4,695 matches
-
-l găsise dormind, pe jumătate îmbrăcat, cu fața mustind de grăsime și abur de alcool. Îl zgâlțâise de umăr și-l întrebase: Măi, copchile, ce-ai făcut, Dumnezeului, cu examenul ăla? Iar el se strâmbase, se întorsese cu spatele, și murmurase cu voce groasă: L-am luat, dă-l în mă-sa de examen. Și nu puteai să vii să-mi spui când știai că te aștept? Pe unde ai umblat? Am fost la băut, cu băieții, hai, lasă-mă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată existența lui Ovidiu se mărginea la atât, că va veni o zi când fata aia, Carmina, va înțelege că fusese trasă pe sfoară și-i va trânti în față adevărul. Oh, murmură Sidonia, dacă o fi să vină ziua aia, Carmina cel puțin n-o să pice de la mari înălțimi, ea este mult mai echilibrată decât am fost eu cândva, cred că a avut puterea să treacă dincolo de învelișul ei protector și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
corela rareori spusele ca să-și poată face și el o idee despre ce anume se discută. Desigur că s-ar fi arătat mult mai vioi dacă s-ar fi anunțat că tratativele luaseră sfârșit și puteau imediat pleca. Doamne, Dumnezeule! murmură Carmina și se rușină pentru izbucnirea ei interioară pentru că relua la aceeași intensitate o stare de tensiune, ce trebuia să se fi tocit de mult. Uite și la Ovidiu, continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
constate că temerile ei sunt cu totul nejustificate și că de la bun început avusese de-a face, nu cu doi adversari, părinții Carminei, ci cu doi învinși. Aplecându-se cu tot corpul în față și-a întins picioarele și a murmurat cu voce groasă: Ehei, mai înainte vreme săreau trei vânzători să mă încalțe, am apucat un magazin renumit, al lui Găureanu, ce pantofi găseai acolo, ce calitate, ce servire... acum cine să se mai uite la picioarele mele? Și întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe un scaun rotund, cu pernă, își descheia bareta la pantof și-și privea talpa micuță, subțire ca de copil, o mișca într-o parte sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi, să fie contrazisă... Într-o seară, tatăl lui Ovidiu, parcă trezit din veșnica lui abulie, le vorbi tinerilor despre importanța momentului în care se aflau, cu un fel de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel de complexe. Carmina nu se mișcase din fotoliu, aproape că nu scosese nici o vorbă dar Fana nu părea să observe, ea se temea de tăcere, de starea de meditație ce se instaurează odată cu ea. Dumnezeule, ce specie de oameni, murmură înmărmurită Carmina, să acționezi într-un anume fel doar pentru că așa ți-ai propus să faci! Cât de rece vorbește despre relațiile ei cu Dimitrie, el este cobaiul asupra căruia se face experimentul, este urmărit cu multă atenție, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
greșise cu nimic, era convinsă de asta și totuși...Pe urmă sesiză că spusele Carminei însemnau de fapt o competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată. Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Formau, desigur, o pereche plăcută la vedere, mă rog, trecută de prima tinerețe, coaptă bine, dacă era să se facă o medie de vârstă, dar totuși, o pereche. Un bărbat și o femeie asta era important. Dacă ar fi posibil, murmură ea, ca momentul acesta de pace să dureze și peste o jumătate de oră și peste o oră! Fața îi era transfigurată, o tristețe adâncă îi marca trăsăturile. Îl privea cu seriozitate: un bărbat în plină vigoare, cu sprâncenele dese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chipul lipsit de riduri, dar era cumplit de greu să se abțină, mușchii faciali se mișcau singuri fără nici o comandă, și n-avea o oglindă, un ciob de geam, ceva, să se poată controla. Vedeți totul prea în negru, doamnă, murmură Dimitrie când observă că femeia e gata să dea în lacrimi. Era puțin încurcat, situația lui nu era tocmai plăcută, în parc, pe terasa unei cofetării, în tovărășia unei femei străine care fumează și-i gata să plângă. Chiar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să se aplece în scaun. Se simți dintr-odată privită și deschise reflex ochii, împietri, își strecură clama la loc în buzunar, și murmură, scuzându-se parcă: O să plouă. Apoi săltă andrelele din poală și începu să lucreze repede, repede, se auzea pocnetul celor două capete de metal, trăgea de fir și lâna i se plimba petrecută pe după gât. Era atât de bine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intenția să șadă. Îi era carnea amorțită, parcă se lăsase cuprinsă de febră, articulațiile grele. Într-o zi sesiză că mirosul neplăcut din cameră se desprinde din propria-i ființă, celulele sale, hormonii săi dezechilibrați, produceau arderi, se sperie cumplit, murmură: Doamne, eu fără dragoste mă usuc ca un vrej de fasole, o să vină Ovidiu, o să-i zic asta am nevoie de el, trebuie să o știe, ce păcat că n-am putut să i-o spun niciodată, în dragoste nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toamnă, bătea foarte tare vântul. Cu fața ascunsă între gulerul hainei, aproape că s-a ciocnit de profesorul Alexe așa cum mergea cu ochii mai mult închiși din pricina prafului, cu poalele hainei fluturând, gata să se desprindă din butoniere. Ah, dumneavoastră, murmură Carmina și se lăsă trasă sub streașina unui magazin. El o privi și coama lui șatenă, încâlcită îi înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt, îi spuse după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te-am mai văzut de multă vreme, Carmina, îl auzi și simți cum liniștea începe să se adune în ea picătură cu picătură. Dincolo de aparențe, bărbatul părea tandru. Tăcu o vreme pe jumătate întors către ea. Te-am tot așteptat, murmură ea abia auzit. Mi-era dor de tine, murmură el într-un târziu și