KorAP: Find »[drukola/base=musafir & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...119 >

2,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268

că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii

Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii. Scaunul este rezervat altui musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat Însă să schimbe nici două vorbe, că cineva a bătut În ușă. ― Intră - a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul

Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

ca nu peste mult o învățătoare să intre în concediu prenatal și atunci... Nu despre asta e vorba, îl lămuri Stelian. Directorul îl pofti să ia loc, în timp ce nevasta lui se grăbi să intre în casă, pentru a-i aduce musafirului, pe o tăviță, niște gogoși aburinde și o ceașcă de cafea. Să ne scuzați, că la noi este cam deranj! glăsui doamna Anton, cu un surâs de gazdă amabilă pe buze. Era o femeie încă foarte tânără, cu o figură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
venit! Vă așteptam, le spuse el, dându-se la o parte, ca să le facă loc să intre. Își strânseră mâinile și se îmbrățișară frățește. În antreu se vedeau mai multe perechi de pantofi, semn că fratele lor avea și alți musafiri, care sosiseră mai devreme. Cu toate acestea, din dosul ușii care ducea spre celelalte încăperi ale locuinței nu răzbăteau nici glasuri, nici zgomote care să le sugereze prezența , ca și cum în casă nu s-ar mai fi aflat nimeni, în afară de ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Eu și cu Salomia mea nu putem să ne plângem de sănătate... Dar suntem necăjiți din cauza lui Aronică... El nu prea face bine... De alături se auzi atunci vocea soției lui Iorgu, care își mustră soțul că îi ținea pe musafiri la ușă, în loc să-i invite în casă, așa după cum o cerea buna-cuviință, și Mișu Leibovici nu mai termină ce începuse să spună în legătură cu fiul său. Iertați-mă, se grăbi Iorgu să se scuze, are dreptate Amalia. Vă rog să poftiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-i politicos mâna cumnatei sale. După ce mai schimbară câteva vorbe amabile, soția lui Iorgu îi rugă să ia loc și ieși din încăpere, ca să le aducă dulceață și cafele. În salonul spațios și frumos mobilat, se mai aflau încă patru musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și așteptau întoarcerea lui Valentin. Stelian schimbă mai întâi câteva vorbe cu Mendelică, fiul mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
plapuma... Una e să lupți în munți cu trupele de securitate și alta e să acționezi aici... Cred că trebuie să ne limităm deocamdată la o singură lovitură și pe urmă mai vedem... Puțin mai târziu, Titi Vlădăreanu își conduse musafirii jos, într-un apartament de la demisol. Apartamentul avea două camere și, după aerul stătut și pânzele de păianjen de prin colțuri, se vedea că nu mai fusese locuit de mult timp. Fostul ofițer îi sfătui să nu facă nici un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
lui Dej și venirea americanilor putea să se-ntâmple de pe o zi pe alta. Aici Virgil dădu din cap aprobator, satisfăcut să audă din gura socrului său ceea ce el însuși gândea cu convingere, și privirile i se opriră pe papornița musafirului, care zăcea trântită lângă piciorul mesei. Pricepând aluzia, țăranul zâmbi cu gura până la urechi și scoase dinăuntru o ploscă cu rachiu, din care se și grăbi să toarne în pahare, ca să cinstească în chip de bun venit. Din păcate, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
întrebători. Ce te miri așa, frate?... Nu l-ai mai văzut pe nenea Ticu? Uite că a mai venit și el pe la noi, dacă tu nu vrei să mergem pe la el!... îl luă Norica la rost, așezând pe masă, pentru musafiri, o prăjitură preparată după rețetă bulgărească, numită "chihălă", pe care învățase s-o facă de la mama ei, răposata Elvira. Ce măgari, Severe!... Să te dea afară din serviciul tău de la radio! îl compătimi Ticu, scuturându-i scurt mâna. Am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se decise să vorbească despre lucrul care îl adusese, de fapt, acolo. Mă, Severe, rosti el prevenitor, uite ce e... Am și eu o rugăminte la tine, dar nu știu dacă o să mă poți ajuta... Sever, care își închipuise ca musafirii săi veniseră numai așa, într-o simplă vizită, tresări mirat. Ticu vorbi mai departe: Băiatul ar avea nevoie de cineva care să-l mai pregătească puțin la matematică... Eu la matematică, îți dai seama, nu mă pricep decât atât cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
la frizerie... Am priceput, răspunse Sever, fără să se grăbească să spună nici da, nici ba. De undeva, din altă încăpere, se auzi glasul Anicuței, care-și striga mama. Norica se grăbi să iasă, lăsându-l pe Sever singur cu musafirii. Să vedem, zise Sever pe gânduri. Eu n-am timp decât seara... E bine și seara, se grăbi să se declare Ticu de acord. Mă rog, încuviință Sever și conveni cu Ticu să-și trimită fiul la pregătire începând chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil și zâmbitor mâna musafirului, cercetându-l o clipă prin lentilele ochelarilor de pe nas și îndemnându-l să intre și să se simtă ca la el acasă. Era un bătrân foarte înalt, uscățiv și cu părul albit complet, cu un aer demn și destul de distins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de buclucul pe care l-a avut cu zestrea, când am luat-o eu de nevastă! interveni domnul Măgureanu, cu un zâmbet pe chipu-i de om uscățiv. E-hei... Se așezară la masă și doamna Măgureanu îl servi pe musafir cu prăjituri de casă și cu un șerbet foarte dulce din zahăr ars. Discuția continuă vreun ceas, până când lucrurile se lămuriră bine. Soții Măgureanu, ca părinți adoptivi ai Feliciei, nu aveau nimic împotriva căsătoriei, dar nu-și puteau permite să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de la diverse facultăți, din universitate și din afara ei, și locul părea cât se poate de potrivit pentru o întrunire cu caracter conspirativ, ca aceea a lor. Cei doi tipi de la arhitectură, care se recomandară drept Marius și Robert, le oferiră musafirilor, dintr-un termos, cafea gata făcută și le turnară în niște cești o palincă tare, care făcea toți banii, apoi se așezară și ei pe jos, alături de ceilalți. Noroc, fraților! le ură Tase, săltându-și ceașca în aer și golind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

