2,938 matches
-
călătorie aventuroasă de pe vremea când stelele țineau loc de GPS, iar caii țineau loc de trenuri și avioane. Legendarul "Drum al mătăsii" pornește din inima Chinei vechi, trecând prin deșertul mongol, peninsula arabă și Caucaz, pentru a ajunge în Europa muzelor și muschetarilor. Kung Fu/Wushu, pantomimă, dans, arme tradiționale, costume seducătoare, metaforă și umor se armonizează ca un tot unitar în spectacolul regizat de Ana Pepine și Paul Cimpoieru, spectacol realizat sub îndrumarea Maestrului de arte marțiale ZHU RONG FU
Drumul mătăsii, călătorie de pe vremea când stelele țineau loc de GPS () [Corola-journal/Journalistic/46545_a_47870]
-
condiției lirice. Putem vorbi uneori, sub pana lui Virgil Diaconu, de o erotică a poeticii. Nimic nu ne oprește, ba chiar ne simțim îndemnați a citi un poem în care formal e vorba de o femeie drept o adresare Poeziei. Muză capricioasă în inefabilul său, calină în imaterialitatea sa, Poezia se încarcă cu aspirația de posesiune a autorului, cu accent doloric, precum un triumf al irealizării: „Ea strălucește și nu știe că strălucește.// Ea vorbește întotdeauna despre altceva,/ din propria lumină
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
-i variante, se publică abia în 1875 și 1877, în Buciumul român, fără a fi trezit vreun interes pînă în 1887, cînd apare volumul Cercetări literare al lui Aron Densusianu, care deploră „fapta tristă” ca „o operă însemnată, o adevărată muză, să zacă ca cenușăreasa după cuptori, neluată în seamă, desprețuită”. Dar asta nu e tot. În genere opera lui Ioan Budai-Deleanu e considerată drept una de început, de „descălecat” pe tărîmul literaturii noastre, ceea ce e adevărat doar într-un anume
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
publice devin de multe ori subiectul articolelor din ziare, mai ales prin prisma aparentelor sale operații estetice, despre care nu a vorbit niciodată. O femeie deosebit de frumoasă în tinerețe, ducesei i s-a cerut de către pictorul Pablo Picasso să devină muză a acestuia, dar ea a refuzat. Ducesa de Alba s-a fost căsătorit de trei ori, ultima oară în 2011, când avea 85 de ani.
Tumultoasa viață a Ducesei de Alba, căsătorită la 85 de ani by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56268_a_57593]
-
G.Călinescu, este o poezie declarativă, patetică, sentimentală și câteodată plină de furie. Nicio emoție din rândul celor strict individuale ale modernilor nu răzbește în acest lirism coral și colectiv. În volumele următoare, poetul pare să fi fost părăsit de muză. Puțini știu astăzi că Goga a scris și teatru. Domnul notar, din 1914 mai are, în parte, valoarea unui document politic. La premieră, pe fondul tratativelor dintre guvernul de la București și contele Tisza, piesa a fost ovaționată la scenă deschisă
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
lungul carierei sale, informează România TV. Ea înfățișează doi îndrăgostiți îmbrățișați și uniți prin sărut. Aceasta este a doua lucrare a artistului român scoasă la vânzare de casa de licitații Christie's la New York în ultimii doi ani. În 2012, "Muza" a fost cumpărată cu 12,4 milioane de dolari de un colecționar privat. Sărutul lui Brancusi poate fi considerat o replică la Sărutul lui Rodin. Opera aduce o nouă dimensiune a conceptului de sculptură. Opera sculptată într-o manieră aparent
"Sărutul" lui Brâncuşi, licitat la New York. Vezi prețul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/32928_a_34253]
-
de îndestulare, și pentru asta se adaptează. Nu fără amărăciune, dar renunțările au bemol. Așa e mersul lumii... Cele două jumătăți de București, cea patronată de imaginea lui Teofil Steriu, romancier ajuns, dar sterilizat de o prea lacomă mulgere a muzei, care nici nu se hrănește din viața adevărată, ci din făcături, și cealaltă, care se închină la o icoană a dreptății care numai dreptate nu e, se întâlnesc în uzina de plăceri a mondenității. Unii produc, chipurile, artă, sau animație
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
nefericire, acest număr, fiindcă l-am împrumutat cuiva, care nu mi l-a mai înapoiat! Îl poți consulta cu folos. Sursele le am din familie. II. Mă mai întrebi dacă Justus 6 e una și aceeași persoană cu tatăl faimoasei muze. Da, el este. La întrebarea mea, atunci când eram în bune raporturi, dacă este autorul acelei literaturi semnate Justus, el n-a voit să-mi răspundă. A negat cu oarecare subînțeles. Mi-a confirmat-o însă soția lui. El este, deci
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
Gabriel Coșoveanu Petrișor Militaru, Știința modernă, muza neștiută a suprarealiștilor, Prefață de Basarab Nicolescu, București, Editura Curtea Veche, 2012, 281 pag. După ce a dat o carte despre imaginea îngerului în poezia română, Petrișor Militaru recidivează, într-un fel, abordând modalitățile mentalitare și literare care se angajează decis
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
de hărți militare. Redacția înnoiește cuprinsul numărului din 9 martie cu articole despre: Nicolae Iorga de Barbu Theodorescu; Gabrielle D’Annunzio de Șt.Cuciureanu, fost coleg al lui Ivașcu la Iași; proză de Liviu Bratoloveanu și recenzia Mihai Moșandrei, „Ofranda muzelor” de Dan Petrea. Cu acest text, G.Ivașcu va inaugura unul din cele mai bogate cicluri de articole cultural-literare ale activității sale publicistice de până în august 1944. Foiletonul din „Vremea”, 16.III.1941, intitulat „Mersul războiului” (Albania, Eritreea, Somalia etc.
