1,303 matches
-
Nu te-ai ocupat de gară? — Sarcina asta a primit-o colegul meu Trigaud. Probabil că Încă mai e acolo. Presupun că domnișorica pe care am văzut-o cînd am intrat a fost și ea chestionată? Ce a spus? Cu mutra pe care o are, e deja surprinzător că vorbește! Nu știe nimic. A fost angajată doar pe durata sezonului. Treaba ei era să facă curat În camerele chiriașilor. Nu se ocupa de parter, pentru că domnișoara Lange Își făcea curat singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
îi face un mic semn de încurajare. — Du-te! Ajuns în fața tapițeriei care dă spre iatacul principelui, Fulci nius se înțepenește bine pe picioare. Curajul îl părăsește. Spe riat, îl apucă de mână pe secretar. Acesta se eliberează cu o mutră acră și-i face vânt înăuntru. Draperia cade în urma lui. Buimăcit, Trio Fulcinius înaintează un pas. Se dezmeticește abia când își dă seama că a rămas singur. Gândul îl îngrozește într-atât încât vede totul ca prin pâclă. — Aici! se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ieșită din minți: — Ia nu-ți mai da atâtea ifose de cărturar, că ți stă mai bine cu poalele-n cap! — Taci! o zgâlțâie Vipsania. Se uită prin jur și răsuflă ușurată. Bine măcar că nu e nimeni. Agrippina face o mutră nevinovată: Am întrebat-o pe Domitia ce-a căutat la Claros. Nu era nevoie să-mi sară la beregată pentru asta. Antonia și-a revenit îndeajuns ca să-și certe nora: Ce ți-a venit să o ameninți că vei găsi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi zărit o reacție cât de mică pe fața Vipsaniei, i-ar re ține cu dragă inimă. Ai de ce să te fudulești cu asemenea ser vitori. Întoarce încet privirea către adolescenți. Și dacă i-ar lua totuși? Măcar să i vadă mutra opărită când va da nas în nas cu ei. Un zvâcnet în vintre îl face să freamete. O să i trimită în calea ei tot timpul pentru a o servi cu devotament, îi va învăța să o aduleze, căci femeilor le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avocatul. Așa își va da seama câtă ne voie are de el. Înalță evaziv din umeri. — Primarius Nato ar putea hotărî ca procesul să se judece exclusiv între două persoane particulare. Între mine și Flaccus? întreabă neîncrezător Libo. Face o mutră nedumerită. — Și el să se limiteze la rolul de arbitru? Clatină din cap. Nu prea cred. — Nici eu, consimte Asinius Gallus. Mai degrabă vrea să im plice statul... — Dar n-am făcut nici o crimă! se jeluie Scribonius. Bombăne furios. — N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus a venit la putere poporul roman nu mai are suveranitate în domeniul dreptului penal. Libo se zgâiește neîncrezător la el. — Ce vrei să spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală este în jurisdicția împăratului. Spre surprinderea lui, Scribonius prinde ideea din zbor: — Adică putem muta procesul la tribunalul principelui? în treabă plin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de folos după ce ajungem roși de răni, boli și reumatism în urma anilor petrecuți prin corturi, în campanie. Se freacă furios cu mâna la nas. Câți mai apucă ziua fericită a lăsării la vatră? Nici jumătate. Vittelius se uită panicat la mutra lui fioroasă. Tânărul își dă seama și încearcă să se controleze. Nu are nici un rost să-l lase să-i citească gândurile. Se forțează așadar să se calmeze și în treabă cu o voce pe care se silește să o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vis numai, să fie o părere, Ce făr-de patimi trece în timpul nesfârșit. Zidiți din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde Cu mutra de vândută, cu ochiu vil și viclean. {EminescuOpI 61} O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias-; Nimic.... Locul hienei îl luă cel vorbăreț, Locul cruzimii vechie, cel lin și pismătareț, Formele se schimbară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Și apoi în Sfatul țării se adun-să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiu Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