nările i se dilatară de câteva ori de parcă aerul îi era insuficient. Înțelegi tu asta? Mașinile treceau pe lângă ei în viteză, stârnind puful de plop care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzi și simți cum liniștea începe să se adune în ea picătură cu picătură. Dincolo de aparențe, bărbatul părea tandru. Tăcu o vreme pe jumătate întors către ea. Te-am tot așteptat, murmură ea abia auzit. Mi-era dor de tine, murmură el într-un târziu și nările i se dilatară de câteva ori de parcă aerul îi era insuficient. Înțelegi tu asta? Mașinile treceau pe lângă ei în viteză, stârnind puful de plop care plutea de colo, colo. Parcă era zăpadă artificială într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se culce, să uite de sentimentul incomod al spaimei ce-i tot dădea târcoale. Mâine, mai e și mâine o zi. În hol va toarce lingușitor pe lângă Larisa, va întreba dacă băiatul cel mic a mai făcut febră, ea va murmura adormită, la ora asta mai ai chef de vorbă, se va grăbi să dispară pe ușa dormitorului. Carmina se ridică aproape orbită de soare. Înaintă mai mult bâjbâind către apă, se opri când o simți, zbătându-i-se lent printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi vorbea, omul se ridica în picioare, cu sângele scurs din obraji, cu pleoapele plecate, puțin încruntat, exact ca un elev prins cu cine știe ce șotie. Printre firele de păr rărite se vedea pielea capului galbenă. Vă rog să mă scuzați, murmură Matei, vă rog foarte mult, nu se va mai întâmpla, m-a luat valul, nici nu mi-am dat seama. Nu e chiar o tragedie, încercă ea să-l tempereze, jenată de purtarea lui. Trebuia să vă spun, aste e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la bibliotecă. Vă rog încă o dată să mă scuzați, da, aveți perfectă dreptate, am procedat stupid, da, foarte exact.. Turuind aceleași fraze își asigură retragerea către ușă. Când reuși să ajungă la clanță deschise cu rapiditate și se strecură afară murmurând: Sărut mâna, scuzați. După ce termină programul Carmina îl regăsi dincolo de poartă așteptând nemișcat, cu basca fixată pe-o ureche, cu mapa sub braț, foarte drept, cu ochii pe ceasul mare de la intrare. Știți, îi spuse, după ce își potrivi pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plec. Vă mulțumesc pentru micul dejun. Ieși din cameră. Cei trei auziră ușa de la intrare închizându-se în urma ei și apoi motorul mașinii punându-se în mișcare. Adrian se apropie de fereastră și se uită afară. Eleanor curma tăcerea. — Incredibil, murmura ea. — Convertirea lui Fanny Tarrant pe drumul spre Gatwick? întreba Șam. — Moartea Dianei, zise Eleanor. — Ah! făcu Șam. Auziră pneurile scrâșnind pe pietriș când mașina lua viteza. Adrian se întoarse de la fereastra. — E incredibil de poetic, nu-i așa? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
papucilor săi de casă era cu un ton mai jos decât tânguirea mâncărurilor de sub capace. Mulțumit parcă de ce auzea, Precup continuă: Știrile se Împart, de când e și presa, În două: știri interne și știri externe. Corect? Într-un fel corect, murmură Gheretă. Ochii i se luminau puțin câte puțin, precum pământul după o eclipsă totală de soare. Știrile interne nu ne interesează pentru că ele nu schimbă nimic. Corect? Totuși, mai moare cineva, mai un decret, mai o lege, mai o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gaz să dispară una câte una; ; repetă operațiunea În nădejdea că va obține infirmarea presimțirilor negre care Îl Încercau și, pentru că nu mai avea putere, sau socotea inutilă a treia Încercare, declară uimit: Și totuși, e „Borsec”, domnule! Fără Îndoială, murmură Petru, subit cuprins de panică. Care va să zică, bâigui Brândușă... Exact! Nu ne rămâne decât să așteptăm, conchise Șendrean cu o Înțelepciune care Îl prindea atât de bine. Cine ar fi crezut una ca asta? continuă să se mire Brândușă În speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și dumneavoastră cu idei. Aveți și dumneavoastră vecini, colegi, nemulțumiri... Să nu le lăsăm să se adune! Să dospească În noi! He! He! Căci nu se știe ce aluat dospește, domnule profesor. Îl amenință ștrengărește cu degetul. Vă referiți la..., murmură Petru aiurit. Noi, adică eu... N-am zis nimic, domnule profesor, n-am zis nimic. În viața dumneavoastră intimă și personală noi nu ne amestecăm. Avem și noi un punct de vedere, nu neg, dar dumneavoastră veți hotărî. Singur. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Întâlnire al pensionarilor, șahiștilor și al câtorva prostituate care veneau să se odihnească lângă o cafea cu frișcă și câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de ani ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
limita dispariției: din lume nu mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de albă un bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
capul oaselor în pat, panicat, scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului și rechinul memoriei, ludovicianul, a rămas blocat în spatele tencuielii. N-a putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde în bucla conceptuală non-divergentă. Scrisorile Primului Eric Sanderson variau de la cele lucide la cele aproape indescifrabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
însemnat să agit apele și să-mi las panica și teama să se împrăștie. Tot ce puteam face era să stau nemișcat și să încerc să trec neobservat. O bufnitură înfundată răsună deopotrivă în mintea mea și înăuntrul spitalului. — Ludovicianul, murmură Nimeni. — Ai spus că-l poți captura, am șoptit, dureros de tare în tăcerea aceea. — Nu, zise el, nu fără... Am nevoie de-o echipă și de echipament. Nu e posibil fără... Cercul de lumină fu străbătut de valuri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]