1,183 matches
-
mi-e menirea DEZAMĂGIRE Am așteptat un semn dar nu mi-e dat Să-mi bucur sufletul însingurat de vreme Ce-i ferecat de nu știu ce blesteme Iar tot ce mă-nconjoară e trist și-nnegurat. Demult, când totu-n jur se năruise M-am cufundat într-un ocean de-amar Și chiar de-aș vrea să scap e în zadar Rămân neputincioasă și mă hrănesc cu vise. Viața dură, tristă și plină de blesteme Mi-a călit trupul, mintea și destinul Ce
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
iasomie Îmbracă-mă cu primăvara! Miresmele-i să curgă-n mine Ca un izvor de apă vie Flori de iubire, cu stamine De vers curat, în poezie... Cum sufletul smerită-Ți dărui Tu, Doamne, binecuvântează! Din calea mea ziduri să nărui Și liniștea-mi în veci veghează! Nu mă lăsa, Doamne-n abis! Ridică-mi Tu mai Sus ființa Căci pe pământ e-un “paradis” Ce clatină viclean, credința. Mă dăruie cu-nțelepciune Când frica tainic mă-mpresoară Dă-mi harul
DE CE MĂ DOARE ASTĂZI GÂNDUL? de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344337_a_345666]
-
ni se vor putea smulge niciodată, fiindcă ele sunt prea bine înfipte în pământul țării! Suntem la noi acasă! Un scriitor scria într-un articol de revistă: „...Rădăcina actualei porniri antioccidentale se găsește în mlaștina național-comunismului...” Da, comunismul s-a năruit, dar moștenirea sa a rămas! Mai sunt, de ce să nu recunoaștem, cei în a căror minte sclerozată, mai fâlfâie lozinca: „Lumina ne vine de la răsărit!” Unde ne este gândirea clară, unde ne sunt aparatele de măsură? Starea de sărăcie nu
POLITEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343851_a_345180]
-
UN AVIATOR, MARIAN COVACHE Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 642 din 03 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Interviu cu un aviator- partea I- Fiecare om la un moment dat al vieții a simțit că visele i s-au năruit, uitând astfel să-și mai întindă aripile ca să zboare. Renunță să mai caute ieșirea, decide că e mai comod să-și pună cătușele renunțării la idealuri. În astfel de clipe este nevoie de un imbold, de încurajare, de renaștere din
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343873_a_345202]
-
himerică devenire. „Realitatea e proiecția noastră. În rest, doar halucinație. Și efect halucinatoriu”. Cu toate acestea, viața curge, nestăvilit, în acest spațiul terestru și-ntr-un timp determinat. Personajele încearcă să-și explice prezentul prin umbrele trecutului, scepticismul reușind să năruie, adesea, trăinicia unui vis... „DESTINUL uman este un labirint, din care, însă, individul poate țâșni în ipostaze cu totul neașteptate pentru semenii săi. Totodată, omul stăpânește în chip absolut universul, deoarece gândul i s-a întâlnit cu visul și s-
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
practic vreo imagine de bunică și nici de acest tată, care și așa nici nu prea stătea pe acasă după câte am înțeles, fiind destul de ‘’ocupat. Copleșitorul sentiment de mamă parcă ar fi cam greu, dacă nu imposibil să se năruie acum! Era un sentiment atât de mare și de cuprins de plenititudine! Șoc... Situație sfâșietoare în care parcă îi vine să urle, dar cine să-i audă scâncetul? Pe de o parte, este șocată de această situație imprevizibilă, pe de
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343389_a_344718]
-
între previzibil și surprinzător, uneori șocant. Răbdarea ascunsă de tăceri, uneori vinovate, se lasă turnată în forme pe care uneori te temi să le străbați. Rime interioare care fac să vibreze spații nebănuite apar surprinzător ca în "Te umilești, te nărui între porniri fecunde/ Iar timpu-n tine-ascunde bătrânele secunde. " În "ensul schimbat " ochiul opac ne aruncă în profunzimea ochiului interior care contrabalansează al treilea ochi: În noi desăvârșește o trecere , tăcând " Proiecția în beznă a luminii leagănă tăcerile de pe gleznele poetei
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
acord lumina-vor Copacii și - mistic - Palatul! atunci cand Hristosul a fost răstignit țâșnit-au și sânge și apa din râne: sângele - sfera de foc - a cercuit lumile: văpaie-n furtuni de dojane iar apa botezului nou - în potop s-a năruit până la noi rădăcini: de-aceea se-așteaptă că flăcări și strop Miri veșnici să fie-n Copaci - nu vecini! ...așteaptă - așteaptă nuntirea de vis fermecat ning cireșii - în Paradis! *** HRISTOS ȘI MAREA jelitul pescărușilor din spume săgeți - apoi - spre unde
CURATENIE DE PRIMAVARA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344169_a_345498]
-
