5,749 matches
-
te văd cum ai să arăți după ce am să spun povestea. Lăudăroși ca tine am mai văzut, dar unul care să spună o poveste mai de doamne-ajută mai rar - l-a șfichiuit moș Dumitru. Si acela eram eu, Dumitre...In nădejdea voastră, am adormi ca pruncii, odată cu găinile - s-a înfoiat în pene Pâcu. In loc să începi a povesti matale, ne fierbi în zeama noastră - a intervenit și Ion Cotman cel tăcut. Eu nu știu când o să vă intre în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mergea din ce în ce mai rău. S-o învârtit doftorii pe lângă ea, dar amărâta numai nu se făcea bine. Bărbatul trecea pe la spital și îi întreba pe doftori: „Se mai face bine fimeia mea sau...?” „Apoi, bade, cum se vede treaba îi slabă nădejde. Noi ne zbatem s-o facem sănătoasă și ea numai nu vrea.” „Mare-i Dumnezeu și poate s-o îndura s-o facă bine, că o așteaptă copchiii.” Si uite așa, când mai bine, când mai rău, până când odată dă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
n-am mai trecut pe aici de când te-ai născut, eu te cunosc și te știu. Tu ești Făt-Frumos al Teiului. Mă-nchin ție, știind că dorul tău după ce-i desăvârșit nu va pieri niciodată. Om ești și trecător, dar nădejdea ta că vei găsi, cândva, Desăvârșirea va trăi mereu, purtată din om în om, din anii înfloriți ai tinereții până în amurgul vieții fiecăruia. Căci moartea nu-i decât doar o trecere firească dintr-o stare într-alta. Făclia numită Viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de seamă că bine-a zis cine a zis cum că una-i socoteala de-acasă, și alta tocmeala din târg. DĂNILĂ: Ce spui, măi frate? ONOFREI: D-apoi cum? Așa că, până la urmă, văzând că tot am prăpădit ziua, și nădejde de marfă nouă nu mai este, m-am împăcat cu un gospodar și-am luat carul care se vede. Zdravăn car, nimic de zis, da' cam mare și cam greu de stăpânit. De, lucru bun cu adevărat, rar de găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi, se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut! Iaca-ți mai dau o dată carul, da' asta ți-a fi cea din urmă. ANISIA: Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-le-ncoace. (reintră cu uneltele. Din casă) Puneți mâna, dragii tatei, pe jupânul ista și începeți a-l blastama cu ragila și cu pieptenii de tras câlți cum îți ști voi mai bine, așa ca să-i placă și dumnisale. Cu nădejde, ați priceput? (larmă mare în casă, chiote, se aud strigătele înspăimântate ale lui Codârlic și vocea lui Dănilă care-i îndeamnă pe copii. Ușa este izbită dinăuntru, Codârlic iese total răvășit. Fuge spre culise, dă, din fugă, peste Smaranda, gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Să te oprești la pragul lui și, fără a arăta cine ești anume, să ceri milă și ocrotire, ca o orfană sărmană, rătăcită în lume. Să te porți cuviincios, așa cum ți-e firea, și să nu-ți pierzi răbdarea și nădejdea. Și mai ales să nu uiți că aici, acasă, n-am să încetez a lucra pentru întoarcerea domniei tale, oricât de des mi s-ar făgădui scurtarea cu un cap. LIANA: Îți mulțumesc, bunule prieten. Mă duc să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
groasă așezată acolo, două scaune. Deasupra paturilor, două scoarțe, dovedind mai degrabă gust și bună-cuviință decât îmbelșugare. Uși în dreapta și în stânga. Ilinca pare pregătită de plecare. Stă de vorbă cu Liana. ILINCA: Așa, fata mamei. Eu am în tine toată nădejdea și plec liniștită până la fii-mea, în partea de răsărit a cetății. I-a venit, cum îți spuneam, sorocul aducerii pe lume a primului meu nepot, și m-a chemat neîntârziat la căpătâiul ei. LIANA: Du-te fără grijă, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
