830 matches
-
izbeau de țărm și plângea cu urlete și cu un potop de lacrimi; gura îi era larg deschisă, brațele înălțate spre cer. — Ce s-a întâmplat? zbieră Gabriel, alergând prin nisip. Și când îl văzu pe Adam plângând atât de năprasnic începu să plângă și ea, fără să știe măcar de ce. — S-a pierdut Zet în mare, îi strigă Alex. Își dezbrăcase pantalonii și acum își descheia bluza albastră. Tu rămâi aici, cu Adam. Alex se lăsă să alunece pe făgașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a-și face cunoscută efervescența gândurilor, copleșind toată ființa (sângele meu fierbe în litere ca vinul în butii), în aspirația de a lăsa urme ale trecerii sale, dar, subliniind, în același timp, convingerea că a pune stăpânire pe forța lor năprasnică nu este deloc facil, fiindcă literele fug precum potârnichile, țâșnesc de / sub piatra creierului când calcă noaptea pe ea, / precum ies șobolanii anunțând ciuma, și, totodată, ard cu flăcări mai înalte decât spaima din creier, fiind ca niște țăruși, mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și film, fanatic al muntelui și teatrului, detestând dezrădăcinarea și venerând rânduiala rurală, am ajuns cu greu să prefer cutreierul sclifosit prin cele străinătățuri unei suave ațipeli de amiază în fânul de pe Măgura Vâlcii, unei serafice partide de pescuit, vreunei năprasnice coborâri prin Valea Cerbului, unei cățărări făgărășene, ori unei sfătuiri de taină cu Ioachim, Ștefan și Matei, cei dintâi mesteceni plantați pe dealul casei de la țară. Dar uite că totul se răzbună și, de la un timp, observ că ne încumetăm
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
rebeliuni nevinovate, valuri de insurgență alcoolică pe ritm de swing și twist. O revistă samizdat de jazz-cool, urmată de interogatorii securistice și cauționări paterne. Un frate baterist și tatăl bolșevic (vajnic gazetar de partid, inva riabil hărțuit verbal de fiul năprasnic occidentalizat), pasiunea pentru filatelie și fotografie. Poreclit Spanac, dar și Ciocan („avea capul țuguiat, dolicocefal“), Cornel a fost îndrăgostit fără speranță de Aura Urziceanu, admiratorul (nu doar la „Melody Bar“) al unor Janci Körössy, Marius Popp, Johnny Răducanu & Co, un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență, aprig turmentați, monologali provocatori de dialog războinic, anarhici, dar și năprasnic ampren tabili. Studenții sunt, cel puțin din perspectiva mea, lavă răcită, simțuri obosite, energie birocratizată, obsesia CV-ului, a jobului, mercantilism, fițe, sictir. La liceele „Eminescu“ din Călărași, „Al. Lahovary“ din Vâlcea, „Bacovia“ din Bacău, „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu, „Unirea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ce drieacu’ai făcut, bre, de te căcași în halul ăsta pe matale?!?“. Pesemne că tot o tactică de resuscitare va fi fost și aceea. Revin. Să vedeți acum perversiune. Tot holbându-mă la domnii de la SMURD, mintea-mi scormonește năprasnic prin buzunare. Cât să le dau, potrivit tradiției daco-getice? Douăzeci de căciulă? Treizeci? Cât o fi tariful? Da’ stai așa: cât am? Dotat cu o rezonabilă experiență în domeniu, până acum câțiva ani cunoșteam precis mercurialul, de la cei cinci lei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
re vistei, organizat la Alba Iulia, sedentarul din mine s-a împosocat pe dată. Drum lung, mi-am zis, pe șosele bor tilite, formalism, discursuri, politichie, butaforie medievală gen Sighișoara, lansări la botul calului și vernisaje pe picior, nopți sibaritice, năprasnice pentru ficat... Și lume! Lume, monșer, de te apucă amețeala. Auzind, însă, tema - plăcerile vieții - și felia ce mi revine (plăcerea lecturii), ursul și-a dezdoit încrâncenarea. Într-o vreme care exaltă neplăcerea, urâciunile, disforia, minimalismul alterant și tot ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
unde i s-a tradus un roman polițist, ca și efervescența lui Stelian Țurlea, proaspăt premiat al revistei Flacăra, gata să-și lanseze Îmi ies din minți la Crime Scene Publishing. La Editura Trei, Magda Mărculescu mi-a um plut năprasnic o săptămână de „sărie noire“ cu șapte căr țoaie din constelația Fred Vargas, Arnaldur Indridason & Co. Alături de cele cinci vorbiri de la Humanitas (despre senzaționalul Cioran voi scrie aici joia viitoare), am prezentat cu plăcere la Polirom Cinematograful gol de Daniel