zbat în zadar, precum o bestie... Caut alinare-n neștire... Vulturul epidemic al Tatei mă ciugoale lacom - Mă sfâșie potent și nestingherit, Mă inundă permanent în duhul morbid... Iar eu privesc sobru ca titanii, Privesc rece cum totul mi se năruie, Cum mă contopesc cu neputința. Ah, Soartă dulce-amară! Pe altarul jertfei inocente sunt țintuit... Ceasul monarhic nu mai are răbdare, Bate tare și sinistru-n mine, Ca și clopotul arămiu al mănăstirii ascete. Nu lăcrimez după grațiere, nu cedez defel
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
că mai tarziu. Apoi și mai tragic a fost faptul că în momentul morții sale mai avea doar o lună până la liberare și nu fusese niciodată acasă. Acest incident mi-a produs multă durere, ceva în mine se frânsese, se năruise numai există, Emanuel era mort. Nu puteam să-mi imaginez schimbul gărzii pe care il vedeam uneori prin unitate când eram la instrucție sau la diferite munci fără acel tânăr frumos cu acei ochi albaștri plini de un aer de
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]
-
postul unde eram santinela cu privirea ațintita în zare faurindu-mi vise de cum va fi viața mea în libertate. Dar să revin la cele două vieți distruse cu siguranță că și ei au avut visuri și dintr-o dată au fost năruite. Mă gândesc la Emanuel oare ce a fost acolo la el acasă sau în satul lui când vestea morții lui a ajuns acolo? Avea și el o mamă cel iubea, de asemenea o logodnică cel aștepta, alături de care își făurise
PORTRETUL UNUI SOLDAT de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343525_a_344854]
-
gândeam, dar parcă începeam să miros adevărul când țipete, leșinuri, văitări din senin își făcuseră apariția... Când ‘mam’ începuse să se agite, să se manifeste exploziv, când să leșine... explozive erau pentru mine țipetele, că începeam să înțeleg.. vedeam totul năruit... totul deformându-se și prelingându-se.. din material solidă, dar ciudată mai era o nouă simțire... Ne-a luat inginerul atunci și ne-a dus la morgă.. Văzându-l pe tatăl meu pe acel ‘pat’ de beton... încremenisem. Era așa
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
bâta în lemnul podiștii: -Să nu vii acasă fără gâscă! Aoleuuu!! Păi? Eu te las cu o treabă și tu? Mă n-auzi tu? Îi vedeam picioarele subțiri pe podișcă, simțeam bâta cum lovește lemnul întins și parcă toate se năruiau în mine.Ce să fac ? Atunci am cunoscut-o pe ea.Păpușa blondă care stătea vizavi de casa noastră.Îmbrăcată în hăinuțe colorate se uita cu ochii mari albaștrii cum caut, caut: -Vreau să vin și eu cu tine! Mă
AMELY P 1 FRAGMENT ROMAN. de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343645_a_344974]
-
e nevoie de secoli, zile, neant, a doua zi neantul devine enervant. Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau șnapanii, Era să-mi dau și viața și haina cu galoane, Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar, s-a năruit poemul, palatul de cleștar, m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text, iubirea este legea, deci dura lex sed lex. era speranță, numai certitudini, noaptea străluceau stele, lumânări, scuarul se umplea de guvizi-fantome, nu erau chiar morți, fluierau
IMPOSTURA AUSTRALIANĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340212_a_341541]
-
prezent, dar ce să mai vorbim de viitor? Toți scriitorii veniți din structurile regimului comunist s-au sprijinit unii pe alții, fiindu-le teamă și azi de fenomenului jocului de domino. E de-ajuns să cadă o carte și se năruie totul. Ei niciodată nu au scris cărți bune. Vina lui Manolescu și Ștefănescu este că au menținut în lista lor ierarhică autori și cărți ce au promovat realismul socialist, promovând astfel nonvaloarea și chiar pornografia. Datorită acestor doi critici, și
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
poezia Adrianei Chidu un exemplu, la rându-i, pentru cât de mult univers încape în așa puține cuvinte, pentru că esențele tari se țin în sticluțe mici, nu-i așa? Au născut în piatră sfintele surori Pruncii de zei Întrupări nesfârșite Năruite in mine Semne Pe coperta cărții, Ruxandra Ivăncescu scrie : ”Ileana-Adriana Chidu nu s-a străduit să se impună prin “alinierea” la tiparele liricii feminine nouăzeciste, să epateze prin stridențe de limbaj și violențe ale confesiunii... Rezultatul acestei atitudini este o
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