urmat. ILINCA: Așa este, fata mea. Și-acum te las cu bine și m-oi grăbi să mă-ntorc înapoi cât de curând. Să știi că Măria Sa Împărătița Lioara mi-a dat învoire să plec, spunân du-i eu câtă nădejde am în tine. Și s-a mirat Măria Sa aflând cât ești de tânără și de înțeleaptă. LIANA: Nu de laude, ci de dragoste și de ocrotire am eu trebuință, mamă Ilincă. Să fie Măria Sa sănătoasă și să-și vadă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în pământul nostru, cată a-l domoli cum se cuvine. Iată însă că, de patru zile, eu și fiul nostru n-am dat de capătul firului care ne trebuie. Mai avem trei zile și, cu ajutorul sfetnicilor și al altora, trag nădejde să-l lăsăm rușinat și de astă dată pe Zarvă-Împărat. (Intră cei trei Sfetnici.) SFETNICII (se înclină): Bine-ai venit, Măria Ta! GÂND: Bine v-am găsit! Vrednicilor ai mei sfetnici, veți binevoi să vă gândiți la dezlegarea unei cimilituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sus, întinde o mână și se uită la ea încântat. Mavrichie bagă de seamă, nu înțelege ce se întâmplă) Da' sfinția ta ce tot cauți cu ochii? Și ce ai pe pumn? SISOE: Sssst! O viespe. Iaca ce chilipir! Multă nădejde nu trag eu, da' măcar să-ncerc... (simulează zădărârea viespii) MAVRICHIE: Ce tot spui acolo, Sisoe? Ce nădejde tragi? SISOE: Păi n-ar trebui să aibă și asta ac și venin în coadă, precum se cuvine? Poate s-o supăra până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se întâmplă) Da' sfinția ta ce tot cauți cu ochii? Și ce ai pe pumn? SISOE: Sssst! O viespe. Iaca ce chilipir! Multă nădejde nu trag eu, da' măcar să-ncerc... (simulează zădărârea viespii) MAVRICHIE: Ce tot spui acolo, Sisoe? Ce nădejde tragi? SISOE: Păi n-ar trebui să aibă și asta ac și venin în coadă, precum se cuvine? Poate s-o supăra până la urmă c-o tot zgândăr, să-și vâre măcar vârful acului... Că n-am mai simțit urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te aduce pe la mine? Apoi, cel flămând mai trece pe unde o primit de pomană cândva... Vorba ceea: „Lupul, unde a mâncat cârlanul, mai trage și la anul.” Un cârlan poate n-a mai căpăta el, da’ tot mai trage nădejde că a pune laba măcar pe un mieluț - i-a cântat Costăchel în strună inginerului. Tare mă tem că s-au cam înrăit ciobanii și nu te-i alege nici cu o ciosvârtă. Da’ măcar așa, ce-o mai rămas
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-o, pentru că ar însemna pagubă pentru ferma liceului. Care-i portița? Noi ne vom putea strecura prin ea? O să puteți, dar cu mare prudență. Cum, domnule inginer? Mie nu-mi trece prin minte. Spune-mi, dumneata ai un om de nădejde? Am! Cum să n-am? Am un țăran cu o minte ageră... Brici, nu alta. Uite cum stau lucrurile. Ferma liceului nu are trebuință de toată sămânța de porumb produsă. Surplusul l-am vândut unui angrosist din târg. Eu știam
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
meu îi dornic să zburde oleacă. Dă țâdula încoace și lasă-l pe moș Dumitru s-o meșterească. Că cum ți-o meșteri-o el nici dracul nu ți-o descurcă. Amin! Și spune-i mehenghiului de Costăchel să aibă nădejde, că am să fac treaba ca la carte. Nu degeaba am fost eu artelnic în armată. Dacă-i așa, apoi am nădejde în matale, moș Dumitre. Ca-n cuiul cel de tei. Ce mai? Eu am băgat, însă, de samă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
meșteri-o el nici dracul nu ți-o descurcă. Amin! Și spune-i mehenghiului de Costăchel să aibă nădejde, că am să fac treaba ca la carte. Nu degeaba am fost eu artelnic în armată. Dacă-i așa, apoi am nădejde în matale, moș Dumitre. Ca-n cuiul cel de tei. Ce mai? Eu am băgat, însă, de samă că tu ești tare supărat pe ulcica ceea cu vin. O ții în mână de când ai venit, da’ nu-i goli-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ea să și ia revanșa umilinței suferite în primul război. Din păcate, însă, o face pe seama unor țări care nu au nici o vină, afară de faptul că sunt mici și neprotejate de nimeni - a precizat agronomul. Voi, dragii mei, mai aveți nădejdea că veți apuca să vedeți ce se va întâmpla, dar eu?... a oftat a părere de rău învățătorul. Oare se vor adeveri cele scrise în Gromovnic? a întrebat gânditor Costăchel. Lumea-i lume și în ea sunt și