1,091 matches
-
Astfel putem spune că prin practicarea dansului se obține: - realizarea ținutei și execuției artistice; - stimularea expresivității corporale, a creativității și imaginației artistice, formând capacitatea de a reda prin gest, mișcare, atitudine, diferite teme, idei, stări sufletești, sentimente; - dezvoltarea ritmicității și muzicalității motrice (educarea capacității de a exprima prin mișcare corporală adecvată, diferitele particularități ale acompaniamentului muzical); - educarea capacității de apreciere a propriilor acțiuni motrice; - educarea sentimentelor estetice; - Îmbunătățirea capacității de mișcare prin Însușirea unui bogat conținut motrico-artistic; - Îmbunătățirea capacității coordonative; - educarea
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
nenumitului”, sintaxa etc.), dar învăluită într-o atmosferă de o stranietate poescă („bufnița” lui F. este un altfel de „corb” al lui Poe, o metaforă a morții și a poeziei). Poemele au o structură aparent narativă, un ritm fluent, o muzicalitate accentuată, rezultat al unei anume colocvialități oraculare. Totul funcționează ritualic pe schema unei simbolice călătorii dantești, fie că este vorba de o rătăcire în pădurile-labirint pline de cuiburi de buhe, de intrări în camere-limburi sau de treceri și adăstări prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
Or ea stătea nemișcată în vârful cerului albastru,/ nici vie, nici moartă,/ și-atunci pădurea se urni din loc/ ca o simplă colină mișcătoare” (Colină mișcătoare). F. este un liric vizionar, modernist (neoromantic ca sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie conotată livresc și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
și „modul minor”, căruia îi aparțin melodia fragilă, suspendată, ca și sublimarea trăirii ori disimularea ei în spatele unui lunatec joc de măști. Reminiscențe, atitudini îl fac tributar lui Verlaine și lui Albert Samain mai ales, dar și lui Charles Baudelaire. Muzicalitatea stingerii este cultivată cu rafinament, în acorduri fin de siècle. Dar și teatralitatea animă un imaginar poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
muzicale, ca filmul îl formează fotografiile în mișcare, adică elementele diferite, din limbaje diferite, dar pentru care există totuși un criteriu comun ce ne incită chiar să alăturăm aceste elemente. În experiența noastră cea mai curentă, elogiem liniile armonioase sau muzicalitatea culorilor, plastică sculpturală a unei strofe, desenul elegant al unei fraze muzicale, ne servim de termenii unei categorii de artă pentru a pune în relief valori aparținând unei alte categorii. Aceasta deoarece avem conștiința că toate aceste elemente, atât de
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
educatoare în orice tip și categorie de activități. Chiar și activitățile matematice pot uza de poezie și devin mult mai plăcute și accesibile. De ce poezia? Pentru că aceasta se adresează în primul rând afectivității copiilor, producând multă plăcere prin rimă și muzicalitate. O singură strofă bine construită poate transmite mai multe cunoștințe decât o întreagă activitate și poate modela mai mult decât orice sfat sau concluzie moralizatoare prin impresiile și emoțiile puternice care le generează. Problema apare însă atunci când ai nevoie de
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
ceea ce pare o exagerare. Barbiene sunt, într-adevăr, câteva rare și răzlețe sonorități, poate întâmplătoare, poate mărturisind o reală, dar neconcludentă, influență. Ca realizare poetică, Zogar e net inferior versurilor barbiene, nici imaginile nu frapează, nici înlănțuirea lor, și nici muzicalitatea limbii sau pregnanța rostirii. În absența sugestiei și a fiorului estetic, poezia lui P. se cere „descifrată” numai la nivelul sentimentelor, care se dezvăluie a fi delicate, autentice și neafectate. Versuri și imagini cât de cât remarcabile sunt puține, stilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
mai semnificative ale literaturii antice tîrzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sînt calități care dovedesc că ultima operă a lui Boetius este și cea mai reușită din punct de vedere artistic. într-adevăr, și ca filozof, și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și închis în cercul vrăjit pe care îl trasase magicianul. Privește și spune, mai mult pentru sine: „Solemnul cântec, cel mai bun balsam / Al minții răscolite, lecuiască-ți / Înfierbântatul creier!“ Așadar la componentele esențiale ale naturii lui Ariel trebuie adăugată muzicalitatea, și ea o formă a libertății care rânduiește lumea fără s-o încătușeze, dând încă un glas bucuriei. Tot ce este cântec și poezie în insula aceea vine de la Ariel, este, înlăuntrul poruncilor, alegerea și născocirea lui. Lucrul se vede
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
