823 matches
-
repede. M-am uitat țintă la ea, cu scepticism. — N-o să facă Linda explozie dacă te găsește fumind În biroul ei? Lou Își bătu ușor nasul cu un deget și spuse: — Să zicem doar că d-șoara Gestapo are și ea năravurile ei. Pe ăsta Îl Împărtășim. N-o pârăsc, dacă nu mă pârăște nici ea. Trase binișor ușa În urma ei, pentru ca fumul să nu se strecoare afară. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc larg imaginându-mi-o pe Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scria pe ea sau ceva de genul. Ticălosul ăla, săracul de el, a suferit o comoție, dar asta nu i-a oprit pe polițai să-l umfle și pe el. Porcii fasciști, adăugă el din reflex. Se părea că unele năravuri căpătate În anii de socialism militant erau mai greu de corectat decât altele. M-am uitat la Tom, a cărui gură era ușor căscată. Istoria asta era mai suculentă decât ne-am așteptat. — S-a făcut bine tipul ăla, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
continuat ea. Cea care trebuia să-și imagineze întâmplarea cu pricina purta numele de Doina. Se afla la celălalt capăt al firului. Câteodată și mama trebuia să-și imagineze unele lucruri. Atunci se povestea despre Liviu, bărbatul Doinei, care avea năravul să alerge după femei. Când mama se întindea așa la vorbă, vocea începea să-i tremure de mânie. Asta uitase să mi-o explice. La nașterea mea, tata mâncase o grămadă de înghețată, în vreme ce, la spital, mama și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Paulina, tânăra-i mămică n-o mai lăsa din brațe de drag, chiar împotriva voinței lui Vasile, soțul ei, care-i tot spunea. — Las-o în leagănul ei, Paulino, că tot ție o săți fie greu, dacă o înveți cu nărav. Vino să vezi ce năsuc micuț are, îl îndemna ea și Vasile se așeza lângă Paulina și minute în șir își admirau odorul. — Un păr galben, galben auriu ca spicul de grâu, îl mângâia Vasile. Va fi o blondină frumoasă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
i-a povestit nevastă-sa pățania fetei, le-a bătut pe amândouă. Pe urmă i-a părut rău. Se găsea mai vinovat pe el însuși că, din lăcomia prea mare de câștig, a intrat în slujba grecului, deși le cunoștea năravurile. Simțea totuși nevoia să se răcorească într-un fel, mai ales după ce s-a întors în Amara. Mâine-poimâine va afla tot satul. Cum să iasă între oameni cu rușinea asta în obraz? Se duse la preotul Nicodim, îi povesti, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
camion și a fost obligat să plece prin demisie. Gelu a ținut să le mai povestească celor de față cum a reușit să scape de un revizor contabil, care venea anual și-i făcea inspecție la depozit. Îl învățase cu nărav. Cât stătea câte trei, patru zile, trebuia să aibă grijă de el: să-i dea de mâncare, de băutură, de culcare și chiar de câte o femeie cu care să-și petreacă noaptea. La marginea târgului e o mahala de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tot ce mai doriți. Pe scurt, meșteșugarul este lupul printre oi - dar un lup care se poate dovedi util și ca atare poate fi primit în sat. Cu o condiție : să nu uiți niciodată că lupul își schimbă părul, dar năravul ba ! Un repertoriu divers de rituri, reprezentări și zicători înconjoară acești meșteșugari - fierari, morari, cîrciumari etc. -, semnalînd riscul pe care îl reprezintă dincolo de aparențele benefice. De multe ori, ei sînt străini : fierarii sînt țigani, cîrciumarii sînt evrei... Să însemne deci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă-ta tot așa ? Păi de când o știu tot îi zic să nu mai umble-așa dezbrăcată ! Da ce să te-nțelegi cu catâru ? Las-că-i trece ! Da când îi dai bulinele, stai și tu lângă ea, că știu io ce nărav are : cum te vede că-ntorci capu, ascunde bulinu sub pernă, și p-ormă, se scapă de el ! Și tu ? Cu serviciu ? Las’ că n-o să te dea ei pe tine-afară ! Cum, de ce nu ? Păi așa băiat deștept, unde mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl ipostaziază. Iar eterna coabitare a binelui cu răul - simțită, teoretizată, clamată - prin timp de omul religios, filosof sau de omul pur și simplu este și aici amintită cu o notă elegiac-resemnată: Grandorile mărșăluiesc prin pâine / cum sufletul într-un nărav de câine. Textele poetice ale lui Valentin Predescu au, de obicei, construcție argumentativă: ipoteza lansează un gând, apoi cea mai mare parte a poeziei constituie argumentarea, pentru ca, în concluzie, să se reia și să se accentueze teza. În această cheie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
