681 matches
-
o colonie, ne desființează industria, agricultura...Care agricultură, minteosule! Da' ce, noi avem agricultură? Usturoi, varză și ceapă de la turci, fasole de la mexicani, grâu canadian, n-ai ce te face de o portocală, o banană colea! și mai stuchi a năduf pe locul știut, chisând preocupat noroiul acela cu vârful toiagului. - Las-că și cu guvernanții ăștia. De fiecare dată când sunt aleși, imediat după alegere, primul lucru care-l fac este acela că-și măresc lor lefurile. Halal, corb la corb
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o sută și se jură că ea are dreptate; eu rămân fără replică și-mi spun în gând: "Doamne, că mare-i grădina ta și plină de ciumafai." Despre fumători ce să mai spun? Unii aprind țigara și spun cu năduf: "Și ce tutun era o dată!"; dar în același timp realizează că țigările de marcă, Kent, Pall Mall etc. fabricate la noi nu au aceeași calitate cu cele din țările dezvoltate, pentru că se fură sau, pur și simplu, nu se pun
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
asară, mătușă ? - Ia eu mai fâșcâi, zice ea. Am o vacă ș-o țin afară și să nu vie careva. - Da ce, te temi de talhari ? D-apoi cum nu m-oi teme ? - Mare pohoață baba asta, zise Gâsca cu năduf. N-a întrulocat-o ea pe Savastița cu Apostol, de s-au sfădit muierile, de râsul satului ? - Ce te ții tu, fa, de Apostol, fa, striga Marița lui Pavăl, că doar ești femeie bătrână ! Ce, are el grija ta ? Când
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pentru un stagiu Comenius, la Paris. Programul propus era un amestec perfect de metodică, literatură, gramatică, fonetică, iar programul cultural (vizită la Senat și la BNF) m-a fermecat. Părăsind orășelul de provincie, cimitirul tinereții mele, cum Îl numeam cu năduf, simțeam, pe măsură ce mă apropiam de București, că nu mai privesc lumea pe gaura cheii. La Paris-Beauvais am respirat adânc, iar semizeul care devenisem privea complice În jur scuturându-se de frustrările și tristețile naționale și personale. Hotelul era În Nordul
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
La Băsescu Peste alte vechi nădufuri L-a cuprins un nou năduf: A băgat drapelu-n bernă Și-acum vrea o alta pernă - Catifea maro cu puf, Să mai tragă niște... pufuri. Chiar dacă visează la un Tron din cele fără moarte, Lui i-ar trebui un scaun
La B?sescu by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84178_a_85503]
-
La Băsescu Peste alte vechi nădufuri L-a cuprins un nou năduf: A băgat drapelu-n bernă Și-acum vrea o alta pernă - Catifea maro cu puf, Să mai tragă niște... pufuri. Chiar dacă visează la un Tron din cele fără moarte, Lui i-ar trebui un scaun. Dar la cap, nu-n altă
La B?sescu by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84178_a_85503]
-
opt ore pe zi, cum se grăbește să-i pregătească cina aceluiași soț între două alăptări și cum, dragul de el, ar vrea, după toate astea, ca ea să ajungă repede înapoi la 50 de kilograme! N-o povestea cu năduf, ci cu dragoste duioasă! Bărbatul se uita probabil în casă la televizor, în timp ce ea legăna bebelușul de două luni și încerca să potolească un Goe de zece ani.) Nu cred că mi-am pierdut timpul citindu-i cartea În fine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Maria să-ți pună ordine în lenjerie ? S-o lase în pace, știe. Își vâră și degetele în urechi, și tot știe ce-i spune : o-domnișoară-bine-crescută-iubește-trezitul pe-răcoare devreme-iubește-retroversia-din-Plutarh camera-bine-aerisită și-exer cițiile-la-pian-șevaletul-și-broderia... — J’en ai assez ! i-a strigat cu năduf și, roșie până la rădăcina părului, s-a repezit să-i smulgă din mâna neîndurătoare ghemotocul de mătase, cu o pată neagră, scorțoasă, pe care i-l flutura sub nas. J’en ai assez... J’en ai assez... i-a strigat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Numai că babacul nu era nicăieri. A fost promovat la biroul de Criminalistică și a ajuns partenerul lui Dick Stens. Dick l-a Învățat toate șmecheriile, i-a ascultat povestea și i-a sugerat cum să facă să-și omoare năduful. Pe babac s-ar putea să nu-l găsească niciodată, dar dacă Îi altoia pe ăia de-și băteau nevestele, putea să-și alunge coșmarurile din creier. Bud a ales un prim caz: o reclamație de violență conjugală, reclamanta fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
