1,095 matches
-
Autorului VOIAM SĂ FIU... Voiam să fiu vânt, să-mprăștii cenușa păsărilor albe în marea cea mare... Voiam să fiu arbore, să mă cuprindă vara și toate timpurile să mi se clatine în ram... Voiam să fiu stânca ce se-nalță deasupra timpului cu forța-i ascunsă... Voiam să fiu lup în libertatea pădurilor din tundră... Voiam să fiu ceața gândurilor, cu care omul a învăluit cerul în roata de tortură... Voiam să rămân așa... --smulsă din toate iubirile câte puțin--
VOIAM SĂ FIU... de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340076_a_341405]
-
să mor”) și ajungând la “o noapte bogată”. Ce ars amandi fără egal în creația eminesciană apare în dialogul Cătălin-Cătălina din Luceafărul prea puțin realizăm astăzi: “Și ochii tăi nemișcători/ Sub ochii mei rămâie.../ De te înalț de subsuori/ Te-nalță din călcâie;// Când fața mea se pleacă-n jos,/ În sus rămâi cu fața,/ Să ne privim nesățios/ Și dulce toată viața;// Și ca să-ți fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ Când sărutându-te mă-nclin,/ Tu iarăși mă sărută.” Și
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
un scop clar stabilit, prin alianța lor devin capabili să absoarbă puterea din marele depozit universal al inteligenței infinite. Aceasta este cea mai mare sursă de putere din care se inspiră toate geniile și marii lideri ai umanității. - Când se-nalță pe un nivel superior de gândire cu ajutorul unui stimul mental, individul ocupă aceeași poziție ca și omul care se-nalță de la sol cu un avion, putând vedea lucrurile ce depășesc cu mult orizontul său vizual obișnuit. - Anii cei mai fructuoși
Câteva selecții din cartea: Aur curat pentru învingători, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339271_a_340600]
-
este cea mai mare sursă de putere din care se inspiră toate geniile și marii lideri ai umanității. - Când se-nalță pe un nivel superior de gândire cu ajutorul unui stimul mental, individul ocupă aceeași poziție ca și omul care se-nalță de la sol cu un avion, putând vedea lucrurile ce depășesc cu mult orizontul său vizual obișnuit. - Anii cei mai fructuoși din viața unui om sunt cei dintre 40 și 50 de ani, oamenii ar trebui să se apropie de această
Câteva selecții din cartea: Aur curat pentru învingători, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339271_a_340600]
-
nuanțe cromatice, sonore, vibrante. În spice mari, grâul s-a copt -/Și pâine vom avea pe masă,/ Comoară scumpă pentru toți,/ Fără de preț, cea mai gustoasă.// (În vară) Cade dulce văzduhul în prag -/ Apa, vântul cuprinse-n parfum,/ Când se-nalță luna cu drag/ Peste nopțile lungi din cătun.// (Splendoarea Carpaților) Secvențe ale naturii sunt surprinse și în Imensitate, Munții Caraiman, Noiembrie dezvăluind farmecul și bucuriile simple care ne înconjoară. Suna prin crengi c-un freamăt lung/ Septembrie pierdut în zare
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
sunt tulburătoare, încărcate de substanță, cu sensuri mărturisite sau dezvăluite din subtext, dureri izvorâte din adâncuri: De azi înainte orfană-s de mamă,/ De azi înainte mi-i sufletul rană/ Și moartea îi pune pecetea pe mână/ Și mama se-nalță în Cer, spre lumină. Atmosfera e sfâșietoare, copleșitoare, încărcată de o durere absolută. Asemenea tristețe profundă se desprinde și din poezia Regret Nu i-am dăruit mamei multe flori -/ Nu atâtea câte ar fi meritat/ Și-mi pare rău și
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Asfințit”, poeta creează un tablou de o cromatică intensă, textul cumulând cu figuri de stil extrem de expresive: " Soarele era uneori la asfințit/ Valea suna a pustiu/ Deși era primăvara,/ Se topeau zăpezile/ Zăpezile...ah, zăpezile.../ Atâta fum de aburi/ Se-nalță din florile/ Ce urmau să înflorească/ Dar unde înfloriseră,/ Unde era adâncul neștiut/ Nevăzut încă de oameni,/ Plutitor dincolo de cuvinte?" Plinătatea luminii, fecunditatea cosmică revarsată în plan terestru vor transforma toate elementele în principii vegetale, redate prin florile ce urmează
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
mamă a plecat la Cer! S-a rupt ceva! Nu se mai coase! O mamă a plecat la Cer! Inima fiicei ei frumoase Va purta veșnic un mister! Când Raiul se deschide larg Spre a cuprinde-o cu iubire, Se-nalță către Cer, catarg Cu rugăciunea de primire! Se va închide ușa grea, Fiica va plânge la mormânt, Dar duhul mamei dintr-o stea Va ocroti-o pe Pământ! ( Poezie dedicată scumpei noastre prietene, Doamna Lygia Diaconescu, a cărei mamă a