dedic căutărilor mele... Simt că nu mai am putere să aștept." Cufundată pentru o clipă în gândurile ei, Dora nu ia seama la comportarea lui Victor. Din absent, a devenit volubil și foarte politicos. Acompaniază cu o amabilitate cam exagerată musafirii de seamă, asigurându-i că nu va întârzia să se documenteze, să studieze legislația pentru funcția care i se propune. Abia plecați cei doi, Victor se grăbește să pună în funcție ordinatorul și să caute cu înfrigurare informații despre administrarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
sesiza că spune nimicuri pentru a-și ascunde tulburarea atunci când o ajută pe Dora să-și scoată vesta. Desigur că Ștefana, care își cunoaște bine bărbatul, i-a sesizat vocea schimbată, dar nu spune nimic. Deși nu se aștepta la musafiri, pare a se bucura atunci când află cine este orășeanca pe care a adus-o Dragoș de la gară. Fiți binevenită, doamna Dora, îmi pare nespus de bine să vă cunosc, nu credeam că așa o minune se va întâmpla în viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
cealaltă femeie bănuiește ceva. Nu știe cum să își ascundă emoția. Dragoș îi vine în ajutor, deși simte că și lui îi vine greu: Ștefana e mai vorbăreață ca de obicei, desigur pentru a fi cât mai amabilă cu un musafir atât de neașteptat. Dar vă rog să nu vă jenați, să spuneți ce v-ar face mai multă plăcere să mâncați. Apoi, adresându-se Ștefanei : Pe doamna Dora am întâlnit-o în gară, dar nu am făcut indiscreția să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
simte ca înăbușită. Îi este frig. Șiroaie de sudoare înghețată se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului. I se pare că aude șoapte și uși care se deschid și închid cu precauție pentru a proteja somnul unicului musafir din casă. Abia spre zorii târzii ai nopții lungi de iarnă o cuprinde un somn scurt și neodihnitor. În sala de muzică sunt așezate scaune dispuse în formă de potcoavă, cu capetele strânse spre pian. Nu poate să își privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
bun atât pentru ieșit afară cât și ca plapumă. Mă bucuram din tot sufletul că vom avea ce mânca nu numai de Crăciun dar și câtva timp după. Bucuria nu s-a spulberat când, întoarsă "în familie" am găsit doi musafiri neașteptați: un bărbat pirpiriu cu o barbă subțiratecă de culoarea cânepii și un tânăr de vreo șaptesprezece ani, înalt și osos. Îmbrăcați în haine cenușii de pușcăriaș amândoi erau slabi și păreau suferinzi. Buzele le erau arse, ochii febrili priveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

doc, cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala a amuțit. În afară de bătăile inimilor și de respirația celor ce au umplut sala până la refuz, nu se mai înregistra nicio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

dimpotrivă, sunt unite în cuget și simțiri, ha, ha, ha!, cauză pentru care și bibliotecara o ținea tot într-un hi, hi, hi! , de mi-a dat o carte aiurea, de n-am priceput nimic, drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat să termin școala. Într-o zi, când doamna noastră a venit la școală cu un ochi vânăt, am fost foarte trist, dar și nedumerit, pentru că am auzit pe-o altă învățătoare spunându-i unei surate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care se simt obligați să mă aibă, din când în când, musafir. Eu, om cu bun simț, nu prea vreau să stau pe capul lor, dar ei țin așa de mult la mine, încât, atunci când li se face dor, vin și mă iau de acasă, chiar cu mașina lor, la ceas de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
urmăresc. Merg tot ca-n filmele cu bandiți: ușor legănat, calm, arogant... Când intru în școală, caut iute buda. Eu, când am emoții... Trecusem cu brio primul examen... Arunc ochii în clasă; în noua mea clasă. E nasol să fii musafir și să nu te ia în seamă decât numai zâmbetele ironice. Îmi jucam viitorul. Unul din apropiere zice șoptit: "Nu arată a sculă de basculă". Oho, iar trebuie să joc tare, chiar dacă o fi cazul să mai dau o raită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
of Island. Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 17 Reuniunile festive ale familiei nu-mi cădeau niciodată cu tronc. Dar asta nu doar din cauza deranjului și agitației care erau vedete ale zilelor premergătoare evenimentului, ci pentru că, inevitabil, toți musafirii se simțeau obligați să-mi spună ce violonist talentat sunt. Încercând să demonstreze că au spirit axiologic, mă rugau să le cânt tot felul de melodii pe care ei le credeau alfa și omega ființării. Cu mare interes îl așteptam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii între ei. Se simțiseră obligați să-mi spună în ce tovărășie ar vrea să-mi trăiesc viața. În plus, își puteau etala și cultura muzicală... Statuete Enescu, Mozart, Haydn, Beethoven, Verdi... Cred că exista pe undeva un bâlci inedit al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]