profund subversiv al articolului meu. M-a uimit în mod deosebit încheierea delațiunii care, pe neașteptate, pierdea "tonul principial" și cădea într-un amestec de mahala cu ură. Izbucnirea avea în ea ceva oarecum uman, lăsând să se străvadă un năduf, o furie care nu mai putuse fi reținută și care, totodată, schimba registrul stilistic al paginii, adăugîndu-i o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie. Propoziția neașteptată suna cam așa: Și și-a mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decembrie: că poporul român ar fi avut nevoie de libertate. Prima revelație am avut-o în ianuarie 1990, când în piața din Hala Traian, intrând în vorbă cu un vânzător de la aprozar, acesta îmi spune la un moment dat cu năduf: "Ce mai, era mai bine înainte." Spunând asta, îmi arunca de zor niște cartofi murdari în talgerul cântarului și privea într-o parte, neștiind dacă face "bine" vorbind dintr-o dată așa. "Cum era mai bine? Uite, puteți spune cu glas
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din an în an, Lizaveta Prokofievna devenea tot mai capricioasă și mai intolerantă, se transformase chiar într-o persoană ciudată, însă cum avea mereu la îndemână un soț foarte supus și dresat, de obicei pe capul acestuia își vărsa tot năduful, după care în familie se reinstaura armonia și toate mergeau cum nu se putea mai bine. De altminteri, nici generăleasa nu ducea lipsă de poftă de mâncare și de obicei, la ora douăsprezece și jumătate, împreună cu fetele, lua un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Sunteți un creștin zelos? Kolea zice că dumneavoastră înșivă spuneți că sunteți creștin. Prințul îl cercetă cu atenție și nu-i răspunse. — Nu-mi răspundeți? Poate veți fi crezând că vă iubesc foarte mult? adăugă deodată Ippolit, parcă vărsându-și năduful. — Nu, nu cred. Știu că nu mă iubești. — Cum! Chiar după cele întâmplate ieri? Ieri am fost sincer cu dumneavostră sau nu? — Și ieri știam că nu mă iubești. — Adică pentru că vă invidiez, pentru că vă invidiez? Întotdeauna ați avut părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
probabil, teribil de jignit că am avut curajul să pătrund cu atâta necuviință în ungherul lui și să văd urâta dezordine, de care și lui îi era rușine. Desigur, s-a bucurat de ocazia de a-și vărsa pe cineva năduful provocat de ghinioanele pe care le avea. Un moment chiar am crezut că sare la bătaie; s-a făcut palid la față, ca apucat de isterie femeiască, speriindu-și astfel soția tare. — Cum ați îndrăznit să intrați așa? Afară! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ganea începu să se încrunte; poate că Varia insistase intenționat asupra acestui subiect, ca să poată pătrunde în adevăratele lui gânduri. Dar de sus se auziră iarăși strigăte. — Îl alung din casă! zbieră Ganea, parcă bucurându-se că-și poate vărsa năduful. — Și atunci o să ne facă iarăși de rușine peste tot, ca și ieri. — Cum ca și ieri? Cum adică? Zici că... bâigui Ganea, speriindu-se deodată teribil. — Ah, Doamne, chiar nu știi? întrebă Varia, dându-și seama că a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În vis și poezia În medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat În litera un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful În ulcica izbita de pământ. În vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor, Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la ,,Flaut tenebra” ”. rieteniile și Împrejurările vieții nasc amintiri. După plecarea lui Malin ele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să ai puteri supranaturale pentru a re zista luni de zile, cum ziceai tu, fără mâncare și fără băutură. Orbită de pasiune, împărăteasa nu vede capcana. — Nu are nici un fel de puteri supranaturale, e o escroacă, atâta tot! răbufnește cu năduf. Se hrănește cu corpuri în putrefacție, scobește în găvanele ochilor ca viermii, roade unghii de pe mâini înțepenite. Bătrânul simte pe limbă o cocleală neplăcută, un gust amar. Reușește cu greu să o înghită. Nu a crezut-o niciodată pe Livia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
