KorAP: Find »[drukola/base=mustață & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...161 >

4,012 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Mihai înțepat. La teatru vin să aud mișcarea ideilor, să mi se spună, să aud, să simt să particip! Dacă vreau să asist la mișcare, mă duc pe stadion ori la discotecă, în joia tineretului. Negrea cumpănește un timp, apăsîndu-și mustața cu vîrful degetelor: Lasă, ai să vezi spectacolul în întregime, ai să vezi reacția publicului... De fapt, cel mai indicat e ca autorul să-și vadă spectacolul în seara premierei, cu sala plină. Apropo, domnule, apropo: ne-a dat gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pocherul? întreabă prompt, luîndu-l din scurt. Ești nebun! șoptește profesorul cu gura plină. Doar nu vrei să facem, aici, una mică, în doi zice, fără să ia seama la reacția tînărului de lîngă el. "Ia te uită! rîde Lazăr pe sub mustață. "Una mică, în doi"... Eu te-am întrebat cine m-a turnat, iar dumneata..." Ce mustăcești, Lazăre? se uită atent profesorul spre el. Chestie de reflex: cît pe ce să-mi scot țigările. Noroc! Noroc! Ciocnesc și beau încet, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și pingelită, nu se ia din drum. Și două zice profesorul cînd îi dă două cărți. Mai dorești ceva? O șosetă. Plus una. Plus gheata dreaptă. Sec. Șase țîțe zice Lazăr, aruncînd pe masă trei dame. Te-am săltat la mustață îi rîde profesorul, arătîndu-i trei popi. N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care le pune pe masă, în fața profesorului. Jocul reîncepe. Lazăr face cărțile. Vă ajung cinci, domnule profesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

Nu știu prea mulți asta, dar tu jdiai, nu-i așa? Chiar în ziua următoare, Carol luă cea de-a treia lecție de șofat. După două zile, pe a patra. Iar la finalul săptămânii următoare, instructorul, un cipriot, mângâindu-și mustața cu degetele, îi confirmă ceea ce ea bănuia deja: — Știți, domniță, cred că puteți da examenul de-acum. Carol exulta din nou; dar, de data asta, nu mai era vorba de senzația aceea amețitoare, ci de o bucurie mai calmă, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
vorba, se retrăgeau discret și îl evitau. Din fericire, Carol avusese prevederea să facă rost de niște afrodisiace, fără de care seara ar fi fost un eșec răsunător. Tipul cu tricou strâmt de la magazinul de unde le luase o privise condescendent peste mustață. Își încordase pectoralii, de parcă ar fi avut de gând să o alăpteze cu testosteron, și o avertizase destul de răspicat în privința dozei maxime. Numai că, privindu-l pe Dan de la înălțimea propriei sale erecții, Carol îi aprecia bărbăția fleșcăită la justa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

lui Huangdi era tot mai fermă. După 480 de ani, au reușit să-l prepare, Huangdi a luat puțin din licoare și și-a simțit dintr-o dată corpul mult mai ușor, asemenea unei rândunici care urcă spre cer. Părul și mustața lui albă s-au înnegrit, doar cutele pielii i-au rămas neschimbate. Brusc, dintre stânci a țâșnit un izvor cu apă roșie, caldă și parfumată. Fu Qiugong l-a îndemnat pe Huangdi să facă o baie în izvor. Huangdi s-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Pangu, corpul lui cunoaște o schimbare uriașă. Ochiul stâng se transformă într-un soare galben-roșu. Ochiul drept devine luna argintie. Ultima lui suflare se preschimbă în nori și vânt, iar vocea lui se transformă în tunete și trăznete. Părul și mustața devin stele. Capul și cele patru membre se preschimbă în cele patru puncte cardinale și în munți înalți. Din sângele lui iau naștere cursurile de apă și lacurile. Arterele devin drumuri, mușchii, terenuri fertile. Pielea și părul se transformă în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

le trăgeam șuturi în fund fraților mici, să mă scufund printre miracolele mele și să înot pe-acolo liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
peste o jumătate de ceas, la fluierul unui tip în șort și tricou negru, nu la semnalul trompeților și gorniștilor. Și cum să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
uri, pentru cucerirea fundațiilor. Ne făceam redute din bolovani și bulgări de pământ, ne înarmam cu bâte, praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți de fier-beton, echipe de cercetași se strecurau în spatele liniilor inamice și distrugeau cazematele la adăpostul întunericului. Diminețile, la școală, funcționa un fel de armistițiu, după aia redeveneam dușmani și-o luam de la capăt. Într-un asediu prelungit, căruia i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
după ce m-aș fi lămurit cum stăteau lucrurile, îmi puteam cere scuze. Nu, hotărât lucru, nu prea era timpul pentru bătăi de cap sau mustrări de conștiință. Se însera. Dinamo juca pe Anfield Road. De văzut, n-am văzut cum mustața lui Ian Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, nu l-am auzit nici pe Whelan fornăind și, cu siguranță, mi-a scăpat fenomenul acela ciudat care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