exemplu, Widukind, conducătorul saxonilor, a trecut în cele din urmă de partea francilor și s-a creștinat. Ducele Tassilo al Bavariei a făcut și el un pas spre franci, recunoscându-se ca vasal al regelui. Răspunsul a fost pe măsura năravurilor vremii: Tassilo a fost înlăturat, iar Bavaria a fost inclusă în statul franc. După campaniile victorioase împotriva avarilor, Carol cel Mare și-a văzut visul cel mare cu ochii. în prima zi de Crăciun, 25 decembrie 800, a fost încoronat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
mai sensibil: pasiunea pentru istorie. Apoi i s-a năzărit ideea: de a se folosi cu nesațul care îi este propriu de sumedenia de informații cuprinse între tartajele cărțoaielor neobositului cercetător, pentru a oferi cititorilor - nu doar celor obișnuiți cu năravul lui - într-un alt chip, imaginea de sfârșit de Ev Mediu a unor stări de lucruri cu dublu sens de mișcare: dinspre epoca numită sclavagistă, către cea supranumită Modernă. Contemporană, într-o anume măsură. Dar eu mai cred că Vasile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Ei bine, și pe oamenii care și-au întemeiat așezări la Rocamadour tot nevoia i-a ajutat s- o scoată la capăt. Cum în acele vremuri s-au mai întemeiat și alte așezări și cum încă pe atunci a apărut năravul ca unii să dea năvală asupra altora, pentru a le fura bunurile și chiar pământurile, tot nevoia i-a învățat pe rocamadoureni să găsească ac de cojocul năvălitorilor. Ei au ridicat ziduri și porți întărite la cele două intrări. Noaptea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
să-L calce în picioare pe Cel Răstignit de atâta vreme. Prea mulți oameni au hotărât să aleagă mila în locul generozității. Vai, nedreptatea, nedreptatea ce I s-a făcut îmi sfâșie inima! Văd că iar pune stăpânire pe mine vechiul nărav: nu mai am mult și o să încep să pledez. Iertați-mă și înțelegeți că am motivele mele. De pildă, numai la câteva străzi de aici, se află muzeul "Domnului Iisus de sub acoperiș". Pe vremea aceea, foloseau drept catacombe podurile. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sonerie de alarmă auzită într-un pericol ce nu te amenință direct, dar îți creează datorii către ceilalți sinistrați. Nu putea face dovada temerii, dar nici nu putea sta nepăsătoare. N-o mira grațiile pe care le făcea Rim infirmierei - năravuri vechi, năravurile cele noi, adică armonia conjugală, erau desigur satisfăcătoare . . . Totuși ... Ar fi vrut să vadă pe Nory și, subt pretextul comisionului Linei, să-i dea alt comision: acela de a preveni pe Lina . . . Despre ce? Nu avea nici o idee
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
alarmă auzită într-un pericol ce nu te amenință direct, dar îți creează datorii către ceilalți sinistrați. Nu putea face dovada temerii, dar nici nu putea sta nepăsătoare. N-o mira grațiile pe care le făcea Rim infirmierei - năravuri vechi, năravurile cele noi, adică armonia conjugală, erau desigur satisfăcătoare . . . Totuși ... Ar fi vrut să vadă pe Nory și, subt pretextul comisionului Linei, să-i dea alt comision: acela de a preveni pe Lina . . . Despre ce? Nu avea nici o idee precisă. Ridicol
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el - i s-ar putea lua patul, doctoriile, mirosul acetic al camerelor aseptizate și tot ce s-ar mai fi cerut pentru ca scumpul bolnav Maxențiu, ce simțea că va mai zace, să fie iar vindecat, vindecat mereu . . . mereu! Smuls de la năravurile boalei, de la tovărășia fiolelor și chiuvetelor, Maxențiu se vedea acum fără ocupații, zadarnic, pustiu. Iar la moral, epopeea aceea de persecuții mărunte, gândurile perfide și ucigașe, existența aceea savuroasă, de om rău, de tiran, măreția crudă a bietului creier, se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deocamdată se supuse, muncind însă cât mai puțin și mai prost, așa că Lina pierduse nădejdea să scoată ceva din ea. După-amiezile, fosta infirmieră sta tot în birou, unde acum era poreclită secretară. E drept că deschidea cu scrupuluozitate corespondența, din nărav rău și din speranța de a găsi ceva de la Lică. Rim părea mereu radios și tainic și