnă singură Îi sărută mîna lui don Jos, mi s-a pus un nod În gît. Și mi s-au Împăienjenit ochii. M-am uitat pe furiș la cei din jur, oameni tăcuți, muribunzi ce se duceau undeva, ei s-au uitat la mine cu scîrbă, nu mi-a dat nimeni o batistă să-mi suflu nasul. Abia după o stație, Eroilor, unde ar fi trebuit să cobor, mi-a dispărut nodul. Probabil asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Oistrach.” Era În 1943, lumea Întreagă se prăbușea, iar la ruși se transmitea la radio, printre explozii, Ceaikovski. Asta numai la ei se poate Întîmpla, țiuitul avioanelor de vînătoare germane, flăcări, cărămizi desprinzîndu-se În planul doi În capul trecătorilor, și muribunzi ducîndu-și degetele la gură și Înăbușindu-și gemetele pentru a nu pierde vreo notă din Canzonetta andante. Nemții nu ascultau nici un fel de andante, ei erau În marș funebru, tocmai Îl transformaseră pe Bach În tun și tropăiau În mocirlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
El Își duse degetul la gură: „Șșș!“ Urechea Încă Îi era lipită de ușă, și Începu să-și miște capul În sus și-n jos - ca un doctor care Încearcă disperat să vadă dacă mai bate inima În pieptul unui muribund. Apoi urmă un cioc-cioc-cioc! autoritar În ușă, care-l făcu să sară de parcă ar fi fost Împușcat. Biletele, vă rog! Soldatul se uită la Viv și se strîmbă oribil. Își Începu pantomima, prefăcîndu-se că scoate un bilet din buzunar, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nefericire se refuză. Se încearcă orice, se lucrează în toate felurile, prin armată și prin cele mai înțelepte negocieri, dar toate aceste mijloace sînt asemănătoare acelor ajutoare extreme care se acordă cu cea mai mare grijă și atenție unui muribund, nereușindu-se decît prelungirea cu cîteva clipe a suferințelor sale mortale. Lipsește poate inteligența? Nu, lipsește credința; lipsește o suficientă iubire pentru justiție. Nu se crede că Providența are un sfat sigur pentru stăpînirea evenimentelor, nu se crede că Biserica
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Trebuie să te ridici mai presus de bandiții ăștia și de mojicia lumii lor. Nesiguranța te forțează să prețuiești orice tărie morală de care dispui, exact ca prizonierii politici care Învață pe de rost Casa morților a lui Dostoievski, ca muribunzii care interpretează Bach și-și regăsesc credința sau ca părinții care se apucă de muncă voluntară pe la cămine de orfani după ce le moare copilul. Ne dăm seama că timpul e finit și nu ni se mai pare de la sine Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el, ignorând că mai adecvat ar fi fost să zică Seara bună! deoarece, între timp, se lăsase amurgul vioriu al altei zile de chef, care părea să fie o zi de joi. Bolnavul îi răspunse cu un geamăt prelung de muribund dezabuzat de însăși starea lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trebuie dumitale, acum, ca să te faci sănătos! Am să-ți aplic o frecție zdravănă cu zăpadă, în stare de a ridica dârză în sus nu numai scula adormită a cuiva, ci chiar și pe omul din morți! îi făgădui el muribundului. Îmmmî! gemu extenuat bolnavul, mișcând, lent și pendular, o mână scheletică. Ne, ne, ne, ne! Nu se poate să stai așa inactiv, zise sentențios Vladimir. Trebuie să te implici, trebuie să-ți asumi răspunderea! Îmmmî! își exprimă pacientul zadarnica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
marelui hotel Athenée Palace... Hăt mai târziu, același, șoferul ce se hrentuise prin nămeți cu mașina, a fost primul care avea să-l găsească, la întoarcere, pe sub cețurile nopții, în camera lui de spital al săracilor de la Sans Souci, pe muribundul ce fusese supus tratamentului forte de către Vladimir. Cu ochi holbați și fără lumânare lângă el, acoperit cu un colț de învelitoare peste picioarele descărnate, fostul coleg de serviciu, actualul răposat, insul asistat de generozitatea lui Bibi Bleotu, parcă așteptase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu Slănina se adevereau: un vagabond înghețat agoniza între pietrele tombale! Copilul aplecat, ca și el, asupra muribundului care părea congelat bocnă și care îi semăna Șamașului-ului, ca două picături de apă, întrebă speriat: Țadik-Im, ce facem noi, acum? Pelerinul nu auzi decât o parte dintre cuvintele pe care le rostise copilul, dar pricepu că era o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