noastre sub conducerea partidului în frunte cu secretarul său general! Zi și tu, nam făcut bine? Fără a-mi stăpâni râsul, i-am spus: - Mai bine de-atâta, chiar că nu se putea! Aș fi dat orice să-i văd mutra șpanchiului! Da' și chiar dacă te-ai jura domnule director, că pentru mine rămâi tot domnul director, tot nu te-aș crede că n-ai făcut-o dinadins! - Eu m-am scuzat față de ei că fiind bărbat, nu mă prea pricep
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
figurile noastre, nu știu ce să spună. Am telefonat doctorului Bogdan, de data aceasta enervați și pe el. Și dânsul n-a găsit decât să exclame: "Fir-ar al dracului!" Pe doctorul Petroff aproape l-am certat, și a suportat cu o mutră imbecilă tot scandalul nostru. Apoi, tot așa bîiguind: "Eu tot febră tifoidă cred că este. Am toată încrederea în analiza făcută la Constanța (bulgar ipocrit!), dar cine știe ce s-a întîmplat, poate că nu s-a găsit nimic în momentul acela
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
admitea replică. Audbert deschise gura să mai pună niște întrebări, pe urmă, însă, renunță și, cu capul plecat, se duse la calul său să-și ia lucrurile. Poate fiindcă îi citise pe față nesiguranța și teama, Balamber adăugă: — Nu face mutra aia. La urma urmei, până acum te-ai purtat bine. Mănâncă fără grijă ce se găsește, gândește-te la răsplată și dormi liniștit. în vreme ce își lua traista de pe cal, Audbert se mulțumi să-i răspundă mormăind ceva, prea puțin convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de uimire, experiența hunului și nu puteau să-și dezlipească ochii de la el. Khaba arătă spre bandaj: — Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci mutra aia de idiot, mai bine ajută-mă să încalec. Cu brațul ăsta nu reușesc. Odolgan sări agil din șa, își împreună palmele și își ajută prietenul să se ridice ca să urce pe cal, dar nu conteni să-l cerceteze, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
banchet. Savin era îmbrăcat caraghios: împrumutase niște ciubote oribile, căci își dăduse botinele la dres (era iarna). Pe când toastam teribil pentru socialism, băiatul de dugheană vine și-i spune lui Savin că tatăl său e alăturea, în altă odaie. Ce mutră a făcut Savin, care s-a dus la tatăl său - și, ca concluzie, tatăl său a plătit banchetul nostru socialist. Am uitat să spun că Savin era cel mai învățat între noi. Viața la Bârlad, în clasa a V-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
carte - se poate imagina voluptate mai esențială? Dicționarul - pentru momentele când spiritul vrea să ia contact mai concret cu lumea realităților în sine. După un instrument de teslărie, o pasăre (uneori ai și figura alături; păsările din dicționare au întotdeauna mutra mirată și comică), apoi o prepoziție cu înțelesurile ei subtile, demonstrate prin exemple naive. Și tot așa, în partea a doua, la numele proprii - un rege merovingian, un promontoriu, o primadonă italiană. Visezi la regele pletos, la promontoriul care împinge
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poveste, pe vârful crengilor greu de ajuns; ne plimbam cu barca pe iaz, "ancorînd" pe la adâncuri, în umbra verde a sălciilor pletoase, ea în niște chioșcuri vii, care ne izolau de lume, ca să citim, să conversăm și să ne admirăm mutrele în oglinda apei, ori ca să prindem pește cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul peștilor sceptici la ispite; făceam praștii ca să vânăm vrăbii și pițigoi, și uneori reușeam! Ne duceam la mure, unde Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dreptate... Din cauza asta l-am combătut! Acum îmi dau seama și de cauza altor sentimente. De impaciența mea când ea dezmiardă pe Azor (sentiment care s-a transformat într-o teorie: câinii sunt animale degenerate, devenite lichele), când găsește "bine" mutra vreunui actor din L'illustration (mie mi se par cu toții mutre de bărbieri), când scrie - prea des! - celei mai bune prietene a ei. O singură afecțiune nu mă irită:pentru mama ei. E primordială: n-a început să i-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de cauza altor sentimente. De impaciența mea când ea dezmiardă pe Azor (sentiment