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cultură se delectează cu versurile lui Mihai Eminescu pe care le rostește pentru antrenarea memoriei, a atenției și a judecății. Recită sensibil versuri eminesciene și participă afectiv la comemorarea zilei de naștere a creatorului ,,nepereche”. Grav - reliefează nu numai moartea năprasnică a poetului bârlădean Cezar Ivănescu, ci și moartea prin accident a poetului basarabean Grigore Vieru - tocmai când se întorcea de la comemorarea personalității marelui Eminescu. Secvența finală ,,Dor de Căuești” - ,,sat vechi, răzeșesc” dezvăluie o dată în plus legătura cu vatra satului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
omul bun, prietenul adevărat care a fost Gil. Nici la televizor nu mai am chef să mă uit. Sâmbătă, 3 octombrie 2009. E ziua sorocită tristei ceremonii de înhumare a urnei cu rămășițele pământești ale dispărutului fulgerat de un Destin năprasnic și nedrept. Toată noaptea a plouat liniștit și spornic, continuă încă o ploaie măruntă... Aștept semnale de la bucureștenii care au trecut direct spre Sipeni, pentru a fi adusă la ceremonia funerară mătușa lui Gil, mama lui Liviu. N-am nici un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe inegalabilul om și prieten care a fost Gil, gata să mă dau în spectacol, dar mi-am reprimat la timp emoțiile și lacrimile ce le-am strivit cu durere între pleoape... Adio, scump prieten! Cu trei zile înaintea sfârșitului năprasnic, într-o convorbire telefonică, mi-a promis solemn că va veni la Bârlad și ne vom vedea și îmbrățișa - așa cum am făcut de atâtea ori când venea ca mesager de la Paris din partea Marianei. Rămâne, dragul meu - să ne întâlnim Dincolo
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
consemnând - uneori cu precizie jurnalistică - faptele neașteptate ori banale ale existenței tinerețe și iubire, singurătate, banii și viața, zgârcenia și moartea, eșecuri matrimoniale, hrăpărețul, pușcăria și pușcăriașii, viața infantilă, vânătoarea, hoția la români, Fata Morgana, răzbunarea, alunecările de teren, moartea năprasnică a: unui localnic, alegerea mireselor,îmbogățiții, al doilea război mondial, taxe, violența în școală, ura feminină în focare paroxistice (Nagâțele), Ion Antonescu, Vraiștea - un sat cât o țară, banul care îi guvernează pe toți, excesul de muncă ( Fericirea a plecat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tot pământul. Abia de l-au putut aduce pe preot, să-l prohodească și să facă toate cele de trebuință pentru sufletul celui răposat. A doua zi, când trebuiau să pornească spre biserică, apoi spre cimitir, a fost și mai năprasnic, căci ninsese noaptea întreagă, iar stratul de zăpadă trecea de un metru. S-au gândit să plece o echipă de oameni, ca să facă pârtie, dar strădania lor a fost zadarnică: nu s-au putut depărta decât cam la câteva sute
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
decedă. Băiatul află de moartea tatălui său adoptiv pe când se afla în holul intitutului politehnic; cu o jumătate de oră înainte de intrarea în amfiteatru avu o presimțire, alergă la poștă, ceru spitalul din N. și cineva de acolo îi dădu năprasnica veste. Nici vorbă, nu mai putea fi de examen, deși, în minte, îi stăruia parcă, vocea profesorului: "Succes la examen! Nu te lăsa!" Dar nu. Luă primul tren înapoi spre N. După înmormântare, au apărut, precum ciupercile după ploaie, tot
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
uscat, rugăciunile au tainele lor, seceta seceră-n adânc și-n lat firul oricărui izvor. Tot preotul satului spune că pe jeratic seceta crapă, și iată-n prânz cerul se-ntunecă, și norii curg râuri de apă. Fulgere, tunete, grindini năprasnice dărâmă copaci și gospodării, furtunile bat din harapnice păcatele ce ne-ngroapă de vii. Pământul ca piatra, nu poate bea apa, care se învârte în valuri, la vale, trăgând sub ea cu grapa, cu sapa tot ce-i iese în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
atingea genunchii și repetam asta de o sută de ori. După ce pliam patul, se făcea destul loc pentru flotări, executate mai întîi cîte douăzeci, apoi cîte treizeci și cîte patruzeci. Am exersat puterea statică, împingînd tocul ușii, în vreme ce mă înroșeam năprasnic. Puterea statică se potrivea cel mai bine casei noastre. Pereții camerei mele erau prea subțiri pentru sărituri, iar camera prea îngustă pentru a excuta mișcări precum moara de vînt, cu brațele. După-amiezile petreceam mult timp pe chei, privind sute de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