norocoasă deoarece nu ajunsese în infernul alb al Siberiei. Auzise de prezența trupelor române și căuta un preot pentru botezul unui copil. Am trimis după sublocotenentul Tiberiu Carp, preotul batalionului nostru, un băiat blând, cu vorba frumoasă, capabil să ofere muribunzilor ultima mângâiere duhovnicească chiar sub cel mai cumplit bombardament. Conduși de Ana, am ajuns la casa simplă, acoperită cu paie, a tinerei rusoaice. După ce a încercat apa din cristelniță, Tibi a început să oficieze slujba cu o voce atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unul dintre cearșafurile pătate cu sânge ce acoperă trupurile iese piciorul mic al unui copil. Lângă o ambulanță afumată, doi medici dau primul ajutor nenumăraților răniți întinși umăr lângă umăr, din mijlocul cărora se ridică către cer urletele și gemetele muribunzilor. Marius surprinde privirea îndurerată a unuia dintre doctori, un tânăr probabil proaspăt ieșit din facultate, cu halatul murdar de sânge și iod. Întreabă dacă poate fi de ajutor cu ceva. Morfină! Ai așa ceva? Marius ridică din umeri, neputincios. Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se dorește optimist. Hai, fii serios. Cu rana asta, numai groapa mă scapă. Glasul i se topește, până aproape să se stingă. Privește cu ochi tulburi la Marius, respirând șuierător și sacadat, semn al morții iminente. Cu o putere nebănuită, muribundul îl prinde de haină, trăgându-l către el. Îmi pare rău ... doream ... să fac mai mult ... ține minte ... Obersturmführer Schultz ... Schultz, repetă el agonic. Nu se știe niciodată ... fă tu ... ceea ce aș fi vrut eu ... să fac. Pășise deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În sfârșit, la fel de brusc precum începuse, atacul se sfârșește. Din ascunzătorile lor, partizanii ies la iveală. Coboară cu armele pregătite, gata să tragă la cel mai mic semn de pericol. Dar printre mormanele de fiare contorsionate se aud doar gemetele muribunzilor și strigătele de ajutor ale răniților. Nimeni nu le dă atenție. Cât de curând gerul sau lupii vor desăvârși treaba începută de gloanțe. De altfel, partizanii nu au posibilitatea să transporte pe acești nenorociți nici dacă ar fi vrut. Duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e grav rănit. Cunoaște îndeajuns fanatismul acestor tineri discipoli naziști. Îi desface uniforma cu grijă, mare parte din ea fiind una cu rana. Din trusa de prim ajutor a neamțului, scoate o fașă septică. Acoperă rana cât poate de bine. Muribundul geme slab în continuare: Wasser...wasser 125... E ultimul lucru care trebuie dat unui rănit la burtă, dar oricum e pe moarte. Cu o mână sub ceafă, sprijină capul tânărului în timp ce cu cealaltă îi duce către buze bidonul cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrâni...de copiii mei și de Ana, nevastă-mea...Să nu vă certați pentru pământ și casă. Americanul nu-și putea înghiți nodul, aspru ca o perie de sârmă, pus de-a curmezișul în gât. Cum să-i spună unui muribund că nu mai aveau părinți? Cât despre Ana și copii nu avea nici o veste, pierduți undeva în țară pe drumurile refugiului din fața războiului. Culcă cu gesturi iubitoare obrazul pământiu al rănitului pe o mână. Își simte lacrimile cum vor sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atacatorilor este împrăștiat, nu mai există legături între grupe, plutoane, fiecare se gândește doar la viața lui. Un țipăt ascuțit și prelung, al unei ființe umane aflate în agonie, se împrăștie trist peste locul încleștării plin cu chemările jalnice ale muribunzilor. Apoi, se