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
Simplificând, prin... jumulit, până la schematism, până la eventualul subiect nud, nu dai decât o variantă internet, luând în considerație că „net”, în rusește, însemnă NU, iar inter ține de interiorul poeziei în cauză; adică - lași fără interioritate, fără respirația din plămânii muzelor akmeiste sau neoclasiciste, dar și moderne, uneori - de-a dreptul avangardiste - traducerea ca poezie; obligator să fie și ea, traducerea, poezie. Încât așazisa traducere marca D.A.C. e o antipoezie, o anti-Țvetaeva, rezultatul unei îndeletniciri de neprofesionist, de „traducător” neînzestrat
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
dezorientat, am renunțat să duc la capăt colecția de gafe care s-ar putea aduna din toate cele 300 de pagini traduse atât de slut, să zic, din marele Velimir Hlebnikov. Asta e: când vorbesc traducătorii de atare nivel, și muzele, și poeții sunt reduși la tăcere. Mai ales când în loc de tunuri trag tancurile. Dar, revenindu-mi nițel, îmi continui periplul prin grădinile poeților contemporani, pentru a constata, însă, fără urmă de satisfacție că, din păcate, până și unii din traducătorii
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
bilet de-o frază, scris în fugă, pe un plic cu antetul Hotelului Athénée Palace este o invitație la concertul din 31 0ctombrie 1936. Pia a ascultat dintr-o latură a scenei recitalul de vioară și pian (Enescu acompaniat de Muza Ghermani-Ciomac). Era perioada de ameliorare după greaua și prelungita suferință a Domniței. Grație devotamentului lor și a priceperii medicilor aceasta depășise chinuitoarea stare anxioasă. In martie, alături de Enescu, asistase la Paris la spectacolul cu premiera operei Oedip, iar vara stătuseră
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
sincerități” particulare la autoarele ce intră în colimatorul d-sale. care corespund „nevoii de-a se mărturisi” (literar), ale eurilor în cauză, probe ale unei „istorii personale”, conexe la istoria mare în cuprinsul căreia se situează. Maruca Cantacuzino, prințesa răsfățată, muza lui Enescu, reușește „să trezească la viață anii îndepărtați ai unei copilării mirifice. Pentru ea, aceasta este o etapă, o vîrstă a preaplinului simțirii, un timp al modelării sensibilității, al ascuțirii simțurilor, al dezghiocării straturilor obscure din suflet și conștiință
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
năclăiesc frazele ca o mîzgă, inclusiv replicile personajelor: „Trăim în cea mai creativă țară din lume, unde pînă și turnătorii sunt niște demiurgi! Asta-i situația, șterge-m-aș undeva cu notele lor informative! Ofițerii de Securitate sunt aleși ai muzelor, judecînd modul în care inventează pretexte ca niște opere de artă, numai să îți refuze pașaportul turistic, cînd îl ceri. Toți pompează ca disperații din bucile talentului. Iar activiștii de partid, cînd e să te belească disciplinar, par mai inspirați
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
evadare prin călătoria în Italia (unde, în ciuda unei iubiri „locale” pentru o tânără italiancă pe care a numit-o ulterior Faustina, gândul îi era în continuare la cea de care fugise. Dovadă, Elegiile romane, unde invocarea adresată „pietrelor” - Steine - în loc de muze, trimite la numele iubitei). Întoarcerea la Weimar nu avea cum să aducă liniște, astfel încât poetul și-a căutat un nou un refugiu: de data aceasta prin iubirea pentru Christiane Vulpius, pe care o cunoscuse întâmplător (aducerea viorelei acasă, din poemul
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
de fericit era Goethe lângă aleasa lui („Inima numi pune preț / Pe de-amor chin plângăreț;/ Doar la fapte s-ar dori,/ Ochi arzând, săruturi vii”.). Dar, oricât de fericit, nu s-a dat în lături și de la „absorbirea” altor muze, între care fiica unui librar, Minna Herzlieb (cu ecouri în romanul Afinități elective, 1809). Însă un poem senzual-ironic precum Jurnalul (care a avut chiar faima de a fi o poezie obscenă, desigur dezamăgindu-i pe cei care căutau așa ceva) arată
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