inferioare ale navei, Ixtl fu luat prin surprindere de furtuna pustiitoare ce se abătu asupră-i din senin. Cu o clipă înainte, savurase gândul că-și va ascunde guulii în cala metalică a navei, iar acum era prins în furtuna năprasnică din centrul unui câmp de forță! Mintea i se întunecase. Electronii descătușați înlăuntrul lui încercau să se integreze nucleelor atomice întâlnite în cale, dar ele îl respingeau violent, zbătându-se să-și păstreze echilibrul. În aceste lungi și fatidice clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Dar înainte de a se fi stins cu totul, formidabilul scut energetic apăru din nou, interzicându-i pentru totdeauna lui Ixtl accesul la navă. În unele hublouri începură iarăși să pâlpâie lumini, din ce în ce mai strălucitoare, pe măsură ce puternicele motoare își reveneau din șocul năprasnic. Ixtl se întoarse din drum și se apropie cu băgare de seamă. Acum, când plutea în spațiu, putea deveni lesne ținta acelor tunuri atomice, mânuite fără nici un risc de către oamenii din navă. Oprindu-se la vreo jumătate de milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Costache nu prea călărise în ultimul timp, dar acum simțea nevoia să și descarce energia. Se simți tânăr când o luă la galop. Trebuia să treacă prin cea mai grea încercare pentru un polițist, să anunțe unei familii o moarte năprasnică. Alesese să o ducă el la capăt dintr-un motiv simplu: voia să afle ce puteau să însemne cuvintele băiatului, șaradă cu care se culcase și se trezise în minte. Trebuia să profite, din păcate, de durerea proaspătă, când oamenii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu tonul lui obișnuit, cu surdină, astfel încât bine de tot nu-l auziră decât cei din imediata lui apropiere: — Unii dintre dumneavoastră știți că scriu un roman. Să sperăm că Dumnezeul viitorului nostru nu-i romancier, ca să-și ucidă eroii năprasnic și să inventeze răul - deși el, Creatorul, e bun, nu-i așa? - numai ca să iasă bună cartea și să nu zică dracul că el, Domnul, a creat o lume fără coarne și coadă. Sau, varianta cealaltă: să sperăm că nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de metri depărtare. Instinctiv căută un refugiu în umbra lor și, în sfârșit, se adăposti lingă un trunchi, apărându-se de vântul năprasnic. Se gândi: "Un minut în viitorul îndepărtat; dar în minutul următor - unde?" Fără îndoială, nu exista nici un oraș. Numai copaci, o pădure nelocuită și o iarnă aspră de la început de ființă. Cită vreme stătuse acolo, în timp ce vântul bătea și urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se prăbușiră. Salam înainta odată cu ei. Nu avea de ales. Făcea pur și simplu parte din monstrul în mișcare alcătuit din bărbați, femei și copii, unii chiar mai tineri decât el. Formau un animal colectiv, care scotea acum un răget năprasnic. Dădură buzna în sala spațioasă de la intrare, sticla vitrinelor strălucind în lumina argintie a lunii care se revărsa prin ferestrele acoperișului. Urmă o scurtă pauză, în care monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spună era atât de dureros, încât trebuia să-și stăpânească emoțiile spre a găsi puterea de-a o spune. — Francesca, adevărul e, că am fost adoptat și am aflat lucrul ăsta abia la douăzeci și unu de ani. A fost o lovitură năprasnică. Fusesem întotdeauna foarte apropiat de mama și apoi - vocea i se frânse sub povara durerii - am aflat că nu era de fapt mama mea. Propria mea mamă m-a dat de suflet. Am simțit-o ca pe-o trădare absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o facă, regele și-a înfipt cuțitul în pieptul ajutorului de paharnic, care s-a prăbușit mort. - Nu trebuia să te grăbești, Arioald! Cum facem acum să aflăm cine i-a poruncit să te otrăvească? Regele, cuprins de un tremurat năprasnic, a strigat: - Am să-i pun în furci pe toți cei de la cuhnii, pe toți intendenții. Cineva tot o să mărturisească! Am clătinat din cap descurajat, în timp ce Arioald părea sleit. M-am întors la cuhnii și am întrebat cine era prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pulsul adevărat al dorințelor de atunci. Ieșise din leagănul cald al pământului într-o zi de primăvară, în Săptămâna Mare a anului 1460. Nu știa bine ce se întâmplă și nici nu știa în ce lume iese. Simțise un impuls năprasnic să părăsească locul cald în care picotea de multă vreme, mângâiat de un abur umed și înmiresmat. Țâșnise fără vreo idee, se aruncase înainte fără gânduri, până ce dăduse de fața fermecată a lumii. În primul moment, totul i se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]