fredona mereu pe alt ton: Oyral Ieșise din faza auto-intoxicației și a nostalgiei sentimentale și apucase calea îndatoririlor. Sia, plictisită de "cocoana Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și cheia și punga, casa lui Alexandru Coca era totuși casă de om gospodar. Când Coca al ei sosea pe două cărări, babica îi ieșea înainte cu o vărguță de alun ca să-l mâie pe cea bună ; altminteri omul avea nărav să se oprească și, după o deliberare scurtă, o alegea din nou pe cea care îl scotea la crâșmă. Chiar și așa Coca se oprea ca să explice babicii că el s-a îmbătat și leac la asta nu poate fi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu caii buni, Hai să facem schimb în drum Că și caii mei sunt buni...” “... - Murguleț, căluțul meu, Ce te-abați din drum mereu? Ori ți-e greu trupșoru’ meu? Nu mi-e greu trupșorul tău Ci mi-e greu năravul tău, Că pe la câte cârciumi treci, Pe la toate îți petreci Și-mi dai fân doar pietrele Și grăunță stelele, Stăpânaș, stăpânul meu...” Frumos glas! Dacă posesorul său ar fi putut face mai multă școală... Lumea, care a înțeles ce comoară
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
direcțiile, prea repede ca să-i ferești. Și tot au chef de vorbă, chiar și când merg. Ca și cum vorba n-ar fi oricum o mare nebunie. Dar după ce-l chinuiesc, îl lasă să zacă. Lupi bătrâni adormiți, gata să-și schimbe năravul. Asta-i place mult: când îi dau înapoi corpul, fără nevoi. Îi place să zacă nemișcat în zumzetul lumii, cu toate canalele scurgându-i-se simultan prin piele. Trebuie să pună osul la treabă, să se întoarcă la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
una mică" pe la Golden Britz. Mare dezamăgire! Primejdiile ascunse ale mandatului Monicăi Macovei Ani de zile Europa a avut parte de strategia bravei noastre nomenclaturi nelustrate formulabilă în zicala: vorbim ca voi și facem ca noi. Demagogia duplicitară a acestui nărav a fost temeinic însușită în național-comunismul ceaușist și aplicată în toată vremea integrării. Dacă în economie lucrul acesta nu prea ține, pentru că legile ei nu au sensibilități demagogice, în justiție și învățământ demagogia este la ea acasă. De aceea reforma
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
vânduse când cu Jacques, și constată că nu e decât 11.48. Mai erau cam trei sferturi de oră până când se încheiau consultațiile gratuite, pentru săraci, pe care le avea programate în fiecare sâmbătă. Ajutorul lui trăgea chiulul, era un nărav mai vechi. Îl conduse pe bătrânul care suferea, cu siguranță, de ficat și, tot cu siguranță, de la băutură - duhnea a țuică de dimineață și era galben la față - și, pe jumătate se bucură, pe jumătate se întristă că nu mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
E ciocoiul satului. - Bun ajunsul, măi țărane! - Nu-ți mulțămesc, măi cucoane! - Măi țărane, tu ești beat? - Latri, ciocoi gulerat! 233 {EminescuOpVI 234} Că de - asară n-am mâncat Și tu zici că eu îs beat! Iar ciocoiul satului Cu năravul dracului Pune-o mână pe oblânc Alt-o bagă-n sân, adânc, Și scoate - un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit Și - avîntîndu-l într-o parte Trage la țăran pe spate; Trage una, trage două Trage mereu Pân-la nouă. Iar țăranul satului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pune-o mână pe oblânc Alt-o bagă-n sân, adânc, Și scoate - un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit Și - avîntîndu-l într-o parte Trage la țăran pe spate; Trage una, trage două Trage mereu Pân-la nouă. Iar țăranul satului, Cu năravul dracului, Bagă mâna pe sub scoarță Și scoate - o măciucă groasă, Groasă, groasă, ciotoroasă, Și - avîntîndu-o în late Trage la ciocoi pe spate, Trage una, trage două, Trage patruzeci și nouă. - Măi Ioane Bălăbane! Rău mă dor cele ciolane, Dă-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la secerat, iar tatAșa plecat să caute calul pe care l-a și gășit în cireada de vaci, cu țărușul și lanțul după el. Tot in legătură cu câinele nostru Ciustea îmi amintesc ca de la un timp îl apucase un nărav neplăcut: se obșinuise a manca pui de găina sau de rață. Văzând ca tot dispar puii l-am urmărit și am observat ca el le făcea de petrecanie și ne rărea orătăniile. Deși i-am aplicat câteva corecții bune cu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]