lasă liniștea. Numai vântul glacial alunecă ca o umbră nevăzută peste câmpul bătăliei. În tăcerea nefiresc de adâncă, Marius ajunge să audă în urechi zvâcnetul ritmic al propriei inimi. Ridică din zăpadă capul și privirea lui întâlnește ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comori imprimîndu-le pe plăci, căci suferea că o să treacă timpul (clătina mereu din cap și ofta), nimeni, spunea, n-avea să le imprime și se vor pierde. Și puse mâna pe lingură și pe castron și începu să-i descleșteze muribundului fălcile și să-i dea să mănânce. Da, îi dădea, dar ăla pe urmă făcea pe el și împuțea celula. Folcloristul, ca să nu-i mai împiedicăm să se mai ocupe de el, îl desbrăca, îl spăla, îl ștergea la cur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl desbrăca, îl spăla, îl ștergea la cur... îi dădea ceaiuri, îi dădea din propria lui rație, îi ștergea gura, care nu reținea toată mâncarea, îi spăla singur pantalonii, care în permanență erau murdăriți de diaree... Și într-o zi muribundul deschise ochii, revenind la viață. Dar tot nu putea mânca singur și nu putea vorbi. Încetul cu încetul, însă, se mai însdrăveni și la un moment dat înțeleserăm că bolnavul se străduia să miște buzele, să spună ceva. Ne apropiarăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
terminaseră și nu simțeam nici o melancolie că pe mine nu mă vizitase nimeni. Deși trăiam în același oraș, părinții mei erau departe și mai departe era Matilda, cu care trăiam în aceeași casă. Dar repede mă familiarizasem cu salonul de muribunzi în care fusesem internat. În stânga mea era un individ palid și mai lung decât patul în care zăcea și care mereu se plângea că nu poate să-și întindă și el picioarele măcar acum când... Cînd o să mor ce-o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te-a părăsit de la șapte ani!" Vorbea cu o claritate din care puteai să-ți dai seama că gândirea ei n-avea șovăieli și puncte de suspensie, o gândire distilată și pură ca un cristal, fără îndoieli că între un muribund și un om sănătos ar putea exista vreo deosebire și că vechi adevăruri "ar putea fi cumva uitate. "E galben, nu mai are mult de trăit, continuă ea ca și când ar fi spus: e obosit, să-l lăsăm să se odihnească
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la mine în birou. Aripa asta unde ne aflăm a fost construită de ea acum trei ani, adăugă ca și când ași fi fost mirat că o cunoștea. O personalitate foarte puternică soția dumneavoastră..." înțelesei cui datoram scoaterea mea din salonul de muribunzi și solicitudinea specialistului... Da, o personalitate foarte puternică! N-o putea împiedica pe ea un portar să vină să mă vadă, deși lăsasem un bilet la poartă cu numele ei scris de mâna mea, să nu i se dea voie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțeles de mult și am început să vă urăsc de când am auzit de dumneavoastră, v-am urât cu toată ura sufletului meu... Dumneavoastră le-ați pus pe toate la cale! Dumneavoastră m-ați făcut să am criza asta! Pe-un muribund l-ați făcut să se rușineze, dumneavoastră sunteți vinovat de totala mea descurajare! V-aș ucide dacă mi-ar mai rămâne de trăit! N-am nevoie de binefacerile dumneavoastră, n-o să primesc, ascultați cu toții, n-o să primesc nimic, de la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și pântecele mamei. Intimitatea, la rândul ei, sporește În raport cu izolarea, micșorarea spațiului și a intensității luminii, deziderat Îndeplinit prin delimitarea unei case mai mici (cameră, sau casa cea mică) În cadrul casei mari, spațiul căutat intuitiv pentru concepție și dorit de muribund. Aspectul intimității spațiului familial diminuă treptat pe măsură ce ne Îndepărtăm de spațiul de maximă intimitate evocat mai sus, dar fără să-și piardă valoarea simbolică. Ușa, fereastra, prispa, curtea și grădina, poarta și gardul, În sfârșit ulița, sunt tot atâtea elemente
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]