care s-a transformat într-o teorie: câinii sunt animale degenerate, devenite lichele), când găsește "bine" mutra vreunui actor din L'illustration (mie mi se par cu toții mutre de bărbieri), când scrie - prea des! - celei mai bune prietene a ei. O singură afecțiune nu mă irită:pentru mama ei. E primordială: n-a început să i-o dea niciodată. Nu are ca principiu selecția. ...Seamăn cu prințul Andrei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sat îi pândește, parcă ar voi să-i fure, se aruncă asupra lor, îi ia în brațe, îi sperie uneori cu dezmierdările ei vijelioase, le dă bani, le dă bomboane, care nu lipsesc pentru acest scop niciodată din săcușorul ei... Mutra mea, cu oricâtă ipocrizie m-aș sili s-o compun favorabilă, rămâne puțin cam sceptică. (E uimitor cu câtă preciziune simțul muscular transmite creierului cele mai fine nuanțe ale expresiei figurii noastre.) Adela observă și-mi cere iertare, mai serios
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
complet pe Adela. Părintele Palamon, tip desăvârșit de călugăr așa cum s-a format de-a lungul vremurilor, seamănă cu sfinții de pe pereții din biserica mănăstirii, dar e mai bine hrănit decât ei. El aduce puțin și cu poetul Costache Conachi, mutră de egumen grec. În materie de pictură, am revăzut cu plăcerea de totdeauna tablourile de pe pereții părintelui Palamon, dintre care se impun atenției mai cu seamă două: un Infern, care vrea să fie o gură de balaur, în realitate o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un infam ostentativ sau, pur și simplu, un infam sută la sută american, care, desigur, parcurge întreaga gamă, de la cel ce folosește cu mare succes împotriva noastră arme ieftine și inferioare, până la rivalul victorios care afișează o inutilă și agasantă mutră plăcută, fericită. Când strălucea la jocuri, singurul delict al lui Seymour era lipsa de sistem, dar era un delict major. Mă gândesc în special la trei jocuri: mingea la perete, bilele pe trotuar și biliardul de buzunar. (Despre biliardul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
oră Întreagă la acea cutie diabolică, umplută cu tot felul de suflete păcătoase, care, În loc să se căiască pentru păcatele săvârșite pe pământ, se zbenguiau de mama focului pe sticla micului ecran. De altfel, printre protagoniști, babulea Tatiana văzu și câteva mutre care i se păreau extrem de cunoscute; frământându-și creierii, În timpul lungilor insomnii ce au urmat vizionării, ea descoperi cu oareșicare uimire că unul dintre așa-zișii artiști ce se scălămbăia În film semăna leit cu fostul ei socru, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nimeni nu știa. Evlampia era o femeie la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi flăcăi, unul mai frumos decât altul, de se mândrea tot satul cu ei. Bătrâna voia să descopere și mutra lui Pancratie printre ceilalți circari. Dar mutra răposatului vecin nu se zărea nicăieri. Nu cumva uitase Dumnezeu să-l pedepsească!? Sau Pancratie primise o pedeapsă ușoară, pe care deja o ispășise!? Mașa o sfătui să vizioneze un alt film, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi flăcăi, unul mai frumos decât altul, de se mândrea tot satul cu ei. Bătrâna voia să descopere și mutra lui Pancratie printre ceilalți circari. Dar mutra răposatului vecin nu se zărea nicăieri. Nu cumva uitase Dumnezeu să-l pedepsească!? Sau Pancratie primise o pedeapsă ușoară, pe care deja o ispășise!? Mașa o sfătui să vizioneze un alt film, unde s-ar putea să-l descopere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sieși cuvinte pline de venin: „Dă-te la o parte, cotoroanță, mișcă-ți scheletul mai la dreapta, nu vezi că mă bruiezi? De unde ai mai apărut? Te-a adus diavolul din cimitir ? Ce, crezi că am chef să-ți văd mutra asta jalnică În loc s-o văd pe a mea!??“ Reprezentantul firmei Golden Îi spuse Mașei că va avea o slujbă amuzantă. Dacă la Început comportamentul bătrânei o distra Într-o oareșicare măsură, după nici două luni de la angajare, Mașa simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]