cațăr peste șirurile de sugari beți ce moțaiau și să mă plimb de la un sfîrc la altul, golindu-le pînă la ultima picătură. Nu era niciodată Îndeajuns. Însă a contat, pentru că În felul ăsta am reușit să supraviețuiesc, chiar dacă la mustață. Nu mai trebuie să mă aplec peste marginea prăpastiei reprezentate de nașterea mea pentru a da de mama. Acum pot să stau culcat pe spate pe stratul plăcut de confetti, cu piciorușe rozalii și drăgălașe Încolăcite În aer deasupra mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
aproape plutind În cercurile valsului, alunecînd de la un capăt al parchetului strălucitor al sălii de bal pînă la celălalt și ajungînd afară, Într-o grădină Împodobită cu torțe de hîrtie, În vreme ce locotenenții cei chipeși ai Gărzii Imperiale Își răsuceau nervoși mustățile. RÎdeți. Aveți dreptate să rîdeți. Și eu am fost odată - În ciuda Înfățișării mele neplăcute - un romantic incurabil, cea mai ridicolă dintre creaturi. Și, de asemenea, un umanist, la fel de incurabil. Și totuși, În ciuda - sau poate tocmai datorită ? - acestor slăbiciuni ale mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
De două ori, am fost atît de obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la mustață, În Gaura de șobolan. Și odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem pentru prima oară pe Norman, cu cîteva săptămîni În urmă. Însă nu-l zărisem În Întregime, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
și strîns În creștet cu o bandană albastră, cum și-l prindeau indienii. Altfel, nu arăta deloc ca un indian. Numele lui era Jerry Magoon. Era un tip mic și Îndesat, cu capul mare. Avea nasul mic, de irlandez, o mustață lungă și pleoștită peste gura mare cu buze subțiri și ochi albaștri, dintre care unul un pic cîș. Nu știai niciodată dacă se uită la tine sau În altă parte. Și era mereu Îmbrăcat cu același costum albastru șifonat, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
și apoi, undeva mai În spate, Într-un ochi omenesc În aceeași nuanță senină de albastru. Se uita țintă la mine, În timp ce tovarășul lui supraveghea atent traficul. Jerry Magoon răsufla greu de la efortul de a pedala, iar respirația Îi sufla mustața, de fiecare dată cînd expira. În timp ce pedala, bicicleta se clătina Într-o parte și-n cealaltă, iar coșul de sîrmă se balansa ca un leagăn. Mi-am pus capul pe lîna cu miros pătrunzător, care, am aflat mai tîrziu, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Întuneric, și era un miros rece și umed. Încet și cu efort, punînd jos Întîi piciorul drept pe o treaptă, apoi aducîndu-l alături de el și pe stîngul, ca un copil, m-a purtat trei etaje, pe scările scăldate În beznă. Mustața i se ridica și cobora la fiecare respirație, și la fiecare palier ne opream un pic să ne tragem sufletul. La fiecare etaj erau cîteva uși. Toate erau vopsite În maro, cu excepția celei a doctorului Lieberman, care era verde, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Încă lipit de hîrtie, ridicase privirea și zîmbea forțat. Avea dinții albi. Cel bătrîn și cărunt a zîmbit și el, mi-a vorbit cu blîndețe și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și mustața i s-a mișcat ritmic În timp ce cuvintele izvorau de dincolo de ea. Avea dinții lungi și Îngălbeniți acum, iar respirația Îi mirosea a carne și țigări. A așezat pe fundul cutiei un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
ceva din conserve. Felul nostru preferat de mîncare era tocănița de vită Dinty Moore. Uneori, fierbea niște orez pe post de garnitură și, alteori, cînd nu stăteam prea bine cu banii, ne mulțumeam doar cu orez și sos de soia. Mustața lui Jerry era destul de stufoasă și, cînd mînca, atrăgea boabele de orez ca un magnet - acestea păreau să zboare pur și simplu spre ea. Mai tîrziu, cînd m-am simțit În siguranță În această relație, am Început să-i culeg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
destul de stufoasă și, cînd mînca, atrăgea boabele de orez ca un magnet - acestea păreau să zboare pur și simplu spre ea. Mai tîrziu, cînd m-am simțit În siguranță În această relație, am Început să-i culeg bobițele prinse de mustață cu lăbuțele și să le mănînc. Gestul meu Îl făcea să rîdă, de fiecare dată. CÎnd rîdea, era ușor să-ți imaginezi că e cel mai fericit om din lume, nu doar cel mai inteligent. Nu ieșea În fiecare noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

supraveghea intrarea blocului de spre drum. Licitația săptămînală urma să aibă loc În ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de cuvînt. MÎnat de o milă puternică, se simțea În stare să comită și-o crimă pentru a-l scăpa de chinuri pe nenorocitul acela. Îl vedea bălăcindu-se În apa mîloasă a iazului, cu ochii lui albaștri senini, cu mustața-i țepoasă de militar și cu expresia aceea de adîncă Îngrijorare și simț al răspunderii. Un lucru este limpede: nebunii Își păstrau personalitatea chiar și În acest loc. Nici o nebunie nu putea stinge În sufletul lui Stone simțul datoriei ostășești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
În rîs. — Păstrează-ți cozonacul pentru Prentice! Îi răspunse omulețul, pe un ton acru. El e suprarealistul nostru! Intrară Într-o cameră aproape identică, dintr-o altă clădire, unde dădură peste un individ Într-un costum de tweed, cu o mustață sură. Pleoștită, după moda epocii eduardiene. Ședea pe marginea unui scaun, Într-o poziție destul de incomodă. — Dumnealui e Arthur Rowe, pe care-l căutam, zise detectivul, punînd pe masă dosarul. Cel puțin așa pretinde. N-are nici un carnet de identitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și apoi? Apoi, te pomenești În pavilionul rezervat furioșilor. — Uluitor! exclamă domnul Prentice, mîngîindu-și mustața pleoștită. Orice s-ar spune, e ceva ieșit din comun... N-ai nici un temei să te plîngi? — M-au tratat foarte bine. Da, firește, mă așteptam la asta. Vezi dumneata, dacă s-ar plînge măcar vreunul dintre pacienți - toți intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]