O MAMĂ A PLECAT LA CER! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340981_a_342310]
-
Am așteptat seninul tău în cale, Adorm sorbind din patimile grele. Albastra mare tot răsună-n jale, Ascunde-n valuri gândurile mele, Azi picură eternitatea-n vale, Ascult un cântec îngânat de stele. Argint presar în dorurile tale, Arzând mă`nalț ca să ajung la ele, Acolo timpul e zidit în dale, Aici e-un timp străin de toate cele. Azi picură eternitatea-n vale... Referință Bibliografică: Rondel A / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie
RONDEL A de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341042_a_342371]
-
evului medieval. Cu ale sale forme bogate și frumoase, La Milano catedrala domină în piață în piață. Ea a fost clădită în multe secole...șase, Iar astăzi,cu al său gotic târziu,ne răsfață. Turlele sale gigantice spre cer se-nalță Cu frumoasele și monumentalele sculpturi, Dintre ele, marele turn,ce este în față, A Sfintei Fecioare statuie,înalță spre ceruri. Interesant și al Domului interior, Care adăpostește cinci nave gigantice, Separate cu stâlpi din piatră, ce au ca decor, A
DOMUL DIN MILANO de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341041_a_342370]
-
petale de lumini. Cerul își arată chipul În „Albastrul de Danub” Și în violet se-mbracă, În lalea și-n buganvil. Nuferii se scaldă-n crucea Ce răsare din pământ. Turcul își fumează pipa Din terase răsărind. Cactușii măreți se-nalță Pe nisipul auriu, Salutând Marea ce Mare, Intangibili ca un spin. ALEEA SECOLELOR Sub piatra de pe Aleea Secolelor Zace comoara gândurilor. Pe aripile morilor Timpul trece mai ușor În suprapuneri perfecte De cercuri săpate-n pietre Rămase la douăzeci De
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
asta Se-așază cu tandrețe la masa cu tăceri, Ne spunem rugăciunea și poate și năpasta În zorii dimineții și-n pragul unei seri... În valea unei plângeri de toamnă-n Sohodol Bătrân, cu răni deschise, sub ceruri supărate Mă-nalț mai demn ca alții, cu trunchiul meu prea gol Ca ploaia să mă spele de moarte și păcate... Referință Bibliografică: Copacul / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
COPACUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341276_a_342605]
-
cum ning fiori prin gând; Cum aș putea să născocesc vibrații Când umbra ta ascunsă-i sub pământ? Privirea mea pierdută-i pentru tine Răspunsul la-ntrebări îl simți când eu Întind o mână să te prind de mine Și-nalț o rugă către Dumnezeu: Să ne adune-n palmele iubirii Deodată pe-amândoi, fără hotare Eu, umbra ta din visul nemuririi Tu, umbra mea din visul ce mă doare... Referință Bibliografică: Răspuns la întrebare / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RĂSPUNS LA ÎNTREBARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341286_a_342615]
-
straniu joc de iele. Ca o nălucire, dans sub clar de lună- Și, ciudat, nu este ora cunoscută; Nu e nici ciuleandra, nu e nici bătută, Nu răsună nici cântările de strună. Jocul e patetic, n-atinge pământul, Brațele se nalță, corpul se mlădie, Ritmul e fantastic, ca o vijelie: Nu-l distinge ochiul, nu-l prinde cuvântul. Cântec sau descântec? Vaga melodie Care te subjugă, care te vrăjește... Un miracol care-ncet se risipiște Cum se-mprăștie un puf de
DANS FANTASTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341416_a_342745]
-
nins, mamă, fără tine, Uite-acuși Crăciunul vine! Cine candela aprinde? Cui o să-i mai cânt colinde? Cine o să-mi facă turte? La colindători, în curte, Gazdă cine-o să le fie? Tata? Nici de el nu știe... Că tot se-nalță peste gard, La stâlpul porții, lângă brad Și tot oftează, ros de dor, Strigând la tine în pridvor. Fără tine casa-i goală, Nu mai fierb sarmale-n oală; Nici cârnați n-avem, nici chișcă, Toate le făceai, mămică!... Eu
VINO, MAMĂ, DE CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341486_a_342815]
-
amăgire, Un vis coborâtor din lumi stelare? Fiori rodesc pe umeri de mătase, Pătrund prin zid de frici cu dinți de fier Prin umbrele bolnavelor carcase În care năzuințe nasc și pier, Valsând pe jarul rozelor sfioase Când dragostea te'nalță lin, spre cer. ---------------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu 14 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN - POEMELE IUBIRII / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1139, Anul IV, 12 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