deja fin persiflat (un semn de despărțire): „Aici suntem departe/ de orașul cu clocotul lui de păcate,/ de izul lui negru de moarte,/ de literatură și luciditate” (Vacanță). Evocată într-o cadență înrudită cu cele ale lui Radu Stanca, Doamna muză a bardului aduce o muzicalitate grațios-elegiacă: „-Doamnă legănată-n visuri și berline/ cît de trist răsună pașii tăi în mine.../ Lasă-i să coboare și să-și facă drum/ prin pajiștea coclită a inimii de scrum” (Poem). Urmează un poem
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
tinerii:/ Oare dacă ne înțepați carnea/ Nu sîngeră?/ Oare dacă ne gîdilați/ Nu rîdem ca și voi?/ Oare dacă ne dați otravă/ Nu murim?/ Dacă ne atinge săgeata lui Cupidon/ Nu vom mai repeta figura?/ Oare dacă ne va vizita muza/ Nu vom crea?” (To: williamshakespeare@ co.u.k). După cum vedem, în cerneala autoarei picură stropi sarcastici. Aceștia îi dictează și o autoscopie necomplezentă. Clapa profundă pe care o apasă e totuși cea a ireversibilului înaintării ființei în timp: „Bătrînețea - acest
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
al XIX-lea și XX (mecena Eusebi Güell, Eduardo Conde, Alfonso XIII) se întretaie cu poveștile fictive care alcătuiesc saga familiei Lax. Treptat, odată fantomele trecutului eliberate, ies la iveală iubiri deznădăjduite (precum cea dintre Amadeo și Teresa, superba lui muză și soție), conflicte fraterne cu finaluri dramatice (precum cel dintre Amadeo și fratele său Juan), dar și imaginea exemplară a autorității paterne pe care o reprezintă Rodolfo Lax sau figura maternă a inteligentei și liberalei Maria del Roser Golorons. Violeta
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
definiția criticii este foarte largă”. Dar nu extinde însă definiția acceptată, mai mult decât expusă, la modul creator absolut, total, unde ajunsese, dar ulterior s-a retras, luând mai bine seama, E. Lovinescu, cel care invocase critica drept a zecea muză. Critica, așa cum o înțelege și exercită, se reduce - paradoxal - la o funcție de mediere, între operă și toți ceilalți cititori interesați de natura ori existența ei reală și se pretează doar la interpretare. Ea obține doar un loc și un rol
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
Aș fi dorit mult să petrecem câteva clipe împreună. Cu toate că am aranjat volumul pentru tipar 3 și am jurat să nu mai scriu nici o poezie erotică, nu pot scăpa din mrejele în care mă ține prins cu destulă putere, încă, muza veche. Îmi strigă mereu la ureche foamea-i de versuri erotice. I-am mai aruncat câteva fărâmituri asupra cărora aș vrea să aud părerea ta, dacă merită a fi numite hrană pentru o muză. Două din ele nu au nici un
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
ține prins cu destulă putere, încă, muza veche. Îmi strigă mereu la ureche foamea-i de versuri erotice. I-am mai aruncat câteva fărâmituri asupra cărora aș vrea să aud părerea ta, dacă merită a fi numite hrană pentru o muză. Două din ele nu au nici un titlu măcar. Dacă va fi să-ți placă, poate găsești tu un titlu potrivit. Am scris atâtea versuri erotice încât nu-mi mai pot da seama ce să aleg din ele. Tu le cunoști
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
pe scrisorile sale", a declarat Sharon Kim, director internațional al casei Christie's, înainte de licitația de marți. Aceasta este a doua lucrare a artistului român scoasă la vânzare de casa de licitații Christie's la New York în ultimii doi ani. "Muza", o altă lucrare de referință din creația lui Brâncuși, a fost vândută pentru 12,4 milioane de dolari în 2012, fiind achiziționată de un colecționar privat. Actuala versiune a "Sărutului" vândută de casa Christie's este una de maturitate, realizată
"Sărutul" lui Brâncuși, peste așteptări la licitația de la New York by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/32732_a_34057]
-
cât una de sensibilitate. Îl adoră pe Goga, îl detestă pe Macedonski. Despre simbolistul Petică scrie: „Totul se volatilizează și după citirea volumului nu vezi decât un amestec de culori, de stele pale și de flori însângerate, cu care o muză străină împodobește căpătâiul unui muribund“. Om harnic și meticulos, bibliotecar la Academie, editează în premieră, în 1905, poezii ale lui Eminescu, nereluate în volumul din 1883, din cele depuse de Maiorescu în custodia lui Ion Bianu la Academie, și împotriva
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]