jocul norilor. Trezită din halucinație, poeta dă glas unor „cântări de fecioară”, în care refuză îndemnul acestei „biblii barbare” de a-și lăsa „sufletul în prada oceanului de voluptate”. În Cântări pentru pasărea albastră (1922; Premiul Societății Scriitorilor Români), unde muzicalitatea are alt registru, „nevrozele”, spiritualizate, dau „sufletului aripi de pasăre albastră”, ființa se simte absorbită în penajul acestei păsări, muză, alter ego oniric și poetic, evadând, ca într-o „camee”, în zona unei veșnicii spațiale care este opera de artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
alături de traducerile Ultima noutate din Ed. Bourdet, Montmartre din Pierre Frondaie sau Pasărea albastră din Maurice Maeterlinck (toate intrate în repertoriul unor teatre bucureștene). În special la început, unii comentatori ai poeziei scrise de M. i-au reproșat epigonismul, înlocuirea muzicalității interioare cu o „sonoră grandoare de vocabular” ce nu reușește să transfigureze senzualismul, exaltarea simțurilor până la bizarerie, o preocupare pentru perfecționarea formei căreia nu îi corespunde „perfecțiunea gândirii”, de unde o „poezie ușoară”, lipsită de „fiorul creațiunii”. Totuși cei mai mulți i-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
cunoștințe de ucraineană mă impiedică să judec textul tradus în ucraineană; m-am mulțumit cu aprecierea Mariei Toacă, cunoscut ziarist și critic literar din Cernăuți, care, în postfața volumului, consideră că Tamara Severniuk reușește „să exprime în rezonanță slavă întreaga muzicalitate și armonia perfectă a poeziei“ lui Arcadie Opaiț, „originalul și traducerea asemănîndu-se ca două picături de rouă“. De altfel, traducătoarea era familiarizată cu poezia lui Arcadie Opaiț, căci anterior transpusese în ucraineană și alte poezii ale acestuia, apărute în publicații
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
mai presus dintre ele este dragostea 746. Astfel, exprimarea sentimentelor umane, a ceea ce ne insuflă puterea și dorința de a trăi pentru a putea simți universul, exprimarea a ceea ce ne animă a avut preponderență poetică din cele mai vechi timpuri, muzicalitatea și coloratura unui cântec sau a unei picturi integrându-se în realul virtual al cuvântului rostit și apoi scris. Unde încep și se sfârșesc cerurile și pământul e strigătul creaturilor lui Dumnezeu care se întorc și se integrează mereu în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de filosofie universală adaptată particularităților terestre. Metaforele și cuvintele intraductibile par a fi argumente ale originii ancestrale a artei poetice. Dante, Petrarca, Boccaccio au demonstrat forma elitistă a exprimării în vers a discurtsului lingvistic. Armonia cosmică atât de necesară vieții, muzicalitatea liricii poate fi demonstrată prin cunoștințele proporțiilor lui Pitagora. Ritmul include temperarea și exaltarea pasiunilor 1108, rima o susține și provoacă răspuns afectiv mental imediat spre deosebire de științele exacte.1109 Forma și tâlcul ascuns al poesiei transmit imaginația și geniul, combinația
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
începuturile tainice ale lucrurilor este demonstrat, și accentuez aceasta, prin formele tradiționale de armonie lingvistică și relațiile muzicale ale reverberațiilor sunetului. Cuvântul primordial se transmite încă astfel oamenilor prin aleșii săi. Poemul e artă, un flux de sunete ce integrează muzicalitatea și imaginația, excită simțurile pulsând în ritmul inițial al informației cosmice. Poesia nu poate fi înțeleasă decât citind-o sau ascultând-o1110, pătrunzând adânc în nivelele profunde ale conștieței, dând vigoare cuvântului, întorcând originile uitate ale creației și apropiind sfârșitul de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
consoane. Sunetul primar, strigătul de separare trece în timp sub control cortical și elaborarea elementelor de prosodie în care corzile vocale, gura, laringele și limba cooperează cu respirația, bătăile inimii, dezvoltarea sexuală și activitatea sistemului nervos vegetativ. Ritmul, volumul, tonul, muzicalitatea sunt dominate de circuitele cortico-limbice din hemisfera nedominantă și apoi transmise ariilor ce controlează nucleii nervilor cranieni din trunchiul cerebral. Saturarea limbajului cu metafore, crearea altor lumi cu înțelesuri alternative antrenează întotdeauna un ritual. Faptul că alegoria s-a transformat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în volumul Eminescu sau despre Absolut<ref id=”15”>Editura Dacia, Cluj, 1990</ref>. În poemul Memento mori, Dacia Felix e descrisă ca o țară a luminii absolute. Există în descrierea Daciei un evantai cromatic, o risipă de lumină, culoare, muzicalitate și parfum nemaiîntâlnită în descrierea altor ținuturi din acest vast poem. Dacia e o lume fără umbră, o cetate a Soarelui în care moartea însăși e un „caos de lumină” (La moartea lui Neamțu) Zamolxe e „sămânță de lumină”, cum