e-a clopotelor tânguire după eternul ce pe om îl cheamă. Și glasul clopotelor Parce peste oraș aleanul și-l presară, ca omului să-i dea de știre că viului sortit îi e să piară. Apoi coloana vocilor unite se-nalță ajungând la cer, ca-n sus să ducă doruri multe și-n jos s-aducă blândul ler. NOUL AN Din trupul timpului desprins și din al său avan capriciu, intrat-a-n lume noul an spre-al omului firesc supliciu
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
îi dădea binețe, asculta sfaturile sau îi citea pagini - din cărți la care a „osândit” de-a dreptul, dintr-o vastă operă ajunsă la aproape o sută de cărți, pentru a împlini probabil o simetrie profețită în sintagma care se-nălțase în rugă neîncetată „aproape o sută de cărți în aproape o sută de ani”, pentru a recupera anii pierduții ai „inactivității” de care nu se face, până la urmă, nimeni vinovat. Și, Dumnezeu l-a ajutat! Când a fost nominalizat la
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RONDELUL CELOR PATRU RAȚE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Zburau odată patru rațe Fantastice, într-un decor Cu patru plopi ca niște brațe Ce se-nălțau în calea lor Și cum pluteau așa ușor Parc-ar fi vrut să le înhațe Zburau o dată patru rațe Fantastice, într-un decor Și când mă prinde visător O nostalgie de becațe Revăd același vechi decor Cu patru plopi ca
RONDELUL CELOR PATRU RAŢE de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341758_a_343087]
-
urechi deschise la sunet de val... Măsor timpul stând încă pe mal! Și-n bătaia ritmică a pulsului meu, scriu pentru tine și Dumnezeu... pe coale albe și strălucitoare... Hârtia prea bună are multă răbdare și-așteaptă-n tăcere dorita Scrisoare... Mă-nalț cu speranță și cu credință, ca s-ajung la Cel Prea’nalt în biruință. Sunt pe metereze încă-n așteptare și crâncena luptă mult mă mai doare, dar merg din chirie-n timpul ce vine, simțind fericit, lumina sfântă în
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
încet pe munte, Acolo unde-i cerul punte. Speră s-ajungă sus în rai, Ca sa il roage pe Isus, Să-i de-a părinții înapoi, Măcar 'ntr-o seară la apus. Și zi de zi mergea copilă, Pe stăncile ce se-nălțau, Spre ceru-albastru că cerneală, Ținând în brațe pe Miorlau. Pisică blândă și cuminte, Ce o-nsoțea ades pe munte, Cu blană ei moale și fină, I-era amica și felina. Va urma! Referință Bibliografica: Acolo unde-i cerul punte / Remus Strugar
ACOLO UNDE-I CERUL PUNTE de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342703_a_344032]
-
Toate Articolele Autorului Se scutură norii, furtună și ropot Lovesc picuri mari în ferestre Săgeți de lumină și dangăt de clopot Străpung întinderi ecvestre. E timpul de-acuma în ritmuri de suflet Cu zbateri, neliniști, durere Iar ruga-mi se ’nalță-n al ploii descântec Și rupe a nopții tăcere. Doamne, te-ndură oprește furtuna Și liniști așterne în noi, Tu lasă-ne clipa și-ntinde-ne mâna Suntem copleșiti de nevoi Iar sufletul geme de răni și tristeți Tu spală
DESCÂNTECUL PLOII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341579_a_342908]
-
-n Betleem, Fecioara-n chinuri grele. Trăgând la om cu stare, Crăciunul i-a găsit loc în staul de mioare. Unde i-a venit soroc'! Prunc Sfânt venea pe lume, cu al credinței mister. Când se torcea minune, Stea se-nălța pe Cer! Trei magi de la răsărit, de credință luminați, spre Stea au călătorit. Ducând smirnă și talanți!" De-atunci, povestea curge ca uleiu-n candelă. Iar eu fac semn de cruce, să rămână reală. Moș Crăciun a-mbătrânit, dar duce ca-n
LEGENDARUL MOȘ CRĂCIUN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341630_a_342959]
-
seva se va dilua împrăștiindu-ne în neant petalele sufletului-geamăn! Poate doar așa vei uita de dureri, de golul și teama ce-a pus stăpânire pe tine! Deschid o fereastră, lumină și soare În zare privesc un fluture albastru, Se-nalță amețit de suave astenii de primăvară Smulgându-se din vârsta unui timp secat... Referință Bibliografică: Desprindere de primăvară... / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 392, Anul II, 27 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Irina Lucia
DESPRINDERE DE PRIMĂVARĂ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340600_a_341929]
-
trecut, mai știi? Viața parcă e o zi. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 105 În fața mea tu nu ești Dumnezeu Cum aș putea să te iubesc mai omenește Si mai terestru, nu aș mai fi eu Pe boltă te-aș nălța, precum un meșter Un Buonarotti în Capela papilor Eu am învins puterea anilor Si dintr-o blândă muritoare, prin poem Ai devenit un chip etern pe care-l chem. Îmi spui de boli și bătrânețe, nu te-aud Eu scriu
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]