albi la el acasă. Aici însă, până și golul acesta este populat cu tot felul de coloane care se îndepărtează, prelungind prin aparențe înșelătoare încăperea într-o alta, magnifică, de cealaltă parte a zidului. O arhitectură ireală, își zice cu năduf. Se întreabă apoi dacă artistul și-a propus înadins acest efect, ca și cum ai deschide o fereastră imaginară. Sau a vrut pur și simplu să copieze tablourile care se pun pe paravane... Nu mai are timp să găsească răspunsul. Draperia din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bani uneltesc pierzania lui Libo. În spatele acestei intrigi murdare, ce riscă să-i împroaște pe toți cu noroi, este Livia, de asta nu se mai îndoiește. Livia, cu ura ei bolnăvicioasă față de toți cei pe care nu-i poate controla. Năduful din suflet se i revarsă năvalnic asupra lui Trio: — Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește. — Oamenii uitau de conștiință și deveneau informatori ca să capete statut civic... Își înșurubează un deget în pieptul lui Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi moștenitoarea unora dintre cei mai bogați oameni ai Romei, nu și-ar mai permite să-și înveșmânteze sufletul cu atâta mărinimie. Iar plodul ei, Drusus, în care și-a pus atâtea speranțe, îl dezamăgește profund. Scuipă plin de năduf pe jos, fără să-i pese de mozaicul somptuos. Nu e decât un copil crescut în puf, obosit de prea mult belșug. Oftează din greu. Deh! Feciorul lui taică-său. Dă din cap încruntat. N-are de ce să-și piardă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doilea și coborâți pe cealaltă scară, cea de lângă apartamentele liberților. Vânzătorul se îndepărtează. Asinius Gallus îl aude murmurând către băieți: — Vedeți și voi ce bine o duc liberții în casa asta! Trăiesc cot la cot cu stăpânii. Gallus suduie cu năduf în urma lui. Ce s-o minuna atâta? E clar că n-are pe cap beleaua de a le asigura foștilor sclavi o locuință. Să le dea și bani de întreținere pe deasupra. Altminteri ar ști că e mai comod să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mai trece în patrimoniul foș tilor patroni, conform dreptului peculiului, și revin moștenitorilor de drept. Libo scoate un suspin sfâșietor. — Înțeleg atunci că Otacilius ăsta i-a lăsat fiului său averea prin testament. Scribonius Libo se strâmbă plin de năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut cu una tuciurie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fost corect, n-am ce zice, mi-a cerut voie, iar eu, fără să mă gândesc la nimic rău, i-am permis. Expiră zgomotos: — Și acum, fiu-său, în cârdășie cu Vascularius, vrea să scape de mine! Scuipă cu năduf ca să-și mai descarce amarul. Două jigodii! Asinius Gallus meditează cu bărbia sprijinită în pumni. Chiar dacă moștenirea unui latin iuniat nu mai merge la fostul stăpân, ci la rudele de gradul unu și doi, totuși Scribonius Libo încă mai deține
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nesigură. — Nu e un amfiteatru, ci două. — Cum două? se înfurie Pusio. Ce, își bate joc de el? Ridică tonul mânios: — Vrei să mă prostești? — Nu te prostesc eu, ci ești așa cum te-a făcut mă-ta, răbuf nește cu năduf Rufus. Îl împunge cu degetele rășchirate: — Sunt două teatre de lemn... — Cum două? — Repeți întruna: cum două? cum două? îl îngână celălalt. Mai bine taci din gură și ascultă-mă. Trage adânc aer în piept. — Două teatre, spațioase și unul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]