buni și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unde și locuiește. Cum să-l înștiințez pe agronom? Prin Tăchel. Nu merge el în fiecare zi la liceu? Nu-i bine, Petrache. Trebuie să vorbesc cu unul care lucrează pe moșia liceului. Ce zici? Cine ar fi mai de nădejde? Eu am să-ți spun, da’ să nu te repezi la mine, cum ți-i obiceiul. Spune! Pe Petruță Cotruță. Măi Petrache. Tu nu ești zdravăn la minte, cum bag eu seamă. La altul nu te puteai gândi? Tocmai la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ți-i obiceiul. Spune! Pe Petruță Cotruță. Măi Petrache. Tu nu ești zdravăn la minte, cum bag eu seamă. La altul nu te puteai gândi? Tocmai la amărâtul acela? Costache, băiete. Amărâtu’ acela, cum spui tu, îi un om de nădejde. Dacă îi zici că nu trebuie să știe nici pământul despre ce i-ai spus, apoi așa va fi. Eu l-am prubuluit când cu sămânța de porumb. Moș Carpen l-o întrebat atunci când umblam prin sat cu sămânța de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bun sfat învățătorul. Eu nu duc nici o grijă, pentru că am dădaca cu mine în fiecare seară... Pe cine, mă rog? N-o vedeți? E aici de față și râde pe sub mustăți. Tu ești, Petrache? Apoi, drept să vă spun, am nădejde în asemenea dădacă. Să vedeți numai ce țâfnos îi când îl aștept seara ca să-l iau acasă. Ca o fată bătrână. Ce mai... Nașule, nu-l lua în seamă. Și tu, Petrache, nu crezi că ne-am cam lungit la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ești tare vlăguit. După atâta alergătură prin zloată... Ai dreptate, Măriucă. Da’ cine să alerge, fata tatii - a alintat-o el - dacă nu primarele? Dacă n-ar fi Petrache să mă ajute, nu știu în cine aș mai putea avea nădejde... Uite, am pus așternutul. O adormit și Tăchel. Azi o avut mult de învățat și e ostenit, săracul. Lasă că știu eu cum îi la școală. Unde mai pui că Limba latină o face cu Bounegru, șeful legionarilor. Aista ar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
treaba cu copilăria? Am priceput eu de la început, pentru că multe zile amare mi-o făcut mie piața asta când eram mic. Ședeam în coșul căruței câte o jumătate de zi, până ce se întorcea tata de la treburile lui Atunci, am toată nădejdea în tine. Pot pleca în liniște... Costăchel a tăiat-o de-a dreptul peste un maidan și peste câteva clipe se afla în ușa dughenii. Bună ziua, jupâne! Bine ați venit. Ce doriți? Întâi vreau să te întreb cum de ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vreme? Ultimele cuvinte s-au înnecat în lacrimi... În seara aceea, tot timpul cât a stat de vorbă cu cei din casă, urechea lui Costăchel a rămas la pândă... Târziu în noapte, Măriuca povestea cu voce scăzută: Îmi pierdusem orice nădejde că ai să te mai întorci. Durerea o țineam numai în sufletul meu. Nu i-o spuneam băiatului. De câte ori mă întreba de tine, îi abăteam gândul. Ba că am să mă duc să-l întreb pe cutare... Ba că am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ce facem, tovarășu’ delegat? Dumneavostră poate știți mai bine. Acolo la raion vă spune mai multe despre cum se face întovărășala asta. Pe mine nu mă taie capul. Întâi! De ce n-ai instruit - cum ți-am spus - câțiva oameni de nădejde, care să împânzească adunarea și să țină ordine? Am instruit, tovarășu’! Pe cine? Pe tovarășu’ Daurel. Atâta?! ... Al doilea! Ți-am spus de atâtea ori că se spune întovărășire și nu întovărășală! De amu’ am să zic întovărășie și gata
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
eu încă multe, da’ îi în zadar, Petrache. Ce crezi tu? Aiștia se lasă așa, cu una, cu două? Nuu! Până nu te văd în genunchi sau în ștreang, nu te iartă. Mâine-poimâine îi vezi iar la poartă. Ei trag nădejde că ți se face lehamite și până la urmă le dai pământul și toate cele din gospodărie, numai să nu-i mai vezi. Ce gânduri ai acum? Doar nu te-i fi răzgândit. Da’ ce, eu îs babă, măi Petrache? Când
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]