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
clipe. Și din a chaosului văi, Jur împrejur de sine Vedea ca-n ziua cea dentâi Cum izvorau lumine.” Lumina apare în poemele eminesciene în diferite grade, dar nicăieri nu are un rol precumpănit axiologic și ontologic ca în Luceafărul. Muzicalitatea, luminozitatea și dezmărginirea sunt constante ale creației eminesciene; prin ele spațiul fizic, extern se convertește în spațiul lăuntric. Culme a poeziei românești, Eminescu e și culmea sublimului românesc, pentru că el a înțeles că ceea ce ne e propriu și ne diferențiază
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ceea ce cere iubitei pare a se desprinde din automatisme: „spune s-aducă jăratec”, „mână fotoliul”, „spune s-aducă și ceaiul”, el aflându-se într-o stare de inerție, de rigiditate emoțională: „Nu râde... Citește nainte”. Acest refren care contribuie la muzicalitatea poeziei sugerează cenzura emoțiilor iubitei care ar încerca în zadar să destindă tensiunea sufletească. Nici casa iubitei, nici apropierea ei, nici „toate din casă” ce-s „sfinte”nu îl pot apăra de dezechilibrul sufletesc. Monotonia iritantă, marcă a gheții sufletești
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
existenței reale, de a angaja diversele componente ale discursului poetic în constituirea lumii. Această acțiune specială a unei poezii care se înființează în realitate e o constantă care însoțește consacrarea mitului eminescian sub diverse forme și prin diferite teme: influența muzicalității versului eminescian asupra publicului românesc, "boala" care amenință societatea, fascinația pe care o exercită pesimismul asupra tinerilor, chiar și epigonismul, văzut ca subjugare a unei întregi generații de scriitori 141 - sunt teme ale impactului social al unei creații poetice. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
specifică a sunetului a sau o sau l sau p, independent de cantitate, deoarece nu poate exista un sunet care să fie mai mult sau mai puțin a sau p. Deosebirile de calitate stau la baza efectelor numite de obicei "muzicalitate" sau "eufonie". Deosebirile de relație sunt cele care pot deveni baza ritmului și metrului : înălțimea, durata sunetelor, accentul, frecvența repetiției, toate elementele care permit diferențieri cantitative. Tonul poate fi mai înalt sau mai jos, durata, mai scurtă sau mai lungă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este importantă, deoarece scoate în evidență un întreg grup de fenomene lingvistice pe care, pentru a sublinia faptul că elementul care este aici manipulat și exploatat de către scriitor este calitatea sunetului, rușii le-au numit "orchestrație" (instrumentovka). *2 Termenul de "muzicalitate" (sau "melodie") a versului trebuie evitat, deoarece poate da naștere la confuzii. Fenomenele pe care le analizăm nu sunt de loc similare cu "melodia" muzicală. Desigur, în muzică melodia este determinată de înălțime, ceea ce o face să fie aproximativ paralelă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
încă timid reprezentată în epocă. Rețeta succesului minulescian constă în alegerea romanței - specie cu tradiție în literatura română (de la poeții Văcărești, prin C.A. Rosetti sau Al. Depărățeanu, la Eminescu, ca și la minorii Mihail Zamphirescu sau G. Crețeanu) - pentru muzicalitatea ei, ușor de adaptat la tehnicile și clișeele simboliste. Mai ales procedeele muzicale, refrenul și repetiția, proprii romanței, au fost exploatate pentru realizarea unei sugestii de tip simbolist. Totuși simbolismul lui M. nu este unul structural (Pompiliu Constantinescu), ci unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
tehnicile și clișeele simboliste. Mai ales procedeele muzicale, refrenul și repetiția, proprii romanței, au fost exploatate pentru realizarea unei sugestii de tip simbolist. Totuși simbolismul lui M. nu este unul structural (Pompiliu Constantinescu), ci unul formal, de suprafață, cu o muzicalitate exterioară (E. Lovinescu), „o formă a limbii declamate” (Tudor Vianu). Poetul resonorizează cuvintele comune printr-o sumă de tehnici simbolice retorizante (abstractizarea prin trecerea adjectivelor și adverbelor în clasa substantivelor, comparația abstractizantă, cu inversarea termenilor, utilizarea majusculei ca grafem simbolic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
înțelesul tuturor și de a-i fi popularizat metodele [...]. De un simbolism mai mult exterior și mecanic, poezia lui I. Minulescu conține, totuși, pe alocuri, o gândire muzicală [...]. Succesul poeziei minulesciene nu vine însă de la fondul ei muzical, ci de la muzicalitatea ei exterioară; ea e cea mai sonoră și declamatoare poezie din literatura noastră actuală. E. LOVINESCU SCRIERI: Romanțe pentru mai târziu, București, 1908; Casa cu geamurile portocalii, București, 1908; De vorbă cu mine însumi, cu ilustrații de Iser, București, 1913
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]