ei, Nicușor, s-au mutat într-o altă localitate, la o mătușă ce era bătrână și singură, pentru că locuința în care au stat până atunci a început să arunce pietre pe șosea până ce o parte dintr-un perete s-a năruit pe jumătate, lâsând între acoperiș și restul clădirii o carie uriașă. Despărțirea de Elena a făcut-o pe Dariana să înțeleagă că nu trebuie să ai așteptări prea mari de la nicio persoană. Prietenii îți sunt alături la bine și la
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
ce altceva deosebit mai au acești tineri? Îți mărturisesc că au capacități minunate sunt înzestrați cu daruri deosebite pentru a face cava util în societate. Dar dacă vor continua pe acest drum tot ce e bun în ei se va nărui. Iar dacă eu mă voi cobora tot mai mult, oare această coborâre a mea nu va însemna și o moarte spirituală? Iar eu voi deveni mai decăzut decât tatăl meu? Mi-am imaginat pentru câteva minute schimbarea care avea să
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
pe el scria "interzis"! Lângă suflet l-am strâns, cu speranță avară, convinsă că visele nu pot să doară. A-nflorit, radios, în grija mea pură mulțumit peste poate că inima-mi fură dar tot echilibrul acesta precar s-a năruit când visul a devenit coșmar! Și-așa cum căldura mi-a absorbit, meschin, din propria mea viață, el a făcut un chin, flămând de-o aroganță în crudă afirmare, m-a-nvăluit, treptat, în nori de nepăsare! Când tușele frumoase s-au scorojit
VISUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382072_a_383401]
-
să te regăsesc. Univers peste tot și căi infinite S-aștern încurcate în față-mi, iar eu Te caut, te caut cu-alean de ispite Și nu m-oi opri, te-oi căuta mereu! MOTTO: Distanțele de spațiu și timp năruiesc sentimente și speranțe, schilodesc suflete! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: FĂRĂ TITLU... Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Virgil Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FĂRĂ TITLU... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380328_a_381657]
-
pot să îmi șterg fața de icoane simțind că nu mai ești al meu? Cum să mai cred în tine doamne până și tu te-ai lepădat de noi Ce har divin mai stăruie-n icoane când țara mea se năruie-n nevoi. Cum să mai cred în ... Citește mai mult Cum să mai cred în tine doamnecând văd în lume atâtea răutățiAu fugit până și sfinții din icoanene-mântuind păcatele la toțiCui să mă rog în suferințace îmi sfâșie trupul de
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
m-a făcut ateuMai pot să îmi șterg fața de icoanesimțind că nu mai ești al meu? Cum să mai cred în tine doamnepână și tu te-ai lepădat de noiCe har divin mai stăruie-n icoanecând țara mea se năruie-n nevoi.Cum să mai cred în ... XXIV. SETEA DIN NOI, de Georgeta Zecheru , publicat în Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016. Seceta din noi e-atât de-adâncă încât nici ploile n-o pot îndestula Izvoare stau ascunse
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
să te regăsesc. Univers peste tot și căi infinite S-aștern încurcate în față-mi, iar eu Te caut, te caut cu-alean de ispite Și nu m-oi opri, te-oi caută mereu! MOTTO: Distanțele de spațiu și timp năruiesc sentimente și speranțe, schilodesc suflete! Virgil Ursu Munceleanu ... Citește mai mult Te caut în tinda... pe-afară... oriunde...Să văd dacă umbli sau poate plutești!Imaginea-ți pură mereu mă pătrunde,Tu ești pretutindeni și totuși nu ești!...Cărări care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
nemurireaCe căi să cutreier să te regăsesc.Univers peste tot și căi infiniteS-aștern încurcate în față-mi, iar euTe caut, te caut cu-alean de ispiteși nu m-oi opri, te-oi caută mereu!MOTTO: Distanțele de spațiu și timp năruiesc sentimente și speranțe, schilodesc suflete! Virgil Ursu Munceleanu... XVIII. ȚI-AI ALES „BABĂ” ?, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016. DE ASTĂZI ÎNCEPE, PENTRU 8 ZILE, „DINASTIA BABELOR” ! DRAGA MEA... Mi-aș alege cea mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
idee, sunt ca o furtună ivită pe neașteptate, ce angrenează în dezlănțuirea ei înfinitele stări sufletești, scânteile atâtor vise care sunt gata să aprindă cerul inimii. De multe ori, întrebările răscolesc în răni nevindecate și zguduie temeliile gândului care se năruie sub ceruri potrivnice și „doar o fantasmă a imaginației, îmi întărește Speranța, încrederea, Credința, seninătatea...” Asemenea “pietrei filosofale”, poetul trece printr-un proces de ardere nemiloasă, caută să smulgă adevărul fiecăre clipe, lăsând cuvintele, “necuvintele” să-și găsească sensul și
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]